7,321 matches
-
a autorităților locale. 3 Vezi J. Loughlin și B.G. Peters, "State Traditions, Administrative Reform and Regionalisation" în M. Keating și J. Loughlin (editori), The Political Economy of Regionalism, (London: Frank Cass, 1997), pp. 41-62. ----------------------------------------------------------------------- REGIUNILE ȘI GUVERNUL SUBNAȚIONAL 6 1 Prefață Introducere: Contextul internațional al guvernării subnaționale franceze REGIUNILE ȘI GUVERNUL SUBNAȚIONAL REGIUNILE ȘI GUVERNUL SUBNAȚIONAL 76 73 Aspecte generale privind situația franceză Centralizare și descentralizare în istoria Franței Les Trente Glorieuses (1945-1975) și urmările acesteia Programul de descentralizare: aspecte generale
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
rom. cont., I, 186; Cioculescu, Aspecte, 624-626; Sorin Alexandrescu, Probleme de autenticitate în corespondența Eminescu publicată de Octav Minar, RITL, 1964, 2; Marta Anineanu, Corespondența lui Eminescu cu Veronica Micle, RITL, 1967, 4; Bucur, Istoriografia, 228-229; Augustin Z.N. Pop, Prefață, în Veronica Micle, Corespondență, Cluj-Napoca, 1979, 19-23; Dicț. scriit. rom., III, 224-225. S.I.-J.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288151_a_289480]
-
de propriul sine, de propriul destin ratat, de lume - o lume captivă care îl împinge pe un drum anevoios, impunându-i un itinerar inițiatic abia deslușit. Sunt teme și motive ce vor reveni obsesiv. Povestirile din Noaptea... - pe care, în prefață, Miron Radu Paraschivescu le așază în descendența Anei Langfuss din Sări, Barbara! - sunt individualizate stilistic printr-o frazare scurtă, concentrată. Surprinderea intimității nu se realizează prin prospectarea psihologizantă, ci este lăsată pe seama inițiativei auctoriale omnisciente. Următoarele cărți vor accentua cercetarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
SÂMBOTEANU, Ecaterina (Catinca) (prima jumătate a sec. XIX-lea), traducătoare. Cu o biografie rămasă încă necunoscută, S. a fost, așa cum se poate deduce din prefața traducerii sale după Lesage (Dracul șchiop, 1836), una din femeile cultivate ale societății bucureștene, care au sprijinit cu entuziasm activitatea culturală inițiată de membrii Societății Filarmonice. Pentru reprezentațiile teatrale ale trupei românești, ea a tălmăcit în 1836 Mérope de Voltaire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289454_a_290783]
-
în 1836 Mérope de Voltaire, transpunere care, deși anunțată în „Gazeta Teatrului Național” (1836) ca fiind în curs de tipărire, se pare că nu a mai apărut. Traducerea romanului lui Lesage este fidelă, cu o frază bine echilibrată, fără asperități. Prefața evocă atmosfera de însuflețire patriotică întreținută de reprezentațiile teatrului românesc. Se face un elogiu al teatrului, „oglinda în care se vede triumful faptelor celor cu adevărat mari”, și al foloaselor lecturii, care „înflorește duhul” și îndeamnă la fapte bune și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289454_a_290783]
-
câteva dintre carențele ediției lui I. Scurtu. În 1909, sub titlul Icoane vechi și icoane nouă, sunt retipărite la Vălenii de Munte cele șase articole tipărite de Eminescu sub același nume, în Timpul, la sfârșitul anului 1877. Ediția, însoțită de o prefață semnată de Nicolae Iorga, are dimensiuni extrem de reduse, nereușind să ofere o imagine reală asupra complexității fenomenului publicistic eminescian. Anul 1910 înregistrează reeditarea edițiilor Păucescu și Vălenii de Munte, la editura Minerva din capitală. După ce în 1905 I. Scurtu atrage
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politică, A.C. Cuza își propune editarea unui volum de Opere complete, care să pună în lumină genialitatea de "cugetător, în atâtea domenii" a lui Eminescu. Apărută la Institutul de arte grafice din Iași, în 1914, ediția este însoțită de o prefață succintă, consemnând câteva dintre trăsăturile publicisticii eminesciene. Față de volumele anterioare, ediția A.C. Cuza mai include șase articole de fond reproduse după Timpul, studiul "Chestiunea israelită" și câteva creații lirice din manuscrise. Din păcate, editorul acestui volum selectează tendențios materialul în vederea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de Dorel Fânaru, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, Iași. Coteanu, Ion, (1973), Stilistica funcțională a limbii române, 2 vol., Editura Academiei Române, București. Courtés, Joseph, (2007), La sémiotique du langage, Armand Colin, Paris. Creția, Petru, (1980), Publicistica lui M. Eminescu, prefață la M. Eminescu, Opere IX, ediția Perpessicius, Editura Academiei Române, București. Cristea, D., N. Ide, L. Romary, (1998), Veins Theory: a Model of Global Discourse Cohesion and Coherence, Proceedings of 17th Coling and the 36th Annual Meeting of the ACL (COLING-ACL
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a II-a, adăugită, Editura Paralela 45, București, 2002, pp. 15-48. Menționăm că în cronologia utilizării termenului postmodernism la noi, Ion Bogdan Lefter consideră că probabil primul care a folosit termenul este profesorul, eseistul și traducătorul anglist Ștefan Stoenescu în prefața "Poemul ca gest" la traducerea din Frank O'Hara, Meditații în impoderabil, Editura Univers, București, 1980. 89 A se vedea Magda Cârneci, Art of the 1980's in Eastern Europe. Texts on Postmodernism, Editura Paralela 45, București, 1999. 90 Ibidem
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Științifică, București, 1999, pp. 51-58. 306 David Harvey, op. cit., p. 52. În formularea lui Baudelaire, modernitatea este "tranzitoriul, trecătorul, contingentul, jumătatea artei, a cărei cealaltă jumătate este veșnicia și imuabilul" (Charles Baudelaire, Pictorul vieții moderne și alte curiozități, antologie, traducere, prefață și note de Radu Toma, Editura Meridiane, București, 1992, p. 390). 307 A se vedea Anexa capitolului 2. 308 În pofida pluralității discursurilor culturale, a triumfului sintacticului asupra semanticului în postmodernism, precum și a raționalității operaționale asupra celei semnificante, Aurel Codoban consideră
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
azi două volume din opera acestui învățat de origine română. Aceste volume cu orizont interdisciplinar Eminescu și cultura indiană, Iași, 2004, (traducere de Mirela Talașman și prefață de Traian Diaconescu) și, în 2007, India și Occidentul (traducere de Mirela Aioanei, prefață de Gh. Vlăduțescu și postfața de Traian Diaconescu) dau seama de vocația și prestigiul european al autorului. 3. Cartea magistrului Demetrio Marin despre relegarea lui Ovidiu, scrisă cu o jumătate de veac în urmă, este reprezentativă pentru judecarea motivelor care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
condițiile personale trec, ca și în alte ocazii, în plan secund, pentru a le îmbrățișa pe cele publice. 460 Cf. din nou Tristia, IV, II, 57-64; IV, X, 125 și urm. 461 Tristia, III, VII, 45-52. 462 F. BERNINI, în prefața de la Metamorfosi, Bologna, N. Zanichelli, 1956, p. IX. 463 Cât de mult adevăr conținea expresia incerti aevi (trăirea incertă) pentru poet, în lumina celor evidențiate de noi! 464 Metamorfoze, cit., XV, 871-879. 465 Se va ține cont de cele spuse
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe M. ca poet care cultivă teme preponderent erotice, pline de dramatism, de sfâșieri lăuntrice, exprimate într-un vers contorsionat, încărcat de imagini și tonuri biblice. M. a mai publicat ediții din opera lui G. Călinescu, Ion Marin Sadoveanu și prefețe la traduceri din diverși autori, ruși, bulgari, ucraineni, sârbi. SCRIERI: Timp și mod, București, 1983; Viciul nepedepsit, București, 1994; Catifea aurie, București, 1999. Ediții: G. Călinescu, Poezii. Teatru. Nuvele, postfața edit., București, 1986; Ion Marin Sadoveanu, Taurul mării, pref. edit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288114_a_289443]
-
deja cu Orfeu Tracul este enormă. Pentru cel dintîi poezia este un pur instrument de seducție erotică, pentru cel de al doilea poezia este totul: politica, morala, religia, estetica unei națiuni. „Nimica nu este așa de pătrunzătoriu - se spune În prefața la Psaltirea În versuri a lui Ioan Prale (1827) - nimic așa mișcătorul și la cele mai Împetrite inimi, de cît o poezie bine alcătuită. Aceasta moaie inimile Învîrtoșate, suflă curagiu În cele desnădăjduite; pe scurt, lucrează cu o maghie ori
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
faci multe ceasuri, că nu vei a scoate pricinile, Înaintea dumitale și, mai la urmă, că ții pricinile cîte douo și trei zile, fără a le cerceta”* Aceluiași Iancu, mai apropiat de firea petrecăreață, galantă a Văcăreștilor, Îi trimite odată cu prefața celebrei gramatici a lui Ienăchiță, cîteva rînduri ambițioase și profetice: „trimit ca să te invitez și să te ațîț ca să te aprinz, să te fac să fii mai viu, mai mult decît ești și apoi, tot ce am pățit și eu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să poată sluji de model netăgăduit: acelea nu ies decît În literaturile formate și În limbile statornicite, după cum o știm mai cu osebire toți aceia care scriu, și prin urmare cunosc influența ce are limba asupra stilului”, CÎteva cuvinte În loc de prefață, 1847). Se plînge, dar fără disperarea biblică a lui Ion Heliade Rădulescu. Neliniștea ia la autorul Satirei duhului meu forma resemnării. O resemnare, altfel, laborioasă. Atît cît este, limba Îl servește, poetul scrie În toate genurile, plîngerile lui (În Epistole
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mulțumire, o Împăcare a spiritului, acestea nu pot fi decît În scrierea care eliberează și afundă, totodată, sufletul, seduce obiectul și Înlănțuie și mai rău subiectul. În relația poezie - eros, un alt poet de Început, Barbu Paris Mumuleanu introduce (În prefața la volumul Rost de poezie adecă stihuri, 1820) un element nou: fantezia („acel năluc al minții”). Esența poeziei rămîne Însă tot pătimirea, iar pătimirea este cu precădere de natură sentimentală. „Mișcarea patimilor celor dinlăuntru” naște rostul poeziei. Fantezia este instrumentul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
circula și vor influența, de aici Înainte, poezia română, purtînd marca stilului său: spectaculos muntenesc, cîrtitor ironic, colorat... 25. Îndepărtîndu-ne puțin pe tema erosului, să observăm că Pann precede poezia, indiferent de subiectul ei, de o extraordinară literatură de programe. Prefețele, explicațiile, dedicațiile se țin lanț: nici o broșură nu apare fără un cuvînt către cititor sau o dedicație lungă și o curtenitoare către un protector. Ia naștere, astfel, o paraliteratură ce stă În antecamera literaturii sale și Încearcă s-o justifice
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
moralist tăios și perfid. Hristoitia Începe cu o dedicație-scuză: „Cela ce găsește vină S-o vrea s-o facă mai bine Nu stau cu el În pricină Slobod este de la mine”, urmată de un cuvînt către cititori și de o prefață. Tema primului este umilința, mai exact: afectarea unei modestii fals umilitoare. El, Pann, s-a străduit să prefacă Într-un stil frumos cartea ce vine din limba latinească, dar este sigur că stilul său nu va mulțumi pe toți, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tare. Slăbiciunile omenești explică totul, inclusiv imperfecțiunile creației literare. Odată fixat principiul unei critici fatal subiective, poetul devine generos: acordă toate libertățile. Să judece, dar, În voie oricine dorește el, autorul nu se va supăra! Asta este estetica. Urmează În Prefață partea morală propriu-zisă. Ea cuprinde un elogiu Înflăcărat al sufletului pentru a ajunge acolo unde trebuie: folosul cărții. Pann face, cu alte cuvinte, reclamă cărților sale vorbind mereu de educarea sufletului prin lectură. El vrea să Întemeieze, cum am spus
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cumpere Însă cărți. Cu subtilitate, tipograful ajunge invariabil la acest aspect comercial. Pentru publicitate, el folosește de regulă două teme: sublinierea efortului său și flatarea cititorului necunoscut. Poetul preface, traduce, compune, pricinuindu-și, astfel „zăticnire de alte lucruri mai folositoare” (Prefața la Poezii deosebite, 1831). SÎnt alte treburi mai folositoare, va să zică, decît poezia! Pann se sacrifică totuși pentru a mulțumi pe prietenii săi insistenți și pentru a fi folositor cititorilor. Hristoitia din care am citat Înainte versurile justificative, se adresează la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
păstreze și să cîștige alții, face curte celor cu sfanți, dedică volumele unor protectori influenți ele. Scrie, negreșit, din plăcere, dar scrie și ca să trăiască: „Încet-Încet, Învățîndu-mă singur, una ca să-mi treacă de urît și al doilea socotind ca să trăiesc” (Prefață la Fabule și istorioare, 1841). Pentru Anton Pann, poezia Înseamnă, așadar, două lucruri: o petrecere (o pe-trecere, o trecere de timp și o petrecere, adică o trecere plăcută) și un mijloc, ca oricare altul, de a trăi. Unii sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
smulgîndu-i-se condeiul din mînă?... Așa ceva se Întîmplă rar În literatura română! * apud. Al. Piru, introducere la Poeții Văcărești, „Versuri alese“, ediție de Elena Piru, E.P.L. 1961; pentru citatele din versuri am folosit aceeași ediție. * Ion Heliade Rădulescu, Critica literară, ediție, prefață, note, glosar și indice de Aurel Sasu, Minerva, 1979. Versurile sînt reproduse din Opere, I, II, ediție critică de Vladimir Drîmba, E.P.L., 1967. * Cum dovedește Paula Diaconescu În Elemente de istorie a limbii române literare modeme (paretea a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și note de I. Fischer, antologie și repere istorico-literare de Mircea Anghelescu, Minerva, 1977. * Despre poezia erotică a lui Grigore Alexandrescu vezi și studiul: Introducere În opera lui Gr. Alexandrescu de Mircea Angelescu, Minerva, 1973. * D. Bolintineanu, Poezii, cu o prefață de D. Păcurariu, Minerva, 1971. Pentru repere critice vezi D. Bolintineanu, interpretat de... Cuvînt Înainte, antologie de texte, cronologie și bibliografie de D. Păcurariu, Ed. Eminescu, 1974. * V. Alecsandri: Scrisori, Însemnări. Ediție Îngrijită, note și indici de Marta Anineanu. E.P.L.
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Mihai Zamfir: Retorica poeziei românești În Structuri tematice și retorico-stilistice În Romantismul românesc (1830-1870), Ed. Academiei, 1976. ** Din clasicii noștri, Editura Eminescu, 1977. * Strofa este cuprinsă În vol. de Opere complete, III, 1875. * Cităm după C. Conachi: Scrieri alese, ediție, prefață, glosar și bibliografie de Ecaterina și Alexandru Teodorescu, E.P.L., 1963. * apud Roxana Sorescu: Metamorfoze ale liricii erotice, În vol. Structuri tematice și retorico-stilistice În romantismul românesc, Ed. Academiei, 1976. * Cf. Robert Flacelière: L ’amour en Grice, Hachette, 1971. * Poezia „realelor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]