7,370 matches
-
8 luni Povestea din lumea paralelă varianta I Acuma să încep?... Da. Un Drăgoșel a călătorit în Lumea Paralelă. Ce vede el acolo? Ăăă... Vedeam t'amvaiul care vine din dulap, vedeam că cineva când făcea duș se făcea mai murdar, și când cineva răspundea la telefon, spunea ALO și îi curgea apa în u'eche! Și melcii mergeau rapid, cu roțile în sus erau mașinile și le împingeau oamenii, se mai depate... Mai mă gândesc... Aa! Ăă... oamenii mâncau pe
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
care au devastat instituțiile statului, săvârșind crime abominabile. Căpitanul Cartas cere nepotului să reliefeze în carte “adevărul dezastruos întreținut de comuniștii de la putere care navighează de la stânga la dreapta și invers, se agață de putere, făcând politică proastă și afaceri murdare. Ei, ca politicieni, fac parte din armata dracului.. Cât privește condamnarea comunismului după raportul Comisiei Tismăneanu, evidențiază faptul că nu reiese în totul ce am trăit în anii comunismului, dar “e o mare bucurie pentru România că am asistat la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de tare îi bătea inima și duse mâna dreaptă la pieptul care zvâcnea. - Ce dracu` faci aici, ai înnebunit? Nu găseai o altă metodă, mai uscată, dacă tot doreai să te omori cu zile? Scriitorul întoarse fața către ea. Era murdar de noroi pe obraz, pe buze și pe dinți, însă asta nu părea să îl deranjeze absolut deloc. Îi făcu un semn cu mâna. Un semn din care ea trase concluzia că trebuie să-l lase în pace și să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iar la un moment dat se opri și oftă. Îi aranjă părul zburlit și fu cuprinsă instantaneu de un puternic sentiment de milă pe care nu îl mai resimțise. Scutură capul și trase de un crac al pantalonilor uzi și murdari de noroi... Bărbatul încercă în zadar să protesteze. 15 Se prăbușea. Era o cădere atât de lungă - ireal de lungă, ar fi putut spune - încât avea senzația că și-ar putea scrie testamentul până în momentul impactului cu solul. Nu îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să-i biciuiască pieptul păros. Pe măsură ce apa umplea cada, scriitorul se simți mai bine. Mintea dădea semne că urmează o limpezire liniștitoare, imaginea unui magician ciufut începea să se estompeze, chiar și enervarea inițială, indusă de absenței Luciei, de lenjeria murdară și de acea durere parșivă de cap, se pregătea să se ducă prin alte părți. Începu să fredoneze o melodie a celor de la Smokie. Râse. Vorbi de unul singur: - Cam multe necunoscute, domnule, iar Alice este cea mai puțin interesantă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pironea o privire de gheață. Buzele subțiri ale Magicianului dezveliră dinți (colți?) ascuțiți care arătau de parcă ar fi ținut cineva cu tot dinadinsul să-i pilească până când vârfurile lor ar fi devenit vârfurile unor ace. Gingiile erau roșii, un roșu murdar care inducea oroare și greață. Din gura Magicianului ieșea un iz fetid, de cloacă prin care viermuiau toate mizeriile bine ascunse ale tuturor nespălaților lumii. Se răsuci pe călcâie și o luă la fugă, în sens invers. De o parte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Dobitocule, suntem atacați, unde-i fost? Curtea Marțială te mănâncă dacă mai faci așa ceva!!! Mirosea a pucioasă și burnița. O ceață lăptoasă bloca privirea la vreo cincizeci de metri în față. Lipit cu pieptul de malul de pământ, cu apa murdară scurgându-i-se pe trening, tropăind cu adidașii în mocirlă și strângând între mâini metalul rece al armei - nici armata n-am făcut-o, ce caut aici, Doamne, Dumnezeule?! -, observă zeci de tancuri care se îndreptau către ei. I se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Sau mai bine ne spuneți de unde aveți banii, cum îi justificați, puteți? De ce dați ochii peste cap? Vă rugăm să ne însoțiți la secție, nu, nu este nevoie să puneți un costum, vă primim și așa, în trening, cu adidași murdari în picioare, nu vă faceți niciun fel de probleme. Aruncă hainele de pe el, dădu drumul la duș și se lăsă biciuit de apa fierbinte. E simplu, domnilor ofițeri (cum naiba de nu înțelegeți ceea ce vreau eu să transmit?), a venit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bun și se asculta smooth jazz. Un detectiv cu pretenții fine - auzise destule remarci de acest gen, rostite pe tonuri provocatoare de unii colegi care aveau senzația că un detectiv trebuie să bea numai bere și să aibă gulerul cămășii murdar. Le dăduse cu tifla, de fiecare dată, fără să se sinchisească de privirile sugestive pe care și le aruncau pe la spatele său. Detectivul frunzări câteva hârtii, le depuse apoi în sertarul biroului, simți nevoia să bea o cafea, însă o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scrie mai multe lucruri, însă închise caietul gros și-l ascunse cu grijă într-un loc unde era convinsă că nimeni, niciodată, nu l-ar putea găsi. Ina își petrecu ziua împresurată de griji. Spre seară, Mihăiță veni de la fotbal murdar, ca un purcel tăvălit prin tău și, pentru a nu fi certat, motivă că un portar trebuie să se arunce după minge în orice situație, ca mingea să nu intre pe spațiul porții. N-am primit nici un gol, mami, se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
casa mea. Când am intrat pe aleea casei În care copilărisem, m-a cuprins o veritabilă surescitare. Îmi vedeam În oglinda retrovizoare obrajii Îmbujorați de frig și vânt și părul zburlit și ciufulit. Nu eram machiată și jeanșii Îmi erau murdari jos În urma eforturilor din zilele precedente de a-mi croi drum pe străzile ude și noroioase ale orașului. Dar În clipa aceea mă simțeam frumoasă. Spontană și Înfrigurată și proaspătă am dat ușa de perete și am strigat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
luat-o din colectiv (sau „din cult“, cum prefera să zică bunica lui Lilyă și a dus-o la ea acasă, În Avon. În ziua În care o găsisem plângând la cantină, bunica ei o silise să-și tundă lațele murdare și să-și pună o rochie pe ea, iar Lily nu era Încântată de chestia asta. Ceva din felul În care vorbea, felul În care mi-a spus „Asta-i așa Zen din partea ta“ sau „Hai să ne decomprimăm“ m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pornit-o pe 59 Street. Emily căra un braț Întreg de haine luate de la curățătorie, puse pe umerașe și vârâte În pungi de plastic, și mi-a explicat că hainele luate de la curățătorie Însoțeau Întotdeauna Cartea. Miranda Își aducea hainele murdare la birou, de unde eu, spre marea mea fericire, urma să telefonez la curățătorie, pentru a cere să vină cineva să le ridice. Ei trimiteau imediat pe cineva la Elias-Clark să ia hainele și le expediau Înapoi În perfectă stare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ceva pentru tine. Telefonul era o metodă bună, deși imperfectă, de a-mi comunica faptul că Miranda avea să vină cât de curând. Probabil. În majoritatea dimineților Îl trimitea Înainte pe Uri cu toate lucrurile ei, un amalgam de haine murdare care trebuiau duse la curățătorie, numere din revistă pe care le luase acasă să le citească, alte reviste, pantofi sau poșete care trebuiau reparate și Cartea. În acest fel putea aranja ca eu să vin la mașină, să car toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar am reușit să mă stăpânesc. După aceea am scos o farfurioară de porțelan dintr-un sertar aflat deasupra dulapului și am pus pe ea carnea slinoasă și cașcavalul unsuros, după care m-am șters pe mâini de hainele ei murdare, ascunse sub biroul meu pentru ca ea să nu afle că nu fuseseră Încă ridicate. Teoretic, eu ar fi trebuit să Îi spăl farfuria În fiecare zi În chicineta noastră, dar nu mă puteam hotărî nicicum să fac și așa ceva. Umilința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și așa ceva. Umilința de a-i spăla vasele În fața celorlalți mă făcea să i-o șterg doar cu un șervețel după fiecare mic dejun și să râcâi cu unghiile bucățelele de cașcaval care rămâneau lipite de farfurie. Dacă era prea murdară sau stătuse prea mult În biroul ei, deschideam o sticlă de San Pellegrino pe care o țineam mereu la Îndemână și vărsam câțiva stropi pe ea. Îmi ziceam că ar trebui să se bucure că nu șprițuiam pe farfurie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prânz, cred. Andy, a trecut prea mult timp de când noi doi am stat de vorbă. Spune-i tu domnului T: Cum merg lucrurile? — Stați să iau lucrurile astea, am zis eu și am preluat sacoșa cu monogramă, Îndesată cu hainele murdare ale Mirandei, pe care ea i le dăduse lui ca să mi le dea mie. L-am ușurat de asemenea și de sacoșa Fendi cu mărgeluțe, reapărută de curând. Era o sacoșă unicat, pe care se cususeră manual niște mărgeluțe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din pat. O mică grămăjoară de haine zăcea lângă pat, singurele obiecte pe care nu le Împachetasem Încă, În afară de periuța de dinți. Am tras pe mine pantalonii Adidas de fâș, puloverul maro cu glugă și perechea de teniși cenușii și murdari New Balance, care mă Însoțiseră prin Întreaga lume. La mai puțin de o secundă după ce-mi clătisem gura cu Listerine, a sunat interfonul. — Bună, stați așa că vă deschid imediat. Două minute mai târziu s-a auzit un ciocănit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Mă rog. Cam de prost gust. Am intrat În dormitorul adevărat, care era cu mult mai mare decât cel decupat din living, și am aruncat o privire. Un dulap micuț, un ventilator montat În plafon și o fereastră mică și murdară, cu vedere directă spre un apartament din clădirea de vizavi. Lily dorise apartamentul ăsta, iar eu mă declarasem, fericită, de acord. Ea prefera să aibă mai mult spațiu, dat fiind că petrecea atât de mult timp În dormitor adâncită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu mă suna și, firește, singurul În care acum aș fi avut nevoie să o facă. Un munte de scrisori pe care neglijasem să le deschid amenințau să Îmi dărâme biroul, iar sub el, de jur-Împrejurul picioarelor mele, erau Îngrămădite haine murdare adunate de trei zile. Un suspin uriaș, ca să anunț lumea Întreagă cât sunt de nefericită, și am sunat la curățătorie. — Bună, Mario, eu sunt. Da, știu - n‑am vorbit de două zile. Poți să trimiți pe cineva după haine? Grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
avea să le ridice băiatul trimis de la curățătorie. Totul mergea ca pe roate! Curățătoria era treaba pe care o uram cel mai mult, pentru că, deși o făcusem de atâtea ori până atunci, tot mi se părea respingător să ating hainele murdare ale altcuiva. În fiecare zi, după ce terminam de sortat și pus totul În sacoșă, trebuia să mă spăl pe mâini: mirosul persistent al Mirandei Îmi pătrundea prin pori și, măcar că acesta consta dintr‑un amestec de parfum Bulgari și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apel internațional, nu aveam cea mai mică Îndoială cu privire la persoana care mă suna. — Bună, Em, ce mai faci? mai că am fredonat eu și Îmi frecam piciorul gol pe care mă străduiam să nu Îl las să atingă de podeaua murdară a taxiului. Ea a părut uimită de tonul meu binedispus. — Andrea? — Da, bună, eu sunt. Care e treaba? Mă cam grăbesc, așa că... M‑am gândit să o Întreb direct dacă mă sunase ca să mă dea afară, pe urmă Însă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pumn de antidepresive. Dar cafeneaua Starbucks era luminată și Încălzită și populată de un număr apreciabil de oameni, iar eu m‑am ghemuit Într‑unul dintre uriașele fotolii verzi și am Încercat să nu mă gândesc cine‑și frecase părul murdar de el Înaintea mea. În ultimele trei luni, Loretta devenise mentorul meu, campioana mea, salvatoarea mea. Ne Înțelesesem de minune de la prima Întâlnire și totul decursese nemaipomenit Între noi de atunci Încoace. Imediat ce am intrat În biroul ei spațios, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe ascuns cine știe de ce sectă secretă de mormoni sau adventiști. O descopăr abia acum, deși am trecut pe lângă ea de sute de ori, fără ca să se ofere vreodată receptivității mele vizuale. Mă-ncurc definitiv Într-o Încâlcire de străduțe murdare, extrem de jegoase, cu garduri scunde, de lemn sau cu ziduri din ciment igrasios peste care se văd pereții unor barăci scorojite, de unde se aud tot felul de zgomote ciudate, cotcodacuri de găini, grohăituri de porci, miorlăituri de pisici În călduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
va realiza duminică. Am făcut 3 ore de patinaj și nu sunt obosită. Îl vreau pe Dinu! Îl vreau și Îl voi avea, pentru că așa-mi dictează voința mea, acea forță care te face să evadezi din mediul atât de murdar al fricii și să te avânți spre culmile gloriei și ale fericirii umane. 27 noiembrie 1959 (vineri) Iată neprevăzutul ce lovituri poate da! Odată, demult, visam fără speranță la Radu. Azi, printr-o lovitură a sorții, am mers În dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]