9,132 matches
-
constituirii unor asemenea state creștine, precum statul papal, Imperiul Bizantin, care se sprijineau pe o simbolistică a formelor și a funcțiilor. Aceste tentative de creare a statelor creștine au fost sortite eșecului din cauza neadecvării simbolurilor la realitate. Soloviov, care nu neagă caracterul teocratic al Imperiului din Răsărit, consideră că acesta a trebuit să se prăbușească întrucât nu a reușit "să umple formele vieții publice cu o spiritualitate autentică". Chiar dacă Țările românești s-au dezvoltat direct sub sfera de influență bizantină și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
existența acestei sensibilități la nivelul discursului interconfesional. Prima motivație ar consta în faptul că Ortodoxia nu a cunoscut o perioadă de înflorire a cugetării religioase similare scolasticii. Patristica constituie pentru Răsăritul ortodox singurul îndreptar al gândirii religioase. Chiar dacă Occidentul nu neagă axiologia patristică, se întreabă totuși de ce vreme de mai bine de zece veacuri învățătura Ecclesiei ortodoxe nu a mai cunoscut o minimă dezvoltare 4. Motivația reală a acestui mal entendu rezidă, potrivit teoriei lui Berdiaev, în structura de profunzime a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Hristos, nici Patriarhii, nici Papii, nici Sinoadele Ecumenice nu au putut schimba ceva, dar s-au rupt de trupul Ecclesiei. Prin urmare, adepții concepției aritmetice a ecumenicității pot fi considerați în prelungirea ereziilor lui Arie, Macedonie, Nestorie, a celor care neagă Sfânta Treime, cele Șapte Taine ale Bisericii și nesocotesc rolul Maicii Domnului. Biserica a acceptat sau a respins mărturisirile sinodale în funcție de gradul lor de adecvare cu Adevărul Ei; soboarele a toată lumea care au mărturisit drept, Ecclesia le-a considerat Sinoade
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
substanțele create ar fi incomprehensibile pentru noi. Comprehensiunea se raportează numai la extensia lucrului cunoscut; acest fapt permite menținerea unei identități perfecte între obiectul comprehensiunii infinite a lui Dumnezeu și cunoașterea finală a celor aleși. Textele patristice care par a nega posibilitatea cunoașterii divine trebuie interpretate pornind de la următorul principiu: cunoașterea fericiților nu va putea niciodată să se adecveze extensiei lucrului cunoscut (adequare amplitudinem rei cognitae). Tributar tradiției patristice răsăritene, Petre Țuțea subliniază imposibilitatea cunoașterii divine în transcendența sa absolută, în afara
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Pseudo-Areopagitul. Viața mistică devine viață creștină de îndată ce se manifestă ca trăire a iubirii lui Dumnezeu care atinge ființa umană și de care aceasta trebuie să fie pe deplin conștient. Atent la valoarea tainei de nepătruns a lui Dumnezeu, Răsăritul ortodox neagă răspicat orice vedere a ființei divine, etern transcendentă. Precum spuneam anterior, teologia catafatică este simbolică, ea neaplicându-se decât atributelor revelate, în timp ce teologia apofatică mărturisește neputința cunoașterii religioase, fixând o limită riguroasă prin chiar utilizarea noțiunilor de infinit și nenăscut
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Hristos, întrucât ea este impregnată de Duhul Sfânt; spre deosebire de icoană, Euharistia are o dublă dimensiune: divină și materială. Ca urmare a Întrupării, imaginea christică a fost făcută vizibilă, anulând astfel interdicția veterotestamentară de a reprezenta divinul. Prin urmare, oamenii care neagă faptul că Hristos poate fi reprezentat prin icoană, neagă implicit realitatea Întrupării. Imaginea nu se identifică în esența și substanța sa cu modelul. Iconoclasmul comite o blasfemie atunci când consideră Euharistia o imagine. Euharistia este însuși Hristos, și nu imaginea sa
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
icoană, Euharistia are o dublă dimensiune: divină și materială. Ca urmare a Întrupării, imaginea christică a fost făcută vizibilă, anulând astfel interdicția veterotestamentară de a reprezenta divinul. Prin urmare, oamenii care neagă faptul că Hristos poate fi reprezentat prin icoană, neagă implicit realitatea Întrupării. Imaginea nu se identifică în esența și substanța sa cu modelul. Iconoclasmul comite o blasfemie atunci când consideră Euharistia o imagine. Euharistia este însuși Hristos, și nu imaginea sa. Iconodulia ignoră sau neagă funcția simbolică a imaginii sacre
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
poate fi reprezentat prin icoană, neagă implicit realitatea Întrupării. Imaginea nu se identifică în esența și substanța sa cu modelul. Iconoclasmul comite o blasfemie atunci când consideră Euharistia o imagine. Euharistia este însuși Hristos, și nu imaginea sa. Iconodulia ignoră sau neagă funcția simbolică a imaginii sacre. Teologia creștină dezvoltă o simbolistică a cultului și a tradiției fundate pe funcția figurilor vizibile ale imaginii lui Dumnezeu. Icoana încearcă să pună capăt rupturii ontologice între natural și supranatural, între vizibil și invizibil. Funcția
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
că preoții nu fac armată). Atunci când statul a renunțat, prin acordarea autonomiei, la drepturile lui de suveranitate asupra Bisericii, a făcut-o pentru că a recunoscut acestei instituții o altă structură decât cea a așezărilor lumești. Prin aceasta însă, i-a negat și dreptul de imixtiune în treburile politice, ca una ce administrează o împărăție care "nu e din lumea aceasta". Pentru stat, deci, autonomia este de ambele părți reciprocă. Căci, de îndată ce Biserica se coboară între cele lumești, ea cade în domeniul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un anumit număr de "părți" extrem de diverse ca natură și comportament. Putem cu ușurință da postmodernismului dreptatea lui (de dragul discuției, deși nu e neapărat necesar să credem că ar reflecta adevărul sau întregul adevăr), însă nu putem pur și simplu nega ceea ce ne sare în ochi, lucrul care, la urma urmelor, face posibilă existența oricărui sistem "guvernat de hazard": multitudinea și varietatea. Dacă așa stau lucrurile, atunci postmodernismul trebuie să conțină cel puțin cîteva fragmente bazate pe continuitate și identitate" (V.N.
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Cu un optimism ponderat și în marginile realității constată că opinia modernității, pentru care secularizarea era o axiomă, s-a dovedit falsă. Marile religii monoteiste sînt într-o efervescență și vigoare aproape uimitoare. De asemenea, bogăția trecutului cultural nu este negată, ci mai degrabă reasamblată în moduri adesea deconcertante. Într-o libertate de alegere adeseori laxă, copleșită de multiplicitatea opțiunilor posibile, sîntem avertizați: devine practic imposibil să negi un loc printre aceste gîndiri religioase și valorilor culturale canonice. Filosoful comparatist va
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o efervescență și vigoare aproape uimitoare. De asemenea, bogăția trecutului cultural nu este negată, ci mai degrabă reasamblată în moduri adesea deconcertante. Într-o libertate de alegere adeseori laxă, copleșită de multiplicitatea opțiunilor posibile, sîntem avertizați: devine practic imposibil să negi un loc printre aceste gîndiri religioase și valorilor culturale canonice. Filosoful comparatist va apela la cînteva exemple concrete de continuitate și stabilitate existente în oceanul relativității postmoderne. Ca reper de referință al declanșării modernității globalizatoare este luat anul 1500, deși
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
expresie supremă, de nezdruncinat, a adevărului în comparație cu orice alt tip de discurs. Aceasta e una dintre consecințele stranii ale relativismului postmodern (semnalat de mulți intelectuali, inclusiv de Benedict al XVI-lea): scepticismul urmărit cu încăpățînare și onestitate trebuie să se nege pe sine în final. (Acest tip de paradox logic a fost deja observat de către unii filozofi ai antichității greco-romane.) O anumită echivalență între diverse ideologii sau filozofii ia naștere inevitabil, iar religia devine imposibil de ținut prea mult timp în afara
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
direct. Persoana potrivită pentru a-ți confirma această schimbare din funcție este însuși directorul instituției sau superiorul acestuia. Din nou, asigură-te că sursa ta nu are interesul să te inducă în eroare. În cazul prezentat, directorul ar putea să nege informația pentru că nu vrea să se afle încă, deși el știe foarte bine că demiterea i-a fost deja anunțată. Chestiunea verificării informațiilor este cu atât mai delicată cu cât ritmul în care se lucrează și se transmite în prezent
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
dintr-o sursă diferită, de preferat o sursă ce nu are legătură cu prima. În cazul de mai sus, sună la echipa X și întreabă dacă e adevărat că dorește să îl cumpere pe Y. Bineînțeles că aceștia ar putea nega, tocmai ca să nu dăuneze afacerii, dar cel puțin ți-ai făcut datoria și poți prezenta informația completă. În cazuri politice, când o informație vine dinspre un partid, încearcă să o verifici apelând și la persoane din afara partidului, când este cazul
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
și pentru oricine se angajează într-o cercetare empirică a subiectului în discuție. Valorizând-o, Sartori ia act de conexiunea dintre elementele empirice și cele normative, considerând ca inevitabilă menținerea acestei legături într-o perspectivă a teoriei politice. Fără a nega legitimitatea sau importanța celei de-a doua definiții, mai complexă, prima definiție, mai directă și simplă, are meritul de a conține o descriere empirică, specifică, a regimurilor democratice (preferabilă în cazul în care se urmează o direcție de investigație empirică
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
preveni tăierea din buget a cheltuielilor alocate apărării sau pentru creșterea acestor cheltuieli. În susținerea acestei afirmații, Nordlinger acceptă corelația între armatele intervenționiste sau pretoriene și costurile mai mari destinate apărării. Și alți autori confirmă această ipoteză. Totuși, fără a nega posibilitatea că, în fapt, militarii intervin pentru motive corporative, o analiză a lui Zuk și Thompson [1982] asupra a șaizeci de țări din lumea a treia, între 1967 și 1976, arată că nu există nicio susținere empirică a ipotezei conform
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
prin punerea în mișcare a unor proceduri care promovează eficacitatea și universalismul. Pe de altă parte, un sistem majoritar "saturat" de continua alternanță prezintă paradoxurile unei democrații "adversiale", semnalate de Finer (1975), în care deciziile și politicile implementate sunt ulterior negate de varii decizii și politici contrare în cazul în care partidul care s-a aflat anterior în opoziție câștigă succesiv alegerile. În consecință, democrația e eficientă în cazul unui mandat redus, dar ineficientă (pe termen mediu și lung) atunci când se
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Ea se desfăcea liberă de figură umană că o sperata poartă"97, - pare să indice faptul că doar poezia, prin care autorul român, reluând, probabil, o sugestie poescă din "Dialogul lui Monos și Una", înțelege o metodă de cunoaștere ce neagă subiectivitatea autorului ("liberă de figură umană") - este singura posibilitate ("sperata poartă") ce ne permite să trecem pragul, ce separă lumea vizibilă de cea invizibilă ("[p]ana la marginile celebrelor, incineratelor umbre"), să cunoaștem, cu alte cuvinte, Absolutul / Divinitatea, în aspectul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
platoniciene, raționează la fel, atunci, cănd condamnă "erezia didactica" în poezie, prin care înțelege confesiunea lirica, subordonarea, conștientă sau nu, față de ceea ce rămâne contingent și subiectiv. Procedând astfel, autorul propune doar adevăruri fragmentare, a căror valoare, pentru proza, nu o neagă, dar care nu își au locul în poezie 28. Pentru scriitorul american poezia veritabilă rămâne celesta. Într-o notă "Marginalia" din decembrie 1844, este și mai categoric, când afirmă, tranșant, ca "un poem scris va fi poetic exact în măsura în care este
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
mărește tot mai mult, acesta refuză, totuși, să se închidă: Pe zarul de constantă lumină însă, ivăr inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se menținea neajuns 30. Pe calea urmată de autorul american, comentează Ion Barbu, poezia ("zarul de constantă lumină"), care neagă și, în același timp, ne protejează ("ivăr") de lumea fizică, materială, sublunara ("inferioarele iaduri"), nu reușește să asigure cunoaștere sufletului individual, ce vibrează la unison cu (eventual, în viziune poescă, disoluția acestuia în) cel cosmic ("Sufletul Cercetat se menținea neajuns
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sociale, școala trebuie să ofere o paletă cât mai largă de servicii educaționale care să devină atractive, satisfăcând cerințele elevilor; în această ofertă se înscrie și specificul educației incluzive/integrate sub toate formele și modalitățile sale de realizare. Nu putem nega faptul că școala incluzivă și educația integrată constituie un fenomen social acceptat de unii, criticat de alții; rezultatele anticipate ale acestei prime etape a procesului de reformă la nivelul societății sunt din ce în ce mai evidente și în favoarea atât a cetățeanului de rând
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
și nu ca obiective căutate în mod specific. Cunoștințele vor fi dobândite în mod firesc, natural, ca urmare a unor fapte bine stabilite și bine organizate; a doua direcție se integrează în linia dezvoltărilor recente ale didacticilor disciplinelor și nu neagă deloc poziția centrală a subiectului, dar o găsește insuficientă din pricina faptului că este prea dezechilibrată. Insistă și asupra necesității analizei din fiecare domeniu de cunoaștere și asupra obstacolelor pe care elevii le întâlnesc; de aici și ideea triunghiului didactic, foarte
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
socială și nu de către stat: indivizii au investit mai mult în celelalte corporații decât în stat și, prin urmare, nu este nevoie de controlul centralizat al resurselor, sub pretextul asigurării egalității de oportunități. Aceasta nu înseamnă adoptarea poziției libertariene care neagă rațiunea publică în numele drepturilor naturale, ci găsirea unei soluții de echilibru: "dacă mergem în direcția egalității, pierdem libertatea individuală în fața autorității centrale care impune egalitatea; iar dacă mergem în direcția libertății individuale, pierdem egalitatea în fața accidentelor din naștere amplificate de
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
echivalenței marcată de reciprocitatea sau reversibilitatea între ceea ce face cineva și ceea ce i se face altcuiva, între acțiune și suportarea ei și, implicit, între agent și pacient, care deși de neînlocuit, sunt proclamați substituibili"11. Al doilea principiu, al supraabundenței, neagă parțial principiul echivalenței și el apare în Evanghelia după Luca (6, 32-35): "și dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea? Căci și păcătoșii iubesc pe cei îi iubesc pe ei. Și dacă faceți celor care vă
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]