7,124 matches
-
pline de mizerie, cu geamuri scunde, cu uși cîrpite, cu pereți coșcoviți și 80% din ele nedușumuite”, în care stăteau cu chirie funcționari, profesori și învățători, cum era autorul articolului din care am citat.5) „Sonet”, la fel ca „Proză” (Plouă...) și altele, excelează prin numărul informațiilor adevărate despre o perioadă din istoria Bacăului. Arhivele și presa îl confirmă pe Bacovia pas cu pas, în special referitor la aspectele dramatice. „Măhălălile” (cei trei „ă” sună fabulos, grozav, evocă adîncimi, „funduri”) aveau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
celălalt amplu și descriptiv. Pe lîngă „palatul mort”, ambele mai au ca elemente comune statuile și havuzul. Din Bacovia (poema sa fiind dintre cele mai cunoscute) aș fi citat doar prima strofă: „Havuzul din dosul palatului mort/ Mai aruncă, mai plouă, mai plînge-/Și stropii căzînd, în amurg, iau culori:/ De sineală, de aur, de sînge”.1) Din Ion Al-George - patru: „Și de pe fîntîna amuțită/Cad nori de frunze ca ntr-o cupă.../ în van, de pe-o coloană albă,/Se zbate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
10) Cuvîntul e prezent, de asemenea, la prozatorii epocii: la Sadoveanu, care publică o povestire cu titlul „Fiorul”11), la Hortensia Papadat Bengescu 12), la Gala Galaction 13). Tot acum îl utilizează prima dată și Bacovia în „Matinală”: „Aurora violetă/ Plouă rouă de culori -/ Venus, plină de fiori,/ Pare-o vie violetă”14). La poetul băcăuan, fiorii au o putere transfiguratoare. Vin (de exemplu în „Fanfară”) în urma unei excitații în trepte, împinsă pînă la exaltare: „Ce tristă operă cînta/ Fanfara militară
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se clatină copacul...” Cu toate acestea, eliberarea de spaimă nu e completă. Poetul a rămas (lucru care se vede în reflecțiile sale) cu impresia că întîlnirile precum cea de care tocmai a scăpat se pot repeta. Un vers din „Proză” „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit”. Care-i substratul sociologic al acestui din urmă vers? El rezumă, simplu dar expresiv, un proces istoric ce se întinde pe durata mai multor decenii. „Jidovirea” Bacăului, ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Dar dincolo de toate acestea există și o nevoie de comunicare între etnii, un „comerț” reciproc, o curiozitate față de oameni și de lucruri, ce depășește atît interesele, cît și barierele prejudecăților. în „Proză”, Bacovia e, în egală măsură, sarcastic și compătimitor: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. Poemul său se bazează pe - cum s-ar zice - „impresii de la fața locului”. E posibil totuși ca ideea de „jidovire” să aibă în ea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
le raporteze pe toate la momentul apariției fiecărui volum. Prin urmare nici nu se gîndește că poeme alăturate pot fi nu doar din ani diferiți, ci din epoci diferite; că, de pildă, „Crize” e de la mijlocul perioadei interbelice, iar „Proză” (Plouă...), de pe pagina vecină a volumului Cu voi...(1930), e de dinainte de război. Primul, dacă pot să zic așa, sincron cu evenimentele, al doilea depășit de realitate. Totuși multă lume, îndeosebi cei indiferenți la cronologii, și-a format o imagine despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
baraca băcăoană.[...] Pretutindeni, hîdă, murdară, puturoasă”.6) A doua chestiune frecvent atacată era, cu o vorbă de azi, infrastuctura. Un autor de cronici rimate sintetiza în felul următor contrastele locului: „Oraș cu străzi bogate-n praf,/Cu glod - cînd cerul plouă;/Oraș cu cluburi și bodegi/ Și două teatre: Două!”7) Primăvara și toamna, Bacăul era „municipiul care înoată în tină”8). în cele două anotimpuri, mersul pe stradă - reclama „Un cetățean” - era „o adevărată calamitate. Te împotmolești cu trăsura și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui cu orașul de mai tîrziu (pînă la cel contemporan) sînt mai mari. Fascinația luxului Impresia aproape generală e că Bacovia a fost un scriitor al sărăciei. Au impus-o versuri ca „Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie” (din „Plumb de toamnă”), „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/De glod și coceni” (din „Proză”) plus altele, multe, despre oameni trudiți, bolnavi, pierduți. Indiscutabil, „urîtul” e dominant în poezia sa: „garduri bătrîne”, „ziduri vechi ce stau în dărîmare”, „becuri cu pală lumină”, „crîșmă umedă, murdară
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alții) e, desigur, moartea, aneantizarea tuturor simțurilor, „somnul de veci”,- însă n are curajul să-l aplice. Cînd îmbătrînește, cu atît mai puțin. Acum îi apare ideea că, dacă nu-i urmată de o schimbare, uitarea e doar o fundătură: „Plouă.../ Nu știu nimic.../ De zile, de ani,/ Fără a găsi/ Cum ar fi altă viață.../ Același tic-tac de tîrziu,/ Cu tăceri ce plîng,/ Din nici un timp. Ca noaptea ploioasă/ Deafară...” 5) Concluzia e simplă: amînarea schimbării face imposibilă uitarea, întreține
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se vede, tocmai pentru că e general, cuvîntul „basm” are avantajul de a fi evocator. în numele lui se pot afirma o mulțime de lucruri, deschide porți sufletești tainice, da la iveală aspirații dintre cele mai îndrăznețe. La o nouă folosire, în „Plouă”, Bacovia scrie cuvîntul „basm” cu iritare: „Ce basme tălăngile spun!/ Ce lume așa goală de vise!/... Și cum să nu plîngi în abise,/ Da, cum să nu mori și nebun”6). Refuzul „basmului”, mai exact, al iluziei constituie de altfel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai exact spus) puținătatea naturii, dar în acest puțin există cîteva coincidențe. Ei descriu la fel, de pildă, „capul de iarnă”, fenomen meteorologic care se ivește fie în noiembrie, fie în decembrie: „E pe la Sfîntul Andrei, cap de iarnă, cînd plouă, ninge, îngheață, se topește...”, nota Caragiale într un „Zig-zag”.2) Apoi, tot el în „O cronică de Crăciun”: „Și-afară-i grozav... și plouă și ninge, și pică și-ngheață”.3) La rîndul său, Bacovia consemna, copleșit, în „Moină”: „Și toamna, și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
meteorologic care se ivește fie în noiembrie, fie în decembrie: „E pe la Sfîntul Andrei, cap de iarnă, cînd plouă, ninge, îngheață, se topește...”, nota Caragiale într un „Zig-zag”.2) Apoi, tot el în „O cronică de Crăciun”: „Și-afară-i grozav... și plouă și ninge, și pică și-ngheață”.3) La rîndul său, Bacovia consemna, copleșit, în „Moină”: „Și toamna, și iarna/ Coboară-amîndouă;/ Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă”.4 ) Comun celor doi e, apoi, interesul pentru iarmaroc, un pretext (folosit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
topește...”, nota Caragiale într un „Zig-zag”.2) Apoi, tot el în „O cronică de Crăciun”: „Și-afară-i grozav... și plouă și ninge, și pică și-ngheață”.3) La rîndul său, Bacovia consemna, copleșit, în „Moină”: „Și toamna, și iarna/ Coboară-amîndouă;/ Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă”.4 ) Comun celor doi e, apoi, interesul pentru iarmaroc, un pretext (folosit și de Verlaine și Cehov) pentru a înfățișa un crîmpei din haosul uman, carnavalul, atmosfera confuză, veselia exuberantă și, fatalmente, căderea în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
2) Apoi, tot el în „O cronică de Crăciun”: „Și-afară-i grozav... și plouă și ninge, și pică și-ngheață”.3) La rîndul său, Bacovia consemna, copleșit, în „Moină”: „Și toamna, și iarna/ Coboară-amîndouă;/ Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă”.4 ) Comun celor doi e, apoi, interesul pentru iarmaroc, un pretext (folosit și de Verlaine și Cehov) pentru a înfățișa un crîmpei din haosul uman, carnavalul, atmosfera confuză, veselia exuberantă și, fatalmente, căderea în monotonie. In „Moșii”, Caragiale le redă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu „Δ. Interesant de remarcat e că „î” se întîlnește, mai ales, în poemele transcrise pe curat, pregătite pentru publicare. O dovadă în acest sens (dar nu singura) o constituie una din variantele Lacustrei, unde peste stratul prim cu „î” („plouînd”, „curgînd”, „gînd”), se observă un strat ulterior, cu „Δ („plîngînd”, „plouînd”), fapt care duce la concluzia că în scrisul curent, modul acesta din urmă îi era mai la îndemînă. Ortografia lui Bacovia e legată de vîrsta poemelor sale, pe care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ales, în poemele transcrise pe curat, pregătite pentru publicare. O dovadă în acest sens (dar nu singura) o constituie una din variantele Lacustrei, unde peste stratul prim cu „î” („plouînd”, „curgînd”, „gînd”), se observă un strat ulterior, cu „Δ („plîngînd”, „plouînd”), fapt care duce la concluzia că în scrisul curent, modul acesta din urmă îi era mai la îndemînă. Ortografia lui Bacovia e legată de vîrsta poemelor sale, pe care, împreună cu alte elemente, o semnalează sau o evocă. Vocea poetului între
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poetul despre viață și despre altele”, Un interviu luat de Eugen Jebeleanu, în Opere, p. 448. 2. Opere, 2, ESPLA, 1960, p. 302. 3. Loc. cit., p. 245. 4. Opere, p. 23. Firești și deci ușor de memorat, versurile ,,Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă” au fost folosite ca titlu al unui articol despre poet, de Horia Roman (,,Adevărul”, 51, nr. 16, 12 februarie 1937, p. 1). Iar V. Copilu Cheatră le-a inserat într-o ,,Bacoviană” publicată în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Un interviu luat de Eugen Jebeleanu, în Opere, p. 448. 2. Opere, 2, ESPLA, 1960, p. 302. 3. Loc. cit., p. 245. 4. Opere, p. 23. Firești și deci ușor de memorat, versurile ,,Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă” au fost folosite ca titlu al unui articol despre poet, de Horia Roman (,,Adevărul”, 51, nr. 16, 12 februarie 1937, p. 1). Iar V. Copilu Cheatră le-a inserat într-o ,,Bacoviană” publicată în ,,Claviaturi”, 2, nr. 4, 1943, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pe cei care plecară ieri,-/ Acolo unde gura tace...” (Almanahul Societății Scriitorilor Romîni, 1, Ed. Flacăra, 1912, p. 188. Datat: „Decemvrie 1911”) 5. Unele însemnări ale acestuia din urmă par rupte din Bacovia, pe care de fapt îl anticipează: „...Azi plouă mărunt. Ziua e cenușie; lucrurile au o înfățișare îmbătrînită și amară. E spre seară. Pe vremuri ca aceasta, îmi place în chip deosebit să stau în cîmpia întinsă și goală. De aceea, desfac o umbrelă și plec la șosea. Nimeni
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de dugheni”! Am învățat-o de la Bacovia: „Aici, prozaici pămînteni,/ Pe drumuri [amorul - n. m.] a murit,/ De zurnetul de bani înăbușit,/ în lumea asta de dugheni” („Proză”, Amorul hidos ca un satir). „Dugheni” apare și în celălalt poem omonim: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. („Proză”. Plouă...). De ce mi se pare expresiv? Pentru că, și într-un poem și în celălalt, dicția pe care i-o imprimă autorul e cea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
zurnetul de bani înăbușit,/ în lumea asta de dugheni” („Proză”, Amorul hidos ca un satir). „Dugheni” apare și în celălalt poem omonim: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. („Proză”. Plouă...). De ce mi se pare expresiv? Pentru că, și într-un poem și în celălalt, dicția pe care i-o imprimă autorul e cea sarcastică. „Dugheană” este, într-adevăr, un cuvînt de proză. L-au folosit mai mult scriitorii în acest gen
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Semnele ei sînt atît exterioare, cît și interioare. Trebuie să ai un fel de reumatism moral, ca să-ți dai seama cînd vine. Chestiunea ține mai mult de instinct decît de știință. De regulă, „vremea de beție” se declanșează spontan, cînd plouă (ploaie lungă, persistentă, cum e cea din poemul amintit: „Plouă, plouă, plouă”) sau e umezeală. O mărturisire prețioasă asupra epocii în care ea apare e cea a povestitorului din Craii de Curtea-Veche: „Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ai un fel de reumatism moral, ca să-ți dai seama cînd vine. Chestiunea ține mai mult de instinct decît de știință. De regulă, „vremea de beție” se declanșează spontan, cînd plouă (ploaie lungă, persistentă, cum e cea din poemul amintit: „Plouă, plouă, plouă”) sau e umezeală. O mărturisire prețioasă asupra epocii în care ea apare e cea a povestitorului din Craii de Curtea-Veche: „Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era umed; jgheaburile plîngeau, ramurile copacilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un fel de reumatism moral, ca să-ți dai seama cînd vine. Chestiunea ține mai mult de instinct decît de știință. De regulă, „vremea de beție” se declanșează spontan, cînd plouă (ploaie lungă, persistentă, cum e cea din poemul amintit: „Plouă, plouă, plouă”) sau e umezeală. O mărturisire prețioasă asupra epocii în care ea apare e cea a povestitorului din Craii de Curtea-Veche: „Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era umed; jgheaburile plîngeau, ramurile copacilor desfrunziți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fel de reumatism moral, ca să-ți dai seama cînd vine. Chestiunea ține mai mult de instinct decît de știință. De regulă, „vremea de beție” se declanșează spontan, cînd plouă (ploaie lungă, persistentă, cum e cea din poemul amintit: „Plouă, plouă, plouă”) sau e umezeală. O mărturisire prețioasă asupra epocii în care ea apare e cea a povestitorului din Craii de Curtea-Veche: „Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era umed; jgheaburile plîngeau, ramurile copacilor desfrunziți picurau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]