8,144 matches
-
în cinstea lui. Nu mai era singur, i se alăturase și Fernic, tânăr ca în ziua în care se cunoscuseră la Răcaru, elegant, la costum, cu piciorul întreg, fără baston, aplaudându-l neîncetat : — Așa, amice, așa ! Arată -le dragostea și pofta ta nemăr- ginită de viață ! Deschide-le fiorul sufletelor lor, blocate de colțurile minții și de rușinea nefirească a trupurilor să nu explodeze în dans și în amor. Schimbă lumea cu vocea ta caldă pe care eu nu am să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
prefăcea și ușor stân- gace, timidă, în prezența dizeurului, cât să-i dea senzația că abia își poate stăpâni sentimentele pentru el. Avea o voce caldă, ca a unui copil, și tremura ușor din glas atunci când Cristi o privea cu poftă. Se înroșea și își ducea imediat mâna subțire și gingașă peste buze, cu privirea în jos, amețindu-l. Iar pielea ei era albă, imaculată, pufoasă și mirosea a lapte și a migdale, îți venea să te pierzi peste trupul ei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lor amestecându-se cu alcoolul dulce, parfumurile ei explodând și sfârcurile întărindu-se imediat, s-a aplecat și i le-a lipit pe rând de buze, sfârcuri cu gust de șampanie și de vanilie din care Cristi a mușcat cu poftă, făcând-o să țipe de plăcere, într-un orgasm prelung. Atunci ea s-a ridicat și s-a întors cu spatele, apucându-i mădularul excitat la maximum, strângându-l puter- nic până venele i s-au umflat și l-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe strada Berzei, pe care o va mobila ca pe un palat, cu cele mai scumpe ornamente și oglinzi, cu decorațiuni și lucrături toate din străinătate, din marile galerii ale Europei. S-a dat peste cap pentru a-i face poftele Francescăi și pentru a o trata ca pe o adevărată regină. I-a umplut gar- deroba cu cele mai de preț haine din marile vitrine ale Parisului, Vienei sau Milanoului. Ieșeau împreună la cele mai simandicoase petreceri și banchete, îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
prost. Apoi a înaintat o hotărâre de divorț. Căci în tot acest timp Francesca îl abandonase. Câtă vreme portofelul ei nu s-a mai umplut zilnic, și dragostea sa a început ușor, ușor să se stingă, Cristi realizând că doar poftele carnale îi țineau aproape. Cu cât era mai departe de ea și cu fiecare zi care trecea și nu primea din partea nevestei lui niciun semn, își dădea seama că marea sa poveste de iubire nu avusese loc decât în mintea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru o supă fierbinte cu găluște dintr-un orez cenușiu, în care bule imense de ulei pluteau deasupra și aveau un miros îngrozitor. Sau pentru o bucată de carne, mai mult zgârcioasă, lipită de os, pe care o rodea cu poftă, înfulecând din niște cartofi pai unsuroși și de multe ori reci, adunați cel mai probabil din resturile de mâncare ale altora. Îl găseai în spatele Oborului, prin cine știe ce magherniță deschisă peste noapte, printre noroaie, prin Tei sau Colentina ; în crâșmele de pe lângă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au ajutat, e drept, talentul sau drogul lecturii, care mi-a apărut precoce; pe când aveam În jur de șase ani, am Început de pe o zi-pe alta să citesc cu rapiditatea unui adult și, odată cu această performanță, mi-a apărut și pofta, bulimia lecturii. Eram fascinat de cărți, mai ales de basme, apoi de cărți de proză, În orice casă intram era primul lucru pe care-l căutam, ignorând centrele și obiectele de interes ale congenerilor mei. În casa Tatălui meu nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau Donici, un fel de hienă umană care ne-a arătat, cu o impudoare spectaculoasă, goliciunea morală - dar nu cea umană, ci cea a unei ființe aflate de milenii sociale la marginea oricărei comunități umane, Îmbibată de frustrări, ambiții și pofte din alt secol, din alte pseudo-culturi. Acolo unde „naturalul” nu tinde spre „uman”, ci invers, instinctele și resentimentele cele mai afunde Înving tot ceea ce secolele păreau a fi câștigat; un personaj de roman din acele cărți În care apar figuri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu poate să ne lase la cheremul bolșevicilor! Nu, nu e posibil! Ei bine, da, a fost posibil și nu peste multă vreme am constatat că „Ialta” a devenit o realitate globală, noi am fost aruncați, ca un pachet incomod, poftelor rusești vechi, lui Stalin, În speță, fost aliat și al lui Hitler, iar „eliberării roșii” i-a urmat un șoc cu adevărat teribil: nu trebuia numai să plătim dezastruoase sume Rușilor ca „despăgubire de război”, dar firmele sovietice s-au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cale lactee a destinului” - „cale” pierdută mai târziu, În timp și În alte vârste, poluate, cum sunt marile orașe care nu mai au stele În nopțile de august, de interese și necesități de toată mâna, derizorii, spre care ne Împing poftele noastre mărunte și tiranica opinie publică. Adeseori gândesc, cum o zice psalmistul, la cei morți de tineri prin stupidele și interminabilele „noastre” războaie sau chiar și la miile și miile de copii care mor Înainte de vreme (Gustav Mahler are un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au vrut să scape de oameni, de cei care păreau ceva mai „originali”, iar ticăloșii de politicieni abuzivi ai secolului trecut, staliniștii, mai ales, din nu importă ce țară, au „profitat” de acest lucru pentru a „nuanța”, ca să zicem așa, pofta lor de putere ce era la fel de absolută pe cât era de meschină, de lipsită de imaginație. Protestele mele sociale sau politice, câte au fost, au fost, cu probabilitate, o formă a „nebuniei”. De altfel, la Întoarcerea mea neașteptată În țară, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
capul oaselor, realizând că aveam ceva de dovedit în dimineața asta: că eram responsabil, că nu eram dependent de droguri, că eram curat. Dar n-am reușit să mă ridic din pat pentru că mahmureala era extrem de intensă, acompaniată de obișnuita poftă sexuală: o erecție dureros de tare îmi străpungea boxerii și m-am zgâit la ea neajutorat, fără să-i fac nimic. La un moment dat am ajuns să mă privesc în oglinda din baia camerei de oaspeți. Aveam fața deshidratată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în timpul unui prânz în barul de la Patroon în timp ce el își verifica concentrația de zahăr în sânge) și romanul putea fi citit fie ca o satiră a „noii excentricități sexuale“, fie ca o poveste simpla a unui tip mediocru satisfăcându-și poftele trupești terfelind femeile. Voiam și să-i excit pe oameni și să-i fac să gândească, să râdă. Asta era combinația. Umor intenționat scatologic și realizat. Ăsta era planul. Părea unul bun. Teenage Pussy trebuia să conțină o groază de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
balerină sau vrăjitoare sau vagabonzi sau stafii - nici unul dintre costumele croite de mamele copilăriei mele - iar când am văzut-o pe Nadine luând o gură de apă Fiji din sticla pe care o avea cu ea mi s-a făcut poftă rău de tot de un alt pahar de băutură. Sarah continua să alerge înaintea celorlalți, răsucindu-se mereu, în timp ce Zoe și Marta încercau să țină pasul cu ea, cei patru părinți strigându-și copiii să nu dispară din câmpul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
familia Wagner servea creveți fierți) - și am mângâiat cobaiul până când un ospătar mi l-a luat din mâini, observând că se sufoca. Și atunci m-a pocnit: dorința de a fugi din Elsinore Lane și districtul Midland. Mi-era o poftă atât de mare de cocaină, încât a fost nevoie de multă voință să nu le cer soților Wagner ceva de băut, așa că am plecat, promițându-i micuței Sarah că voi veni s-o iau la momentul oportun. În acele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mare pe o plajă de culoarea perlelor sub un cer înnoptat plin de o puzderie de asteriscuri.) Rosa a gătit o lasagna vegetariană și ni s-a alăturat la masă și pentru că nu mâncasem nimic toată ziua am avut o poftă de lup. Conversația a fost reconfortantă, iar Marta a știut cum s-o dirijeze și tocmai atunci când se strângeau farfuriile Jayne a sunat din Toronto. A vorbit cu Sarah („Mami, tăticul lui Caitlin a divorțat“) și cu Robby („Totul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
parcă anume să te adăpostească de propria biografie. Lascha ne dă primele informații utile, cu pronunția lui „cântată”, tipic caucaziană. „Luați-vă camerele în primire și coborâți la party-ul de la etajul doi, care a început de două ore.“ Nu am poftă de petrecere, sunt rupt de oboseală, e și destul de târziu, 21.45 ora locală (11.45 la Chișinău), dar va trebui să merg să-i salut măcar pe organizatori și pe scriitorii români... Stăm la masă cu Nelly Möller, responsabila
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nu mănâncă nimic, beau cafea și apă, multă apă. E de presupus că se „restabilesc” după un chef monstru. Au fețele buhăite și se mișcă greoi. Abia îi aud șoptindu-se, ei, care de obicei vorbesc tare și etalează o poftă de viață aproape impudică. Altfel spus, am în față câteva exemplare ale „turismului specializat”, în acest caz direcția bahică, de care vorbea ieri Katrin Oebel... „Ai noștri”, scriitorii, se fac remarcați prin felul cum iau masa. „Simpozioniștii”, adică cei umblați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sezoniere, ca la noi, pe litoral - sunt rapizi, poartă haine multicolore, își strigă comenzile, par foarte prevenitori cu clienții. Nu avem mărci germane și încercăm să cumpăram ceva cu dolari. O fi ziua vreunui sfânt local, patronul petrecăreților? Nu am poftă să întreb pe cineva ce se întâmplă, nu știu germană, iar nemții, mai ales cei adunați aici, trecuți de patruzeci de ani, nu prea vorbesc engleză. E pur și simplu duminică, și lumea își consumă ultimele ore libere ale weekendului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și nuanțat, fiind și foarte atent la calitatea traducerii din germană în engleză. Când simte că traducerea nu este prea fidelă sau că discursul îi este rezumat nemilos, face „corectări” direct în engleză, spre exasperarea translatorului. Este evident că are poftă de vorbă, iar ocazia de a se produce în fața atâtor scriitori europeni îl fascinează. Urmează la cuvânt Thomas Wohlfahrt, conducătorul Trenului Literaturii. Are un speech model și la fel rămâne și suvenirul pe care îl oferă primarilor din orașele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
surprindere plăcută, pentru el este prima dată, pentru noi - a n-a oară. De aceea, nu are cum să înțeleagă semnificația râsului nostru. De data aceasta, Thomas e mai scurt, captându-ne, pesemne, starea de spirit. Primarul ne dorește, tardiv, „poftă bună”, când cei mai mulți înfulecau deja un delicios sos cu ciuperci și carne. Primii care au „asaltat” pântecoasele boluri de porțelan au fost chiar câțiva dintre oamenii primăriei, iar scriitorii, lihniți, i-au urmat fără remușcări. Se rade totul în câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în țara mea. VASILE GÂRNEȚ: Priviți de la o parte, ai noștri fac o figură onorabilă. Leons Briedis, care îi prezintă pe rând, la un moment dat renunță să ne mai traducă ceea ce spune, nu înțelegem nimic, dar, după entuziasmul și pofta sa de vorbă, bănuim că gratulează scrisul românesc. Citesc, în ordine, Adrian Popescu, VITALIE CIOBANU, Hakan Sandell și Andrei Bodiu. Vitalie citește un fragment din nuvela Zilele după Oreste, care îl entuziasmează pe Leons Briedis. Cere textul și traduce pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aflării voastre împreună.” VASILE GÂRNEȚ: Cu siguranță, nu hazardul poruncea în aceste locuri, oricât de dezmoștenite îmi păruseră la sosire. Regăsim vaporul în același loc, ghidați mai degrabă de instinct decât de memoria traseului parcurs până la amfiteatrul cu happening-uri. Pofta de mâncare revine, nestăvilită, după trei ore petrecute în vânt, pe faleză. Berea însă s-a terminat (o fisură organizatorică!). Dacă mai vrei, plătești la bar. Lumea se înghesuie în spațiul strâmt cu tacâmurile. Orchestra se declanșează. Vaporul rupe parâmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
al unei echipe simandicoase de scriitori europeni!), lumea e mică, toți se cunosc bine între ei, nu poți ascunde nimic și, în pofida firii mai molcome, aparent rece, a estonienilor, există, probabil, ca peste tot, o teamă de „gura lumii”, deși pofta lor de a bârfi îmi pare un adevărat „pact al taciturnilor”, dacă e să o compari cu limbuția latină. „Cei trei magnifici” - Karl Martin, Juri Ehlvest și Peeter Sauter - s-au metamorfozat în cetățeni onorabili, după fazele acelea surde de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
regimul comunist s-a prăbușit sau ultimii zece ani fuseseră doar un vis și eram readuși brutal la realitate aici, în clădirea unde se născuse demența ideologică care a dus în mormânt zeci de milioane de oameni. Am râs cu poftă când scriitorul portughez Paulo Teixeira l-a întrebat pe Vasile, rușinat și oarecum depășit de subiect, cine a fost de fapt Krupskaia. Cât de fericiți pot fi unii pe lumea aceasta!... VASILE GÂRNEȚ: Guvernatorul Iakovlev a lipsit de la recepția „spartană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]