14,286 matches
-
amărăciunea lor, Îndepărtate, ridicole dintr-o dată. — Știu. Iartă-mă. Am ieșit de la duș și m-am proțăpit pe covorașul de pluș. Haloul aburului ardea În bobițe argintii, luminozitatea lucarnei azvîrlind un văl alb peste chipul Clarei. Nu se schimbase nici un pic față de cum mi-o aminteam eu. Patru ani de absență nu-mi slujiseră la nimic. — Ți s-a schimbat vocea, zise ea. Te-ai schimbat și tu, Daniel? SÎnt la fel de prostovan ca Înainte, dacă de asta ești curioasă. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
erecție ca un aisberg. El e un bărbat În toată puterea cuvîntului, zise Bernarda, pe un ton de dezvinovățire. — CÎnd o să-l putem vedea? am Întrebat eu. — Acum, mai bine nu. Poate că În zori. Îi va prinde bine un pic de odihnă și chiar mîine aș vrea să-l duc la Hospital del Mar și să-i fac o encefalogramă, ca să ne liniștim, Însă cred că nu există riscuri și că domnul Romero de Torres va fi ca nou În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aceste demersuri, doctore, dumneavoastră să n-aveți nici o grijă, zise Barceló. Acum, important e să ne asigurăm că pacientul e În bună stare. Chiar eu voi prezenta plîngerea cuvenită, mîine la prima oră. Autoritățile au și ele dreptul la un pic de pace și de odihnă pe timp de noapte. În mod vădit, doctorul nu vedea cu ochi buni sugestia mea de a ascunde incidentul față de poliție, Însă cînd văzu că Barceló Își asuma răspunderea pe această temă, ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
știe deja. — Ce vrei să spui? Am dat din cap afirmativ. În ce soi de Încurcături v-ați vîrÎt, dacă pot să te Întreb? Am oftat. — Ceva În care vă pot ajuta? Mi-am ridicat privirea. Barceló Îmi zîmbea fără pic de malițiozitate, cu fațada lui de ironie Într-unul din rarele momente de răgaz. — N-or fi avînd oare toate astea, Într-un fel sau altul, ceva de-a face cu cartea aceea a lui Julián Carax pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
suflet. Ultima dată cînd l-am zărit purta sutană și Împărțea binecuvîntarea urbi et orbe. — Mda... Vina e a mea, că v-am ațîțat. În ce ceas bun mi-a mai venit și mie să deschid pliscul. Vă văd un pic neliniștit. S-a Întîmplat ceva? — Nu tocmai. Sau da, Într-un fel. — Ce voiați să-mi spuneți, don Gustavo? Librarul Îmi zîmbi cu blîndețe. Obișnuita sa atitudine semeață și aroganța de salon bătuseră În retragere. În locul lor, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Sau da, Într-un fel. — Ce voiați să-mi spuneți, don Gustavo? Librarul Îmi zîmbi cu blîndețe. Obișnuita sa atitudine semeață și aroganța de salon bătuseră În retragere. În locul lor, mi s-a părut că intuiesc o anumită gravitate, un pic de precauție și nu puțină Îngrijorare. — În dimineața asta l-am cunoscut pe don Manuel Gutiérrez Fonseca, În vîrstă de cincizeci și nouă de ani, burlac, funcționar la morga municipală a Barcelonei din anul 1924. Treizeci de ani de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Irene Îi dădu voie să aducă În mansardă pe cîte una din fetele ei, fie și numai ca să doarmă Îmbrățișați. Irene glumea că ele erau aproape la fel de singure ca el și că singurul lucru pe care Îl doreau era un pic de afecțiune. — Vecinul meu, monsieur Dardieu, mă consideră omul cel mai norocos din univers. L-am Întrebat de ce nu se Întorsese la Barcelona În căutarea Penélopei. S-a cufundat Într-o tăcere lungă, iar cînd i-am căutat chipul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Tenebrarium-ului, Fermín s-a apucat să-i dea ultimele instrucțiuni lui Rociíto, În timp ce eu Îl localizam pe bătrînelul căruia Îi promisesem un ultim dans cu Eros, Înainte ca Thanatos să-i facă lichidarea. Nu uita, Rociíto, că bunicuțul e un pic cam tare de urechi, așa Încît să-i vorbești tare, răspicat și murdar, ștrengărește, cum știi tu, dar să nu sari peste cal, că nu-i nici cazul să-l expediem În Împărăția cerurilor Înainte de vreme printr-un stop cardiac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu uzez batiste din import . Needucat am fost și-oi fi o viață Și bine zici când spui că-s prost crescut Că nu știu nici măcar să stau la masă, Habar nu am nici mâna să-ți sărut . N-am pic de stil, nici Mercedes la scară, Nu folosesc parfumuri din Paris, Apar neras și neglijent în public, Sălbatic sunt - o recunosc deschis . Da, doamnă, ce să fac, sunt un barbar, Dar gândul meu e drept și fără pată, Nu pot
Răspuns. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_837]
-
pe Tipătescu adversarilor crezând într-un posibil succes al lui Cațavencu. Caracterul comic al lui Pristanda reclamă să fie receptat dintr-un anumit unghi al clemenței solicitând „un zâmbet de îngăduință pentru cel ce minte numai din constrângere, fără niciun pic de vocație”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 147. footnote> și cu foarte mare stângăcie. Automatismul „curat” cu care aprobă frazele celor pe care-i slujește cu atâta zel arată că personajul acceptă fără rezerve concluzia chiar în situații în care
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
lasă lucrurile așa cum sunt. Nimeni nu protestrază la formulările lui Farfuridi și Cațavencu pentru că toți cei din adunare sunt „niște Farfuridi și Cațavenci” în grade diferite, așa încât oratorii pot debita în continuare enormități. Coborâți de la tribună, aceștia devin mahalagii, fără pic de parlamentarism. Numeroase replici au devenit zicale, pentru că evoluția clasei le-a verificat definitiv: „să se revizuiască fără să se modifice”; „ai puțintică răbdare”; „onoarea de familist”; „a mânca sudoarea poporului”; „curat murdar”: „până când să navem noi faliții noștri”; „rușine
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cu elevii, le transmitem nesiguranță, îi intimidăm, îi putem bloca definitiv. În acest caz am pierdut lupta cu elevul și nu mai putem face mare lucru pentru el, pe tot parcursul școlarității sale. Se pune atunci întrebarea: „Oare strică un pic de răsfăț”, mai ales la clasele foarte mici ? Niciodată nu am remarcat în privirea lor autoînvinovățirea lipsită de temei, că sunt rezervați la ore deoarece se consideră lipsiți de merite? Înainte de a emite judecăți defavorabile, împotriva lor, trebuie să-i
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
Noimann nu se alarmă nici de data asta. De fapt, intuise că femeia nu se va lăsa bătută cu una, cu două și va căuta tot felul de tertipuri pentru a-i atrage atenția asupra ei. „Horcăiți, vă rog, un pic mai tare”, spuse Noimann, „măcar să acoperiți flașneta scrâșniturilor de dinți cu care mă pricopsește noaptea nevastă-mea, Lilith...” De jos se auzi un chicotit sec, urmat de o tuse convulsivă, și imediat Noimann Își dădu seama că intră Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Începură să scormonească febril, răvășind salteaua, până ce dădură de ceva tare. Fără să deschidă ochii, Noimann Își dădu seama că era vorba de o iconiță, cu Pruncul Iisus și Maica Domnului ferecată În argint. Sub ea descoperi o alta, un pic mai mare, ce reprezenta aceeași scenă. Și pe măsură ce degetele sale se Înfundau În câlți și arcuri, stomatologul dădea peste icoane din ce În ce mai mari, pe care le scotea de sub el și le așeza pe noptieră. Stiva de icoane creștea odată cu groapa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era prea plăcut să-ți vezi propriile tale fețe multiplicate În zeci de exemplare, apropiindu-se și Îndepărtându-se ca un ecou de fața ta reală, alcătuită din carne, sânge și oase, pentru a dispărea În hău. Forțându-și un pic Închipuirea, Noimamn strânse cocoloașele de pe podea și, modelându-le În palme, făcu din ele niște bile pe care le aruncă În tavan. Bilele ricoșară din plafon, se izbiră de masă, de podea, pendulând În zigzag Între pereți, și reveniră Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Bikinski, măsurau cantitatea de adevăruri supreme ce se afla În ei. Când adevărul unuia se Înălța cu o palmă deasupra adevărului celuilalt, schimbau locurile Între ei, așezându-se În așa fel Încât nodul lui Adam al primului să fie un pic mai jos decât al celui de-al doilea. Conversația, mișcând gâtlejurile, avea tendința să schimbe și ponderea adevărurilor ultime pe care le dețineau cei doi. Ca să mențină lumea În echilibru, tovarășii de beție ai lui Noimann tăceau, privindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cei doi soți, În semn de respect reciproc, se adresau unul altuia cu „dumneavoastră”. De altfel, fiecare dintre ei Își apăra, În felul lui, intimitatea. Chiar și În momentele cele mai delicate, Noimann se pomenea spunând: „Aș putea profita un pic de sânii dumneavoastră?!”. Iar Mathilda, foindu-se În pat, Îi răspundea: „Da, cu o singură condiție, dacă-mi dați voie să vă pup pe nas...”. „Desigur”, zicea Noimann, „nu e nici o problemă. Dar după asta, aș putea, la rându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
faceți probleme, vă vom scăpa de el...” Și cârligul ciungului se răsuci din nou, prinzându-i vintrele. Noimann icni din răsputeri. „Așa, așa”, Îl Încurajă ciungul. „Încordați-vă mușchii abdominali, țineți răsuflarea, dați-i drumul, acum... Acum...” „Vă rog, un pic de apă”, gemu Noimann. Celălalt Îi apropie de gură o sticlă Întreagă de Alexandrion. Noimann luă o Înghițitură zdravănă și acum simțea că prinde puteri. Ciungul duse și el sticla la gură și bău câteva Înghițituri. „Avem de Îndeplinit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann se supuse din nou și se simți pe jumătate eliberat de greutatea ce-l apăsa În vintre. „Ei”, spuse ciungul, „ați văzut că vă simțiți mai ușurat după ce ați intonat ultima formulă?” Noimann nu-l contrazise. Se simțea un pic mai bine. Crampele se mai răriră. „M-am așteptat, de fapt, la asta”, surâse celălalt. „Dumneavoastră, domnule Paul, sunteți obișnuit să lunecați mereu prin spațiile lichide, care, trebuie s-o recunoașteți, la rândul lor alunecă fără efort prin dumneavoastră...” „Faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alunecă fără efort prin dumneavoastră...” „Faceți cumva aluzie la dipsomania mea?” „Nicidecum”, surâse celălalt. „E doar o simplă incantație, a cărei menire este să elibereze răul din om...” „Ce rău se află În mine?” Întrebă din nou Noimann. „Aveți un pic răbdare și veți vedea...” Și ciungul Începu să-și răsucească brațul metalic În gaura apărută Într-una din tălpile stomatologului. Durerile reîncepură. Medicul scrâșni din dinți, Încercând să atenueze strigătele ce-i răbufneau din gâtlej. „Încă un pic”, Îl Încurajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Aveți un pic răbdare și veți vedea...” Și ciungul Începu să-și răsucească brațul metalic În gaura apărută Într-una din tălpile stomatologului. Durerile reîncepură. Medicul scrâșni din dinți, Încercând să atenueze strigătele ce-i răbufneau din gâtlej. „Încă un pic”, Îl Încurajă celălalt. „Partea proastă”, adăugă el după un moment de tăcere, „este că răul e Împărțit În două. Jumătate se află aici, jumătate În altă parte. Descântecul acesta a avut tocmai scopul de a rupe apele ce-l Înconjurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
retezat la distanță de o palmă de genunchi, Îl privea cu oareșicare superioritate. „Face, probabil, aluzie”, Își spuse el, „la faptul că am fost ținut atâta timp cu capul sub papuc... Și pe bună dreptate.” „Doriți cumva”, Întrebă Noimann, „un pic de coniac?” Piciorul Își Îndreptă ochelarii pe nas și zâmbi zeflemitor din colțul gurii. „Pare să fi trecut prin multe”, Își spuse Noimann. „Pe ăsta nu-l duci cu zăhărelul”, conchise el. Medicului Îi trecu prin cap că apariția piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pantofi... Când a Început s-o Întrebe de unde apar aceste obiecte, Mathilda Îl luă peste picior. Atunci Noimann se Întorsese de la bucătărie cu satârul și o fugărise prin tot apartamentul. Tot cu satârul amenințase și costumele. Cursese parcă și un pic de sânge sau poate era ketchup?! Ținea, de asemenea, minte și momentul când Mathilda, scăpând ca prin minune din mâinile sale, deschisese ușa și fugise pe scări... Noimann râse, apoi se Întoarse În sufragerie și Începu să golească, dând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ți vor ieși În cale. Coniacul Alexandrion transformă totul În umezeală. E suficient să bei trei pahare și Începi să plutești În ceață. După al patrulea și-al cincilea, plutești În ape tulburi. Al șaptelea te trimite să poposești un pic În lichidul amniotic. Acolo totul e cald, umed și plăcut. Stresurile dispar. Și, odată cu ele, și mustrările de conștiință. În uterul matern ai parte doar de vise plăcute. La ce bun aceste guri, aceste cavități bucale ce plutesc În fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zarurile, inginerul se comporta ca un adevărat magician. Sub bagheta nevăzută, În fața comesenilor apăreau personaje cunoscute care, după ce-și intonau o parte din arie, se topeau, dispărând În neant. Nu cumva, se Întrebă stomatologul Paul, Satanovski Își băgase un pic nasul și În alcovul său?! Între patul lui, pe care ședea Lilith, și Împărăția asfaltului lui Satanovski exista un fir nevăzut. Cărțile de joc și cele de tarot aveau rolul de-a ține vie legătura Între cele două lumi... În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]