8,628 matches
-
pentru o lady. Ea s-a strecurat În haină cu o mișcare grațioasă și și-a luat telefonul mobil, singurul obiect pe care Îl adusese cu ea la birou. — Aș vrea să primesc Cartea diseară, Emily, a aruncat ea În timp ce pășea Încrezătoare spre ușă și probabil că nici nu a observat cum un grup de trei femei care se aflau pe coridorul de afară s-a disipat urgent, la vederea ei, cu bărbiile În piept. — Da, Miranda. O s-o pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Petrecusem Înghesuite Împreună Într‑o cutie de chibrituri de un metru pe un metru și jumătate un răstimp care mi se păruse lung cât o nesuferită de săptămână, iar ea nici măcar nu luase act de prezența mea. Dar Îndată ce am pășit pe coridor, s‑a Întors spre mine. — Ahn‑dre‑ah? a Întrebat, iar vocea ei a tăiat ca un cuțit tăcerea tensionată care umplea Întregul spațiu. N‑am răspuns, gândind că era doar o Întrebare retorică, dar ea a așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de silicon. Diamante cât pumnul Îi atârnau din urechi și unul și mai și Îi scânteia pe Încheietura mâinii stângi. Părul Îi era decolorat cu perhidrol, ca și dinții, iar tocurile Îi erau atât de Înalte și de subțiri, Încât pășea de parcă ar fi jucat fundaș În NFL În ultimii doisprezece ani. — Dhraagii mei, sunt aatât de Încântaată că aați putut veni la mica noastrhtăă petrecere! Tuturor le plaac petrecerile, nu‑i aașaa? a cântat Miranda În falset. Viitoarea doamnă Tomlinson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
drept un tînăr chipeș. Bătrînele Îi spuneau de obicei „tinere“ sau „fiule“. Dar dacă te uitai bine la ea, Îi vedeai imediat semnele vîrstei, firele albe și faptul că anul următor o să Împlinească treizeci și șapte de ani. CÎnd coborî, păși cît putu de atent să nu-l deranjeze pe domnul Leonard, dar era dificil să mergi fără să fii auzit, din cauza scîndurilor scării care scîrțîiau și trosneau. Se duse la spălător, apoi stătu acolo cîteva minute În baie, spălîndu-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Simțea deja praful așezîndu-i-se pe buze, gene și la colțurile ochilor... Dar nu dorea să se Întoarcă. Trebuia să-și poarte cu fală, cum s-ar zice, părul bine pieptănat, pantofii lustruiți și butonii. Coborî treptele și merse mai departe. Pășea ca un om care știa exact Încotro se Îndrepta și ce făcea, deși, În realitate, nu avea nimic de făcut, nu se ducea În vizită la nimeni și nici nu urma să se vadă cu nimeni. Ziua Îi era goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Helen făcu ceaiul și duse ceștile la toaletă. Viv era acolo deja și ridicase fereastra. În spatele clădirii era o scară de incendiu; dacă urcau treptele, puteau ajunge la o platformă metalică ruginită, cu o balustradă joasă. Platforma se zgîlțîia cînd pășeau pe ea, iar scara se clătina În șuruburile În care era prinsă. Dar locul era neobișnuit de Însorit, și se duceau direct acolo, de cîte ori aveau ocazia. De acolo puteau auzi soneria și telefonul; și, ca niște alergătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
figură În spatele ei, care se apropia Încet, șchiopătînd. Viv Își compuse un zîmbet și-și imagină că domnul Mundy face același lucru de partea cealaltă a ușii. — Bună, Vivien. Ce mai faci, dragă? — Bună, domnule Mundy. SÎnt bine, dar dumneavoastră? Păși Înainte, ștergîndu-se pe picioare pe bucățica de preș din nucă de cocos pusă pe podea. — N-am a mă plînge, răspunse domnul Mundy. Holul era strîmt și Întotdeauna se simțeau stînjeniți cînd domnul Mundy Îi făcea loc să treacă. Ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe claxon. Cineva se aventurase pe drum În fața lui și mergea nepăsător Înainte. Își ridică mîinile a neputință. — Nu mă băga În seamă, domnule, nu! Sfinte Cristoase! Urmări figura hoinară cu privirea, părînd dezgustat, dar brusc se schimbă la față. Pășind pe trotuar, probabil că persoana trădase ceva. Reggie Începu să rîdă. A pardon, zise el, Înghiontind-o pe Viv. Ce zici de asta? Nu-i domn, e doamnă! Viv se Întoarse și o văzu pe Kay În haină și pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
depozite și fabrici, iar aerul mirosea mai acru, mai intens, ca oțetul. Suprafața murdară a drumului dispărea, lăsînd la vedere pietrele de pavaj, iar acestea erau lunecoase, de parcă ar fi fost date cu unsoare. Duncan nu cunoștea deloc zona. Faser pășea Înainte, cu aerul lui Încrezător, și el trebuia să se grăbească pentru a ține pasul. Brusc simți că-l cuprinde un fel de nervozitate. Ce naiba caut eu pe-aici? se gîndi el. Se uită la Fraser și nu văzu decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și ieșiră din nou În stradă. Acolo găsiră niște scări care duceau spre apă. Fraser stătu În capul scărilor și se uită În jur. Era suficient loc pe plajă. Fluxul tocmai s-a terminat. Haide, e-n regulă Coborîră treptele, pășind cu atenție din cauza cănii cu bere și a paharelor. Plaja era noroioasă, dar noroiul fusese bătut de soarele după-amiezii și era mai mult sau mai puțin uscat. Fraser găsi un loc la baza zidului, Își scoase haina și o Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încurajare. Băieții Începură să stropească acum cu noroi În loc de apă; unul dintre ei căzu acolo și se ridică acoperit de un strat negru, de parcă era o figurină de lut - un fel de manechin ciudat făcut pentru o paradă de stradă. Păși mai adînc În apă, se aruncă Înainte și ieși curat din nou, scuturîndu-și apa din păr. Fraser rîse și se aplecă Înainte. Își puse mîna la gură și ovaționă la fel ca ceilalți de pe dig. Părea la fel de plin de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
practici? Îi Întîlni privirea lui Helen și, din nou, se uită În altă parte. Rămaseră nemișcate și tăcute o vreme. — Pune-ți curul la treabă, zise Helen. Se răsuci și se Întoarse jos, În salon. Rostise aceste cuvinte liniștită și pășise cu calm, dar violența propriilor sentimente o Înfiorase. Nu se putea așeza, nu se putea liniști. Bău restul ginului cu apă și-și mai turnă un pahar. Își aprinse o țigară - dar o stinse aproape instantaneu. Stătea lîngă șemineu, tremurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mare și celelalte; mai ascultă o dată să se asigure că nu era nimeni În hol care s-o poată auzi, apoi apropie marginea lamei de piele și tăie. Tăietura era superficială, dar infinit de dureroasă - o simți de parcă ar fi pășit prin apă Înghețată, ca pe un șoc oribil În inimă. O clipă se retrase, apoi Încercă a doua oară. Senzația era aceeași. Pur și simplu i se tăie răsuflarea. Mai fă-o o dată, dar mai iute! Își zise, dar subțirimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i venise să creadă cînd Duncan l-a adus pe Fraser acasă, În urmă cu două săptămîni. Dar nici lui Fraser nu-i venise să creadă. Toți trei stătuseră În salon, negăsindu-și cuvintele; În cele din urmă, intrase pisica pășind cu inocență, și asta i-a salvat. Au petrecut douăzeci de minute făcînd-o să alerge după bucățele de sfoară. Duncan chiar stătuse pe jos și-i arătase lui Fraser trucul acela cu pisica cățărîndu-se pe corpul lui. De atunci, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de culcare. În timp ce Duncan Îl urmărea, Începu să stingă lămpile. Trecea de la una la alta. Salonul se Întunecă, iar fețele din pozele de pe pereți și bibelorurile de pe polița șemineului se retraseră În umbră. Era ora zece. Urcară Împreună sus, Încet, pășind rar. Domnul Mundy Îl ținea pe Duncan de cot, și sus trebui să se oprească, cu mîna Încă pe brațul lui Duncan, și să-și recapete răsuflarea. CÎnd vorbi, vocea Îi era răgușită. — Vii peste cîteva minute, fiule, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
liniștit. Apartamentul ei era la capătul curții, deasupra unui garaj, lîngă un depozit; trebuia să urce niște scări de lemn pînă la ușă. În vîrful scărilor se opri să-și scoată haina și ghetele; deschise ușa cu cheia și intră pășind foarte ușor. Se duse În salon și aprinse lampa de pe masă, apoi, În vîrful picioarelor, spre dormitor și Împinse ușa cu mare delicatețe. La lumina lămpii abia reuși să ajungă la pat și la silueta care dormea acolo, cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Sunetul tremurător se pornise pe culoar, dar bătaia era atît de ușoară de data asta, atît de subtilă Încît Își dădu seama că era probabil domnul Mundy, pentru că el era cel mai vechi ofițer din Închisoare și știa cum să pășească atent, să nu-i deranjeze pe oameni. Bătaia se apropie, dar Începu să se Încetinească; venise ca o bătaie a inimii care se depărta, pînă cînd se opri de tot. Duncan Își ținu răsuflarea. Sub ușa celulei lui era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își spuse. Își netezi hainele. Îi tremurau mîinile. Toate fetele au spaime dintr-astea, numai tu, nu. Reggie e foarte atent. Ești OK. Totul e bine. N-ai cum să fii Însărcinată! Iat-o, În sfîrșit, zise Binkie cînd Kay păși În vaporașul lui Mickey și deschise ușile cabinelor. Kay! Am crezut că nu mai vii. Vaporul se clătină. — Salut, Bink. Salut, Mickey. Scuze pentru Întîrziere. — Nu face nimic. Ai sosit la țanc să bei ceva. Preparam cocktailul cu gin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și Helen rămaseră pe treaptă. Tremură din nou. Se pare c-o să plouă. Trebuie să te grăbești! Știi drumul Înapoi? Aș veni cu tine, dar... O, așteaptă. Brusc Își puse mîna pe umărul lui Helen, pentru a o Împiedica să pășească pe trotuar, iar Helen se Întoarse spre ea, alarmată, gîndindu-se că Julia dorea s-o sărute, s-o ia În brațe sau ceva de genul ăsta. Dar nu făcea decît să perie praful de pe brațul lui Helen. Poftim, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Trebuia să acționeze acum, se gîndi ea, sau niciodată... Se ridică, Își puse capotul și papucii și luă lanterna. Ieși În hol, coborî o rampă, mergînd atent, pipăind drumul, pentru că scara era luminată doar cu un bec albastru. Probabil că pășise fără să facă nici un zgomot, pentru că o fată, care venea cu o farfurie În mînă pe scări, dădu nas În nas cu ea la Întoarcerea rampei și aproape că leșină de spaimă. — Viv! șuieră ea. Dumnezeule! Am crezut că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
făceau, bodogănind și Înjurînd. Chiar așa, cînd numele lui Kay fu pronunțat În stradă - rostit insistent, fără să o cheme sau s-o strige cineva - ea auzi. Auzi, și Își dădu seama cine era. Se Îndreptă, stătu o clipă, apoi păși peste cadavrul bărbatului și se Întoarse repede la trepte. Îl recunoscu prin Întuneric datorită feței slabe și ochelarilor. Era Hughes, de la stație. Alergase. Își scosese cascheta să ajungă mai repede, și o ținea aproape de corp. O văzu și-i spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
brațul. Nu, mulțumesc, răspunse ea, Îndepărtîndu-i mîna. — Tati, strigă fetița, ce rău ești! — S-ar spune Kinde, Kirche, Îi zicea femeia care tricota fetei În pantaloni, și n-ați mai alerga În pantaloni. Pot să vă asigur de asta... Viv păși nesigură spre ușa compartimentului, și o trase În urma ei. Se uită pe culoar, ezitînd o clipă, pentru că era mare Înghesuială acolo. Un grup de aviatori canadieni se urcase la Swindon: se propteau de ferestre sau stăteau pe jos, jucînd cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mulți soldați aici, dar probabil că se urcaseră Înaintea celorlalți; nu aveau chef de glume și stăteau cu genunchii retrași, cu mantalele cenușii strînse În curea, cu capetele coborîte, Încercînd să doarmă. Viv trebui să-și croiască atent drumul, Înconjurîndu-i, pășind cu greu printre ei, Întinzînd mîinile să se țină de pereți și ferestre cînd trenul tremura și se clătina. La capătul coridorului mai erau două toalete și, la una, constată ea cu ușurare, Închizătorul arăta Liber. Dar cînd puse mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care se împletesc în albul pur și încearcă să zădărnicească lumina din suflet. Visează ades, că se deschide ușa și un înger în alb și strălucitor veșmânt, o invită cu gesturi largi să intre. Se ridică încet și dă să pășească pragul, dar vai.... picioarele i se împleticesc în preșul uzat...și cade. Ușa se închide cu zgomot sec și rămâne tremurând în întunericul nopții, cu obrajii încadrați de râuri de lacrimi, pe care le gustă cu obidă, bolmojind vorbe mestecate
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
1 din Southall. Simt cum inima mi-o ia razna; apăs pe o pedală de accelerație invizibilă. — Ascultă, nu poți să mergi un pic mai repede? Trebuie să recuperez timpul pierdut neapărat. Un tânăr Într-o pijama albă din bumbac pășește În fața mașinii noastre, purtând un miel de mărimea unui copil pe un umăr. Șoferul meu frânează brusc și-mi scuipă o replică laconică: — Cucoană, ultima dată când am verificat, tot ilegal era să calci oamenii cu mașina. Închid ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]