KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...276 277 278 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645

am strecurat ușor sub cot. Se dădu Înapoi mirată și-mi aruncă o privire, dar m-am prefăcut că n-o văd și am Început să-mi strîng lucrurile. Desfăcu bilețelul și Începu să-l citească, tulburată. Nasul bont și obrajii durdulii prinseră culoare imediat. Nu mai mișca deloc, părea că a Încetat și să respire. Așteptam nerăbdător răspunsul, savurînd clipa ca pe niște mirodenii frumos mirositoare. Îmi aruncă o privire de probă, parcă. Umerii i se relaxaseră și răsuflă ușurată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
presiunea interioară care o pune În mișcare. Am deschis ușa pe jumătate: — Hai să te iau cu mașina! Încotro? — Încotro? Dar ce, e după mine? zise ea neașteptat de calmă, dar și provocatoare În același timp. Am zîmbit forțat; iar obrajii ei păreau deformați, ca și cînd i-ai fi privit printr-o oglindă defectă. — Vrei să spui că ești pregătită pentru orice ? — Ești vrednic de tot disprețul! I-am trîntit brutal ușa În nas. Am demarat brusc și mașina țîșni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
asemenea femeie fără protecție! Era singurul aspect pe care Îl admiram la EL și trebuie să recunosc că a dat dovadă de curaj, chiar dacă acest curaj era o chestiune de viată sau de moarte... Își ațintise privirile asupra mea. Linia obrazului ei se asemuia cu nisipul ud al mării, blîndețea și duritatea contopite Într-un singur chip... Stătea cu spatele la perdeaua lămîiatică ce pălea Încet-Încet. Culoarea pielii se asemuia cu cea a unei piese de mobilă nelăcuită, maturitatea și prospețimea se dizolvau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
Cu excepția părului lung, nimic altceva nu aducea cu fata din fotografie. E și greu să reconstitui o femeie numai din bucățele. Lăsînd la o parte nasul puțin cîrn, toate celelalte trăsături - buzele groase și Încăpățînate, urmele de coșuri de pe ambii obraji, pungile de sub ochi, umflate de parcă puteai stoarce puroi din ele - erau prea vulgare pentru o fotografie de model. Dacă faci abstracție de față, poți Însă afirma că pe fotograf l-a interesat doar spatele. Dacă scoteam fața din cadru... restul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
timpul ca să poți suporta viața? — L-am văzut. Tashiro mă privea neliniștit, dintr-o parte. Ochelarii Începuseră să se aburească pe cînd mă uitam la el. Era prea cald În mașină. Simțeam că mă cuprinde amețeala pe măsură ce tensiunea Îmi părăsea obrajii amorțiți de frig. Cu siguranță că cele două sticle și jumătate de bere pe care le-am băut Începeau să-și spună cuvîntul, stimulate de whisky. — Asta voiam de la bun Început. De ce nu mi-ai furnizat pînă acum o informație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
clipească - se succedau ca niște vrăji, invitînd parcă la o zi festivă ce avea să nu mai vină. Lumina palidă dreptunghiulară de la fereastră părea să se fi consolat de mult cu gîndul acesta... O rafală de vînt mi-a izbit obrazul ca o cîrpă udă și, ridicîndu-mi gulerul, am rămas pe loc. Mi se spusese că pe-aici pe undeva fusese văzut pentru ultima dată EL. Dacă EL ar fi stat atunci, acolo, În locul meu - presupunînd că ar fi venit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
care Îl scoase mai Înainte cu buzele. Habar n-aveam dacă Îi dădea vreo semnificație sau nu. Am așteptat, totuși, o clipă să-mi vorbească. Mi-a zîmbit În chip de scuză și m-am simțit tare stînjenit. Pistruii de pe obraji se potriveau foarte bine zîmbetului ei. Chiar de mai Îmi zîmbea o dată n-aveam ce face. A trebui să existe cuvinte Înaintea zîmbetelor... M-a făcut să-mi dau seama că, de fapt, eu am fost cel care a confundat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
să evite pisica moartă din mijlocul drumului... arăta ca o foaie subțire de hîrtie. Fără să vreau, Încercam să-i caut pisicii strivite un nume și atunci, pentru prima oară după vreme Îndelungată, un zîmbet bizar Îmi topi Încordarea din obraji și tot chipul mi se destinse Într-un surîs... Strămoș al tubului osciloscopic, construit În 1897 de către Karl Ferdinand Braun (1850-l913). Zona Tokyo Yokohama Vas cu mangal. Sărbătoarea morților (15 iulie). Localitate În sudul provicniei Kaga, renumită pentru porțelanurile sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477

nevoie... Cea mai tandră relație a copilăriei am avut-o cu cireșul nostru din grădină. Aveam un cireș mare, cu rod bogat, la marginea viei. Parcă era din Abecedar. Nu-l puteam cuprinde cu brațele amândouă și mă lipeam cu obrazul de el, și-l mângâiam cu amândouă mâinile pe coajă, până mă simțeam înfiorat. Când știam că voi lua bătaie, și asta se întâmpla atât de des (maică-mea mă bătea mereu, din te miri ce: după standardele astea occidentale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
dată când îl vedeam pe tata slab, urlând de durere. Am luat o bâtă și l-am bătut, cu mintea întunecată de mânie. Tata s-a vindecat repede, și eu iar am început să-i povestesc și să-mi lipesc obrajii de el. A mai trecut o vreme, au venit câteva ierni peste el, câteva primăveri peste mine și într-o noapte de-nceput de vară, când cireșele erau aproape coapte, a fost trăsnit, în plină furtună. Mi-aduc și acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
caisul Probabil cultura noastă are ceva animist în ea. Și nu-i de aruncat faptul că ortodoxia e mai puțin somatofobă și nu e raționalistă. Îndumnezeirea omului prin Hristos înseamnă și îndumnezeirea naturii. Sunt sigură că, pe când tu îți lipeai obrazul de cireș și pe când îmi sărutam eu mărul, habar nu aveam nici unul de mistica ortodoxă teoretizată de o figură splendidă cum e, de pildă, Lossky, dar percepeam „sacralitatea” vitei, a grâului, a prunilor. De aici și poanta aia simpatică: să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Zidul Berlinului? Tu ești psiholog. Știi bine ce înseamnă ruinele interioare. Nici o UE nu le poate șterge la comandă. Ele duhnesc în noi, ca în milioane de Dresde omenești. Da. Am fost la Dresda, de două ori. Mi-am lipit obrazul de un zid negru, pe care creștea un copăcel piticuț, hrănit din organicitatea ruinei. Știi, Mircea, a ce mirosea acel zid? Mirosea a mine. Zău că da. Mirosea a felul în care mă simțeam. Iar copăcelul care crește din mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
discret, cu coada ochiului, un bărbat în cărucior cu rotile. Era evident că se plăceau, dar nu și-o spuseseră încă. - Of course I do! He is lovely! Femeia m-a tras ușor spre ea și m-a sărutat pe obraz. Poate îi luasem o incertitudine de pe suflet. Merita să-l placă. Am plimbat-o prin curte. Făcea cursuri de antropologie. Nici măcar nu se gândea să nu-și ia diploma, că nu avea când, la cei 82 de ani ai ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
mândrie în dreapta șefei lesbienelor daneze. Nu scuipa în sân, nu-și făcea cruce: piei, Satană! Acolo, Mircea, mi s-a părut că am atins o clipă raiul. În ultima seară m-am întors la Mica Sirenă m-am cocoțat până la obrazul ei rece și am sărutat-o. Mi-am plimbat degetele pe urma gâtului ei tăiat și lipit, așa cum am făcut în Dresda cu ruina afumată pe care creștea un pomișor. Și în mirosul zidului ruinat m-am regăsit, dar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
și au petrecut o noapte cu pieptenele de os în capul meu, strivind gângănii. Îmi arsesem pielea capului cu litri întregi de petrol. Umblam înfășurată, cât mai pe lângă ziduri, n-am mai făcut vizite. Îmi ardea creștetul și îmi ardeau obrajii. Puteam să mă duc să depun ouăle de păduchi pe biroul otrăvii ăleia? Ia și matale un suvenir de la Rampa Cățelu. Cine știe, m-aș fi trezit cu ea rânjind: „De, cucoană, capra păduchioasă ține coada sus. Acu’ să văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
cu ea rânjind: „De, cucoană, capra păduchioasă ține coada sus. Acu’ să văd cum te mai dai intelectuală”. Nu am mers, Mircea. Și nici nu i-am tras una peste ochi când a dat cu o dâră de praf pe obrazul unei colege care nu ștersese rafturile în laboratorul de fizică. Mă mulțumeam să citesc Toamna Patriarhului și să văd cum crește coiul dictaturii în diverse tovarășe și tovarăși din acea specie. Nu doar pe Ceaușescu voiam să îl ucid, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
fii rasist, sexist, speciist, să-ți dai drumul la gură cu toate șovinismele și măgăriile care-ți vin prin minte, că „așa vrea mușchii tăi” și la capăt să te trezești cu cel mult un deget timid care-ți arată obrazul. Mai mult, când e vorba de minorități etnice, te aștepți să-ți arate obrazul Gabi Andreescu, când e vorba de drepturile omului, Renate, când e vorba de sexism, te aștepți să ți-l arate Miroiu. Dacă ăștia dorm sau sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
măgăriile care-ți vin prin minte, că „așa vrea mușchii tăi” și la capăt să te trezești cu cel mult un deget timid care-ți arată obrazul. Mai mult, când e vorba de minorități etnice, te aștepți să-ți arate obrazul Gabi Andreescu, când e vorba de drepturile omului, Renate, când e vorba de sexism, te aștepți să ți-l arate Miroiu. Dacă ăștia dorm sau sunt plecați cu pluta, e OK. Eu m-am trezit cu reacții în adunări sclifosite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Străbăteau stâncile spre mine, mișcându-se simbiotic într-un ritm pe care interior l-am trăit ca pe melodia „Arrival”. Fata a coborât și amândoi au început să se joace în mare, s-au stropit cu apă, și-au apropiat „obrazurile”, s-au tăvălit în valuri. Aveai senzația că erau singuri pe lume, într-un cosmos în care își erau de ajuns unul altuia. Când văd urât cronic, mă gândesc la ei doi și le mulțumesc că mi-au răsărit înaintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
meu, vocile pronunțau cestiuni de tipul: - Ce contează în ce partid suntem, dacă toți suntem români și patrioți? Ca să certifice unirea-n cuget și-n simțiri, se mai ridicau de la mese, cu chiftelele în gât, și se țucau pe amândoi obrajii: liberalii cu România Mare, țărăniștii cu pedeseriștii, pediștii cu cine mai apucau. Apoi, ca să-și arate juneța de spirit, se apucau, așa cum erau, în costume și cravate, cu madamele în strasuri și mătăsuri grele, să încingă o horă, să chiuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
la stilul lui fermecător. Am dat din cap sceptic. - Hai, serios vă spun. Cred că pot. Cunosc femeile din experiență și am citit-o pe fiică-mea din scoarță-n scoarță. Am râs, l-am sărutat fiecare pe câte un obraz și i-am dat binecuvântarea. Acum trei săptămâni a fost la mine la un curs. - Să nu mă mai iei la cursuri, că las baltă tot, și pe maică-ta, și vin să-mi fac masteratul la tine. Ce lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
ca nimeni și nimic să nu o atingă pe Doamna, inclusiv posibilele priviri ale bărbaților conjunctural prin preajmă, care îi puteau vedea doar ochii, și aceia plecați în jos, îndată ce te privea un bărbat, o jumătate de frunte și de obraji, nasul, gura, palmele, poate 2 centimetri de gleznă când femeia era în mers. Oribilă impietate! Nu își însoțea soțul la sindrofii, nici măcar când protocolul diplomatic o cerea. Nu se machia niciodată și nu „știa” că există alternative la culoarea neagră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
o ușureze Dumnezeu. Descopăr tot timpul în mine o sensibilitate pe care am înăbușit-o fie sub raționalitatea workoholism-ului, fie sub pustietatea arsă a depresiei. Mă trezesc adesea, așa cum m-am trezit din prima lună, cu lacrimi calde scăldându-mi obrajii, fie că îmi vine câte un gând la ceva sau cineva de care mi se face dor, inclusiv de cei duși, tot mai mulți, din păcate. Poate că această lungă biruință a sensibilității a fost posibilă din cauză că eu aici am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
dintr-un cântec BUG Mafia. Tentativa a fost de altfel făcută în cartea mea Convenio. Despre natură, femei și morală, Editura Polirom, Iași, 2002. Nici acum mulțimile nu sunt mai mari, inclusiv în cele feministe. Cristi Pârvulescu îți mai arată obrazul dacă încerci să îți bați joc de cetățeni și alegeri. Câțiva oameni de la Cațavencu, câțiva de la Societatea Academică din România, câțiva de la APADOR Ch. Săracă lumea protestatară! Ficare dintre ele depusese în Parlament câte un proiect de lege: Mariana, social-democrata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212

Cum să nu fi nădăjduit? Poate aveai să-mi apari în față, așa deodată, spuneam, nu puteai să te schimbi atât încât să nu te recunosc. Cum ai fi reacționat? Eu, unul, te-aș fi îmbrățișat, ți-aș fi sărutat obrajii, poate încă palizi ca și cum n-ar fi trecut nici o zi. Priveam de sus, de aici de pe platoul levantinului oraș, fluviul care curgea la vale, spre răsărit, câmpia, bălțile, orizontul, înflăcărate de pâlpâiala apusului de soare. În după-amiaza aceea de septembrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]