12,874 matches
-
că au plecat într-o excursie cu bicicletele, iarăși vă înșelați. Bicicleta doctorului Pringsheim e în garaj. Nu, puteți să uitați de ideea că ar fi plecat undeva. Sunt morți, iar domnul Mare Deștept Wilt o știe clar. — Tot nu pricep cum de puteți fi așa de sigur, insistă domnul Gosdyke. Inspectorul Flint își aprinse o țigară. — Haideți să-i analizăm puțin acțiunile - acțiunile pe care și le-a recunoscut - și să vedem la ce concluzie ajungem, zise el. Ia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care era povestea cu javra aia de Sally? Și-o trăgeau toți trei laolaltă? în fine, măcar așa s-ar explica de ce i-a ucis pe toți și i-ar furniza și un fel de motiv pe care să-l priceapă Flint. în plus, era ceva potrivit pentru genul ăla de petrecere. Așa că luase furtunul ăla... Ce furtun? Nici măcar n-avea nevoie de furtun. Erau toți trei în garaj, ca să nu aibă de-a face cu ceilalți. Nu, nu mergea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe secretară. Dacă există cineva care are dreptul să se întindă un pic la slujbă, eu sunt acela. Sunt în picioare de trei zile și trei nopți, Și am mai fost și complice după comiterea crimei. — Complice? întrebă Yates. Nu pricep cum de puteți spune așa ceva! — Chiar nu pricepi? Ei bine, tu cum i-ai spune celui care dă o mână de ajutor la eliminarea părților din trupul victimei? Ascunderea dovezilor unei infracțiuni? Nu m-am gândit niciodată la caz în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să se întindă un pic la slujbă, eu sunt acela. Sunt în picioare de trei zile și trei nopți, Și am mai fost și complice după comiterea crimei. — Complice? întrebă Yates. Nu pricep cum de puteți spune așa ceva! — Chiar nu pricepi? Ei bine, tu cum i-ai spune celui care dă o mână de ajutor la eliminarea părților din trupul victimei? Ascunderea dovezilor unei infracțiuni? Nu m-am gândit niciodată la caz în felul ăsta, zise Yates. — Eu da, zise inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din spatele lunetei, și-și înălță capul ca să se uite la femeie doar atunci când ea îi mărturisi că era o nimfomană, după care uită brusc de asta ca să amintească de Harpic, și în tot acest timp el făcu eforturi disperate să priceapă cum de ajunsese o doamnă așa grasă și în pielea goală - fiindcă lințoliul tot cădea de pe ea -, o doamnă... nu, în mod cert nu o doamnă, ci o femeie... cum de ajunsese o asemenea femeie, având toate simptomele maniei religioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
rost de alt job? Doar ai fost coleg la Politehnică, acum un secol, cu frate-miu, nu-i așa? Actualmente cetățean argentinian, domiciliat în balamucul numit Buenos Aires. Unul dintre cele mai frumoase din lume, spune amiculnostru Marga. Și el se pricepe, doar lucrează la balamuc! Musafirul rămăsese încovoiat, cu ceașca în mână. Tolea nu-l privea. — Ce vrei, să cer ajutor colegului dumitale argentinian? Să-i cer pomană frățiorului meu? Boss-ul de frate-miu s-a paradit, să știi. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-o Coco, colegul meu de la chirurgie. S-a întors dintr-o vizită în Cuba. — Cuba? Care Cuba, că asta-i o bandă super. Muzică de anul trei mii, bătrâne. Mileniul patru, bătrâne,moartea pe bandă de magnetofon. — Sigur, Coco se pricepe. Și muzică bună au și cubanezii. Că moartea e peste tot, doar știi, ca și muzica. — Vezi că s-a oprit, întoarce-o pe partea ailaltă. — Eu zic să accepți provocarea. Indiferent dacă e adevărat că Mircea Claudiu ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nimeni, e un ratat, că până și cei mai abjecți și idioți și-au aranjat un culcuș. N-ai să crezi, uneori îmi vorbește de maică-sa. Fără jenă, mie, unui străin! Apoi, discuții literare, la care nici nu mă pricep. De clasici n-am timp destul, așa spune, iar pe ăștia noi nu-i pot suferi, par confuzi, mediocri, snobi, așa spune. Înjură, plânge, glumește, se vaită, se confesează, se căiește, ca un adolescent. Acest ton confesiv, la arogantul Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zurlie, iar a mea ar putea să tindă spre asemenea performanță, poate izbuti acolo unde somnolența voastră medicală nici nu aspiră. — Recunosc, suspină doctorul Marga. Dar tu ai venit, de fapt, pentru cu totul altceva decât aceste discursuri. Atâta lucru pricepe și un psihiatru funcționar, ca mine. — Poate, dar nu mai am chef. S-a fezandat! Asta înțelege nu numai un birocrat al medicinei, ci și un amic distrat. Dacă nu e prea flămând sau pofticios. — Sau prea conștiincios. Jeny e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
disertației abandonate (Clarel - poemul epic gargantuan și ilizibil al lui Melville) și să digere faptul că nu îl interesa câtuși de puțin să facă amor cu bărbați. În ciuda acestei din urmă dezamăgiri, lui Harry nu i-a luat mult ca să priceapă că Tom putea fi asistentul ideal pentru operațiunea cu cărți rare și manuscrise de la etaj. I-a oferit postul nu o dată, ci de zece ori și, deși Tom continua să refuze, Harry nu a renunțat să spere că, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nimic. Dacă n-ar fi fost dementul bâlbâit și drogat care i-a înfipt un pistol în gât la colțul dintre Fourth Street și Avenue B într-o noapte înghețată de ianuarie, cine știe cât ar fi prelungit remiza. Tom însă a priceput, într-un final, mesajul, iar a doua zi s-a dus la anticariatul lui Harry și i-a spus că decisese să accepte slujba; zilele de haiducie luaseră sfârșit. Am treizeci de ani, i-a spus el noului șef, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
veșnic nespălat, mirosul omului nebun. — Vreau să-l văd pe tata, a spus ea, încrucișându-și brațele și apucându-și coatele cu degete tremurătoare, pătate de nicotină. Pentru că nu știa nimic despre fosta soție a lui Harry, Tom nu a priceput despre ce vorbește. Cred că vă înșelați, i-a spus el. — Nu, i-a întors-o ea, brusc agitată, înfoindu-se de furie. Sunt Flora! — Bine, Flora, a continuat Tom, cred că ai greșit adresa. Să știi că pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tiradă de invective printre care cuvinte precum bolnav, lacom, scârbos și pervers. Și-a cerut iertare imediat, dar răul fusese făcut și, deși ea i-a angajat unul dintre cei mai buni avocați din oraș ca să îl apere, Harry a priceput că viața îi era distrusă. Ancheta s-a prelungit timp de zece luni, cu probe adunate lent din locuri îndepărtate precum New York și Seattle, Amsterdam și Tokio, Londra și Buenos Aires, după care procuratura districtului Cook a emis pe numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aș fi flămând tot timpul, n-aș avea burtoiul ăsta gigantic. — Tu iubești viața, Tom, dar nu crezi în ea. Nici eu. — Încep să nu mai înțeleg. — Gândește-te la Iacob și la Esau. Ți-i amintești? — Aha. Da. Acum pricep. — O poveste oribilă, nu-i așa? — Da, într-adevăr oribilă. În copilărie, m-a chinuit îngrozitor. La vremea aia eram un mic personaj moral și integru. Nu mințeam, nu furam, nu înșelam, nu spuneam o vorbă rea nimănui. Și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
legătura cu fosta soție și cu fiica, ceea ce constituia o încălcare clară a contractului semnat cu Dombrowski. Dar, dacă așa stăteau lucrurile, cum se făcea că bătrânul nu descinsese ca să reclame dreptul de proprietate asupra clădirii de pe Seventh Avenue? Dacă pricepeam eu bine, înțelegerea dintre ei i-ar fi dat tatălui lui Bette dreptul de a prelua controlul asupra lui Brightman’s Attic și de a-l lua pe Harry de ureche pentru a-l azvârli în stradă. L-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
complet inocentă și încrezătoare, omul cel mai puțin cinic din lume. Bravo ei că nu i-a fost rușine să lucreze în industria porno, presupun. S-a gândit că o să fie distractiv. Distractiv! Îți vine să crezi așa ceva? N-a priceput că lumea aia e plină de ticăloși, de cele mai nemiloase brute din univers. Așadar, Aurora și Lucy, în vârstă de trei ani, s-au mutat în Midwest, instalându-se la ultimele două etaje ale unei case închiriate împreună cu Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
seară când îi servise la masă, și nu a mai trecut mult și cei patru s-au hotărât să se reunească într-o trupă. Și-au luat numele de Brave New World și, după ce i-a văzut cântând, Tom a priceput că intenția lui Rory de a-și continua educația fusese înăbușită în fașă. Sora lui cânta foarte bine. Avusese dintotdeauna o voce bună, dar acum că se maturizase și plămânii suportaseră atacurile gudronului și fumului a cincizeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pară alarmat. — Creștină. Știi tu, cu Iisus și tot restul. — Ce vrea să însemne asta? Aparține unui cult anume sau vorbim despre un fundamentalist renăscut? — Renăscut, cred. Și tu, Rory? Tu crezi în chestiile astea? — Încerc, dar nu prea mă pricep. David zice că trebuie să am răbdare, că într-o zi or să mi se deschidă ochii și o să văd lumina. — Dar tu ești pe jumătate evreică. După lege, ești în întregime evreică. — Știu. După mama. — Și? — David zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Philip mă invită în New Jersey în fiecare an de Ziua Recunoștinței. Nu l-am simpatizat cine știe ce când era însurat cu mama, dar, treptat, mi-am schimbat părerea despre el. Moartea ei l-a sfâșiat de-adevăratelea și, când am priceput ce mult a iubit-o, n-am mai putut să-i port ranchiună. Drept care, acum e între noi un fel de prietenie calmă, combinată cu repect. La fel și cu Pamela. Întotdeauna mi s-a părut o snoabă fără minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spus ea. Dar și foarte drăguț. Doar că nu vreau să am probleme. Știi cum e. Dintr-una-ntr-alta... bum! — Bum? a repetat Tom. — Da, bum, a spus ea. Și nu mă pune să-ți explic ce-i aia. — Bine, am intervenit, pricepând deodată că mariajul ei nu era deloc atât de senin cum bănuisem. Cred că știu care e soluția. Marina păstrează colierul, dar nu-l duce acasă. Colierul rămâne la restaurant. Îl poartă la serviciu, dar apoi îl lasă în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mult de cincisprezece kilometri de casă, făceai și tu parte din tabloul general. Nu conta cât de măruntă îți era viața. Ce ți se întâmpla ție era la fel de important ca tot ce li se întâmpla tuturor celorlalți. TOM: Tot nu pricep. Inventezi un hotel Existența, dar unde se află? La ce folosește? HARRY: La ce să folosească? La nimic. Era un refugiu, un loc unde mă puteam retrage în mintea mea. Despre asta vorbim, nu? Despre evadare. NATHAN: Și unde evada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mediatorul s-au sfârșit. — Nu ți-am cerut nici un ajutor. Dar, dacă se întâmplă să sune din Anglia, poate menționezi că acasă o așteaptă o scrisoare. Și un colier. — Nici nu mă gândesc, nene. Nu scot o vorbă. Nici o vorbuliță. Pricepi? Uite-așa moare mitul toleranței și înțelegerii între soții divorțați. Când s-a încheiat convorbirea, pe jumătate îmi venea să mă urc în primul tren de Bronxville și s-o sugrum pe Edith cu mâinile mele. Cealaltă jumătate ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
doar un mare scriitor, ci și un tip remarcabil. Ai auzit vreodată de povestea cu păpușa? — Nu-mi amintesc. — Aha. Atunci ascultă cu atenție. Ți-o ofer ca pe o primă probă care îmi susține cazul. — Nu sunt sigur că pricep. — E foarte simplu. Scopul e de a demonstra că, într-adevăr, Kafka a fost un tip extraordinar. De ce încep cu această povestire anume? Habar n-am. Dar, de când și-a făcut Lucy apariția ieri, nu reușesc să mi-o scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebuie să iau câteva măsuri de precauție. Pentru cazul în care lucrurile ies prost. Nu că or să iasă... dar, când ai ajuns la vârsta mea, ar fi o greșeală să nu iei în calcul toate posibilitățile. Cred că nu pricep. Nici nu trebuie. Nu acum, în orice caz. Dacă și când o să vină momentul, ai să înțelegi tot. E, probabil, mișcarea cea mai deșteaptă pe care am făcut-o vreodată în viață. Un gest măreț, Nathan. Cireașa de pe tort. Saltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
destule. La ora unsprezece, în aceeași dimineață, Al junior sună de la garajul de la poalele dealului și îmi spune că problema s-a rezolvat. Zahăr în rezervor și pe conductele de alimentare, îmi comunică el. Verdictul mă surprinde teribil, abia dacă pricep ce tot vorbește. — Zahăr, repetă el. Parcă cineva ar fi turnat vreo cincizeci de cutii de Coca-Cola în rezervor. Dacă vrei să distrugi mașina cuiva, nu există modalitate mai rapidă sau mai simplă. — Dumnezeule mare! exclam. Vrei să spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]