7,756 matches
-
seva unui măr... Iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut, mergeam pe valuri calde, pieream în vreun ciulin, pe grinduri violete mă aruncam nebun, pe suflete răzlețe pictam pâine și vin și zile trecătoare pe frunze de gorun, strigam, printr-o minune, la pietre și la cer, la zâmbete uitate în muguri de arin, strigam
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
e tot ce este, Ghicesc indefinite forme sub zăpadă, Nisipul din clepsidră a-ncetat să cadă. Bezmetic roi de fluturi coboară pe pământ Albind nemărginirea, în suflet dor săpând, Un dor de albastru, verde și de pomi în floare. Dar nu! Pieriți acum himere visătoare! Nu îmi aduceși azi în suflet primăvara, Ninsorile i ar troieni acum vioara Zefirului șăgalnic sau trilului voios, Cireșii-ar plânge floarea într-un suspin duios. Sunt abătut, pe umeri frigul mă apasă, în noaptea nghețată zăpada
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fii în clipa grea Și vertical rămâi, același TU. Să bați din nou la ușa cea închisă, Roată de lemn să știi să faci din fier, Doar către cer să ai mâna întinsă, Și steaua să-ți alegi când ele pier, Să te ridici când alții te doboară, Să poți păstra când alții vor s-alunge, Să știi să crezi când alții te înșeală, Să știi să râzi când sufletul iți plânge, Să nu rănești când ție-ți este bine Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să privesc, Dar am un ochi ascuns, cu el mă urmăresc Cât pot să merg spre tine, cu genele plecate, Cât pot să te ascunzi în jurăminte, toate. Timiditatea mea deschide porți de fier Și lacăte și lanțuri, din peisaje pier; Tu mă primești la tine, și îndoieli dezleg Deși, eu, pentru nimeni, nu am un ochi întreg ... Umbre în singurătate Lumini și umbre ne-nconjoară în dansul lor neobosit, Ne plânge doru-n asfințit, Un răsărit ne mai doboară. în brațul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
meu de joc, Unde așteptarea ta mă prinde de mijloc? Nu sunt decât o umbră, un vis, o hologramă Și mă dezintegrez de dragoste și teamă. O clipă simt că zbor cu brațele spre cer, Apoi mă prăbușesc și cerurile pier. îmi vine să alerg ca fluxul către țărm Și mă retrag slăbită, când în reflux adorm. Și mă trezesc mai vie ca viața-n care cânt, O rădăcină-adâncă cu ramurile-n vânt. îmi împietrește seva ce adapă-nmuguriri, Se veștejesc și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să fim singuri. și ce alt oraș ar fi fost mai potrivit pentru asta decât Parisul? — Randall! Nu-mi vine să cred! Ce surpriză fantastică! Eu, Claire Truman, fusesem răpită pentru un week-end în Paris? Eram uluită. De fapt, îmi pierise și graiul. Nu numai că Randall simțise că aveam nevoie să petrecem mai mult timp singuri... dar plănuise un week-end incredibil de romantic ca să-și demonstreze seriozitatea sentimentelor. — Eu ți-am găsit pașaportul, iar Svetlana ți-a făcut bagajul, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
le pompează afară prin esofag ca pe niște baloane invizibile. Este convins că nu va mai ajunge la capătul suferinței, că viziunea sa este mai învolburată ca de obicei, iar demonii care de fiecare dată se ofereau să-l călăuzească pieriseră și ei fără urmă. Brusc, i se păru că întunericul seamănă cu aripile unui șoarece zburător imens, mai negru decît o rugăciune, și un milion de gînduri începură să-i dea tîrcoale ca o haită de lupi. Se lumina de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scoși pe tușă. Am făcut și eu aceleași legături, tocmai de aceea mi-am zis de la bun început că nu aveam nimic de pierdut dacă intru în jocul Angelinei, zise Poștașul. Cine știe, poate cu ocazia asta o să-i mai piară și lui Roja cheful să mai facă pe detectivul, m-am gîndit. — Să nu-mi spui că l-ați vîrît și pe Roja în povestea asta, zise Timișoara. Păi fără el, n-ar mai fi avut nici un farmec, zise Poștașul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Universității sau MAPN? Nici o aruncătură de băț. N-o să stăm decît să ne tragem puțin sufletul, încearcă să i lămurească Roja. Trebuia să mă gîndesc de două ori înainte de-a intra în încurcătura asta, își spune simțind cum îi piere tot entuziasmul, cum aburii beției îi îngreunează mișcările. Doar n-o să te dezumfli tocmai acum, cînd semnalul a fost dat, cînd totul pînă în clipa asta a decurs conform planului, încercă să se încurajeze, să-și caute din priviri hainele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din mînă cu repeziciue. Nu care cumva să te miști de-aici pînă mă întorc că te-ai ars. M-au lăsat toate răbdările. Catîr ce ești. Mă aștepți neclintit dacă vrei să-ți fie bine, adăugă luîndu-și imediat tălpășița, pierind în noapte. Cîteva rafale de vînt se porniră din senin exact cînd ajunse la doi pași de portiera mașinii, umflîndu-i pentru cîteva clipe haina, spulberîndu-i în față praful de pe marginea drumului, încercînd parcă să-l provoace. Își ținu respirația și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Luca 6,27 se dă următorul sfat: „Faceți bine celor ce vă urăsc pe voi”, în timp ce capitolul 63 din Tao sugerează: „Răsplătiți ura cu virtutea”. În Matei 26,52, găsim următoarea observație: „Toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri”, care coincide cu versul lui Lao Zi din capitolul 42: „Omul violent va muri de o moarte violentă”. Conflictele pot apărea doar prin stabilirea unor granițe rigide arbitrare între aspectele opuse și prin apărarea acestor granițe: granițele dintre bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
doamnă, În filmele americane, toți „și-o pune”, cel puțin așa scrie acolo jos la ecran. Da' sper che Peter nu era ungur se face nație de râs! Era, pare-se, irlandez... Atunci, treaba lui. Fiecare nație pe peserica lui piere, formulă pe un ton sumbru domnul Húsvágó Tamás Húnór Încă o sentință tulburătoare. Îi plăcu atât de mult propria cugetare, Încât cafeaua pe care tocmai o sorbea cât mai elegant cu putință, căpătă ca prin minune aroma rară de barack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la umăr și primele mele gânduri în legătură cu Lee și cu mine însumi s-au distorsionat. Era începutul lui iunie ’43. Cu o săptămână în urmă, marinarii se încăieraseră cu niște tineri șmecherași mexicani în costume zoot pe faleza de la Lick Pier, în Venice. Se zvonea că unul dintre marinari și-ar fi pierdut un ochi. Altercația s-a extins și a adus față în față personalul de la baza navală din Chavez Ravine și niște pachucos din Alpine și Palo Verde. Ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Bilhei, iar el a ridicat ochii înspre mama lui și i-a zâmbit, înainte de a-i apuca sânul. În acea clipă, Rahela s-a trezit din vis și a văzut că acel copil nu era al ei. Zâmbetul i-a pierit și i-au căzut umerii, iar mâinile i s-au încleștat pe sânii ei de fetiță. Inna îi spusese că dacă va lăsa acest copil să sugă la sânii ei destul de mult timp, până la urmă va apărea lapte în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-l împiedice, va fi lovit în trup, în turme și în fiii săi. Asta l-a cam pus pe gânduri pe bătrân, care tremura de frică în fața oricărui zeu. Când Iacob a pomenit de zeul strămoșilor săi, zâmbetul a pierit de pe fața lui Laban. Norocul lui Iacob cu turmele, faptul că cei unsprezece fii supraviețuiseră și erau sănătoși, loialitatea servitorilor față de el și chiar și istețimea nemaivăzută a câinilor lui - toate astea arătau clar că Iacob era iubit de zei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu prilejul recoltei orzului. Versurile repetau o profeție antică. Când fiecare fir din fiecare lan de orz va avea douăzeci și șapte de semințe, atunci va fi sfârșitul zilelor și atunci va fi odihnă pentru cei trudiți și răul va pieri din lume cum pier stelele când răsare soarele. Ultimele sunete s-au auzit exact când întunericul înghițea câmpia. Au fost aprinse lămpi pentru bărbați și lămpi pentru femei. Bunica a revenit în mijlocul nostru, iar eu m-am temut că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Versurile repetau o profeție antică. Când fiecare fir din fiecare lan de orz va avea douăzeci și șapte de semințe, atunci va fi sfârșitul zilelor și atunci va fi odihnă pentru cei trudiți și răul va pieri din lume cum pier stelele când răsare soarele. Ultimele sunete s-au auzit exact când întunericul înghițea câmpia. Au fost aprinse lămpi pentru bărbați și lămpi pentru femei. Bunica a revenit în mijlocul nostru, iar eu m-am temut că o să stăm așa în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu știam nimic despre asta cum stăteam întinsă, în întuneric, înfășurată și transpirată, încercând din răsputeri să-mi urmez bărbatul. Poate că eram prea tânără ca să mor de tristețe sau poate că am fost prea bine îngrijită de n-am pierit de amărăciune. Re-nefer a avut grijă de mine tot timpul. Mi-a răcorit buzele și mi-a vorbit mereu pe un ton liniștitor și atoateiertător, așa cum fac mamele cu copiii arțăgoși. Avea motive să spere. Luna nouă a venit în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mlaștină cerbi”. „A trecut unul cam nebun prin cătun, e drept, dar nu mai știm nimic despre el. Cât privește cerbii, au existat cândva cerbi în pădurea de sălcii de lângă mlaștină, dar a dat o molimă în ei și au pierit cu toții. Asta s-a întâmplat demult”. După care, socotind că au fost mult prea guralivi, pescarii s-ar închide în muțenia lor... Dacă trecutul ar fi la fel de mut sau dacă ar trece ca pojarul fără să lase urme, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doctorul Dinu te urmează nehotărât, dar neîndrăznind după tot ce s-a întâmplat să-ți propună sa renunțați, apuci vâslele cu dușmănie și te uiți la cer: „Afurisită ploaie”. Din pricina ploii, nu te mai duci la mlaștină. Dealtfel, ți-a pierit cheful de vânătoare. Rămâi cu doctorul Dinu la văduva unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz scuipatul lui Vecu, îți e silă de tine, ca să uiți bei, un fleac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și căpetenia satului. Ochiul din cer stătea însă tot deschis și nemișcat. Trecu câtva timp. Mai-Baka se retrăsese de lângă foc și stătea în picioare, sprijinit de arc, în beznă. Ajunsese Ntombi la țintă, sau... Ochiul se uita rece din cer. Pierise fata fără rost? Cine putea ști! Iată însă că în liniștea nopții cântecul fetei începu să răsune din nou. Apoi iarăși încetă. Ochiul zeului străin privea fără să clipească. Tela se sculă de lângă foc. Îndreptîndu-se spre coliba lui, le strigă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
raza lui din întîia noapte când ne-a privit! strigă Tela cu ciudă. - Dar nu s-a dus Ntombi să-l îmbuneze? întrebă altcineva. Mai-Baka se încruntă. Văzîndu-l fără să-l privească de-a dreptul, Tela se răsti: - Ntombi a pierit! - De unde știi? se repezi Mai-Baka la el, gata să-l lovească. După răgetul leului a mai cântat. - Știu: altfel, ochiul zeului s-ar fi închis! încheie Tela rânjind, apoi le întoarse spatele și se depărtă. Mai-Baka rămase cu privirea pierdută
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
venit să măture cu coada ei de foc armata atlanților. Tefnaht zicea că, dimpotrivă, a venit să măture toate oștile din țara Retenu, din Akkad, din Sumer... Și n-a măturat pe nimeni. S-a dus cum a venit. Au pierit și soldații atlanți, au pierit și din Retenu. Atlantida și-a încărcat corăbiile cu robi și cu prăzi. - Dar cine-i Ntombi? întrebă Iahuben; povestea cu stelele nu-i prea era pe plac. Spuneai că nu mai e. Cine a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ei de foc armata atlanților. Tefnaht zicea că, dimpotrivă, a venit să măture toate oștile din țara Retenu, din Akkad, din Sumer... Și n-a măturat pe nimeni. S-a dus cum a venit. Au pierit și soldații atlanți, au pierit și din Retenu. Atlantida și-a încărcat corăbiile cu robi și cu prăzi. - Dar cine-i Ntombi? întrebă Iahuben; povestea cu stelele nu-i prea era pe plac. Spuneai că nu mai e. Cine a fost Ntombi?... Agbongbotile îi făcu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a plăcut fata și a poruncit leilor s-o sfîșie? întrebă Iahuben. Arcașul își întoarse fața de la ei și scrâșni din dinți. Auta sări într-o clipă gardul și-l apucă de braț: - Ascultă, Mai-Baka; poate că Ntombi n-a pierit. Poate că are să vină înapoi... Unei stele nu-i trebuie fete pământene. Mai-Baka se întoarse spre el și îl privi cu negrăită bucurie. Nimeni până acum nu-i sprijinise slaba nădejde că Ntombi mai trăiește. - Da, zise el; după răgetul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]