7,051 matches
-
bază corporală, ros de contradicții pînă în străfunduri". El este, ca să-l calchiem pe Lermontov, un eroul al timpurilor noastre, de secol XXI, încărcat de florile răului cuprinse de miasmele descompunerii. Este precum Bocitoarele lui Picasso - la care face trimitere profesoara de franceză - unde corpul uman se destramă, își pierde unitatea, divinitatea dispare de pe chipul omului. Sîntem parte la marea dezintegrare existențială, prefațată de Blaise Pascal acum trei secole - ca în aforismul 477 unde vede omul căzut de la locul lui - pierzîndu-și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
neinspirat, atotputernic "acuzator al poporului". Furat de aerul tare al înălțimilor, domnia sa a uitat că face parte din breasla profesorilor, atât de hulită pe nedrept în ultimii ani, declarând unui cotidian ieșean nici mai mult, nici mai puțin decât că "profesoarele care au însoțit elevii în tabăra de la Eforie ar trebui date afară din învățământ". Se cuvine, deci, să examinăm mai atent, în spiritul disciplinei care l-a făcut celebru pe domnul "profesor general", datele problemei... Iată enunțul: la începutul lunii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
l-a făcut celebru pe domnul "profesor general", datele problemei... Iată enunțul: la începutul lunii august, au plecat din Iași spre tabăra de la Eforie Sud, alături de un grup de elevi și profesori de la Liceul "Octav Băncilă", cinci elevi și trei profesoare de la țară, din comuna Ciortești. Elevii, din satele Coropceni și Șerbești, buni la învățătură, vedeau pentru prima oară în viața lor marea. Deși exista o plajă amenajată, cei cinci elevi (însoțiți, pare-se, de profesoara de chimie a școlii) intră
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Băncilă", cinci elevi și trei profesoare de la țară, din comuna Ciortești. Elevii, din satele Coropceni și Șerbești, buni la învățătură, vedeau pentru prima oară în viața lor marea. Deși exista o plajă amenajată, cei cinci elevi (însoțiți, pare-se, de profesoara de chimie a școlii) intră în apă într-o zonă de plajă neamenajată, ignorând panourile de pe malul mării care interziceau înotul și avertizau asupra pericolului de înec și, din cauza curenților și a terenului accidentat, doi dintre ei își pierd viața
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dictaturii ceaușiste, cărora democrația le-a adus funcții cu privilegii, dar fără răspundere (am văzut în ultimii douăzeci de ani că, invariabil, doar subordonații sunt pedepsiți, miniștrii sau directorii cu onoare, capabili de demisie, fiind specii dispărute), rămânând doar biata profesoară de chimie, deja "condamnată" de presă pentru un halucinant omor din culpă și pe care domnul profesor Talpalaru ar lăsa-o pe drumuri, fără mijloace de subzistență, dacă ar putea. De ce s-o fi pripind domnul inspector general cu verdictul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de probleme cu cele 400 de pagini ale sale, domnului inspector general îi vine greu să creadă că există profesori pe care elevii nu îi ascultă și că "unui copil zburdalnic", cum cu delicatețe era portretizată una dintre victime, o profesoară tânără și neexperimentată îi poate striga de o mie de ori să nu intre în apă că e periculos, că el oricum o ignoră. Dacă i-ar sta în putere, sunt convins că domnul Talpalaru ar reintroduce de urgență, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vreodată măcar gândul că un copil s-ar fi putut îneca, nu cred că mai e cazul să explic de ce acest sistem concentraționar nu mai poate fi refăcut în zilele noastre. Și chiar dacă i se va găsi, finalmente, vreo vină profesoarei cu pricina în această tragedie pe care, firește, nu intenționez să o minimalizez, ce legătură are asta cu chimia și cu profesia ei? Eu însumi sunt, de mai bine de un sfert de veac, un profesor care a predat de la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
decerebrant, aflate, toate, în perfectă contradicție cu esența rafinată, aristocratică, a gustului francez autentic. Nu voi face aici o trecere în revistă a sărbătorii culturii franceze orchestrată în acest an de șefa de catedră a universității ieșene, Simona Modreanu, autoare, profesoară și editoare bine-cunoscută, cu succese pariziene și europene demne de toată lauda, împreună cu echipa Centrului Cultural Francez condusă de infatigabilul ambasador al culturii franceze la Iași, Jose Queiros (pe care, amical, îl scutesc de adjective bombastice, deși le merită). Sărbătoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o clasă politică de aceeași teapă, în marea, zdrobitoarea ei majoritate. Pusă sub semnul violenței și netrebniciei faptului divers, viața noastră s-a strâmbat iremediabil și poate nu ar fi lipsit de însemnătate să ne gândim la consecințe. Distinsa mea profesoară de pedagogie ne spunea la curs un lucru care, în practica mea de dascăl, s-a dovedit foarte adevărat: dacă veți urla tot timpul la clasă ne spunea ea, într-un timp extrem de scurt violența verbală va rămâne fără efect
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
congener și coleg la Școala Normală de la Șendriceni cu marele istoric ieșean. Eram interesat de discursul despre trecut grație unor mari pedagogi pe care avusesem șansa să-i am la această disciplină (regretatul profesor Ioan Manolache, la gimnaziu, și distinsa profesoară Olga Diaconu, la liceul "Oltea Doamna" din Iași) și e lesne de dedus că a fost o întâlnire care mi-a marcat destinul în fascinanta și complicata lume a umanioarelor. Am auzit atunci, surprins, că istoria nu e numai o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să faci carte, rămasă în memoria mea la fel de vie și astăzi, în ciuda scurgerii timpului și a schimbării timpurilor: aceea a soției mele cu ochii în lacrimi după ce citise, în odaia noastră de cămin de la Liceul Textil din Botoșani, unde era profesoară, scrisoarea caldă și emoționantă pe care Alexandru Zub o scrisese fostului său coleg de școală Gh. Matei, pe atunci inspectorul general la învățământ în Botoșani, în care mă recomanda și îl ruga să găsească o soluție în vederea transferului meu în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
École Pratique des Hautes Études și la Collège de France. Obține în 1934 o diplomă în etnologie la Sorbona. Revenită în țară, își continuă între 1934 și 1936 studiile de doctorat și funcționează ca bibliotecară la Seminarul de sociologie. Este profesoară de limba și literatura română la Caransebeș (1936-1938), la licee din București (1940-1952), iar după moartea soțului ei, sociologul Anton Golopenția, la școli elementare (1952-1963). Începând din anul 1929 a participat la toate campaniile organizate de Școala Sociologică de la București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286508_a_287837]
-
nominalizîndu-l În 2002 la “American Medal of Honor”, În 2003 fiind inclus printre cei “The 100 Most Intriguing People of 2003”. Simțind necesitatea unei pregătiri de specialitate, urmează cursurile de pictură ale Școlii Populare de Artă din Iași, la clasa profesoarei Gabriela Agafiței. Membru fondator al cenaclului "N. N. Tonitza" de pe lîngă Școala Populară de Artă, membru fondator și de peste 8 ani președinte al Asociației Artiștilor Plastici ieșeni, organizează prima expoziție colectivă peste hotare a membrilor asociației la Centrul Cultural Român din
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
frumusețile ce ne Înconjoară le datorăm nu numai naturii ci și omului, care de-a lungul timpurilor a modelat și Înfrumusețat natura, punînd-o În raport cu sine. Încă din perioada cînd urma cursurile Școlii Populare de Artă la clasa de sculptură a profesoarei Lucreția Filioreanu - Dumitrașcu, reușește să se afirme cu prilejul unor manifestări expoziționale organizate În cadrul Festivalului Național "CÎntarea României", obținînd În 1982 un prestigios loc I cu lucrarea În gips "Mama", urmat de alte două premii I În 1983, cu lucrările
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
, Andriana (19.IX.1928, București - 28.VI.2000, București), traducătoare și publicistă. Este fiica Elizei (n. Tănăsescu), profesoară de limba română și desen, și a lui Nicolae Fianu, casier general la Societatea Petroliferă „Prahova” din București. Învață la liceele bucureștene „I. Heliade-Rădulescu” și „Regina Maria” și urmează, între 1947 și 1951, Facultatea de Litere din București. A fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286986_a_288315]
-
III.1901, Lugoj - 18.VI.1992, Brașov), memorialistă. Este fiica Mariei (n. Boamben) și a gazetarului Valeriu Braniște. Face școala primară (1908-1912) și liceul (1913-1918) la Lugoj, urmează Facultatea de Filologie Romanică a Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, devenind profesoară de limba și literatura română la Liceul „Marianum” din Cluj (1923-1926), la o școală profesională din Turcheș, județul Brașov, la Liceul Industrial (1928-1939) și Liceul „Principesa Ileana” din Brașov. În anul 1947 este exclusă din învățământ, fapt ce o constrânge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
emanciparea feminină prin educație stârnea adesea critici și împotriviri. Unii considerau că accesul fetelor în învățământul secundar și superior determina, la orașe, declinul familiei românești, deturnând rolul de "bună soție și bună mamă" al femeii către cel de funcționară și profesoară. Un anume profesor Victor Lazăr pleda astfel pentru o educație feminină orientată înspre deprinderi artistice și gospodărești, iar pentru tinerele care doreau totuși o carieră, propunea crearea unor facultăți speciale, "femeiești", pe lângă instituțiile universitare existente 40. De altfel, frecventarea universităților
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
un parc admirabil, își redeschide cursurile pe ziua de 20 septembrie a.c. cu următoarele ramuri de învățământ: Grădină de copii, Curs primar, Curs facultativ și Curs liceal complect. Pe lângă institut va funcționa și o Școală comercială Superioară de Fete cu profesoare și profesori de specialitate. Se primesc eleve externe, semi-interne și interne. Cursurile se predau de 30 de profesori distinși ai statului. Rezultatele obținute până acum la examene, în toate ramurile de învățământ, au fost din cele mai satisfăcătoare, institutul neînregistrând
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Școala secundară de fete "Regina Maria", Dorohoi Prima școală secundară de fete din Dorohoi, Liceul de fete "Regina Maria", își deschide porțile la 10 septembrie 1921. Până la acest moment, educația tinerelor fete se desfășura în case particulare, precum cea a profesoarei Eugenia Scriban. Directorul gimnaziului de băieți, preotul D. Furtună, a depus însă eforturi constante pentru crearea unei școli secundare de fete, ca instituție extrabugetară în primă fază. Mai mult, în primii ani de existență, a pus la dispoziția elevelor sălile
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
o clasă paralelă pe lângă liceul de băieți. Studiul monografic dedicat acestei instituții menționează însă sursele puține și disparate pe baza cărora s-a putut contura istoricul celui de-al treilea liceu de fete din Bucovina. Creat din inițiativa particulară a profesoarelor Karolina și Natalie Brichze, la 1905, liceul reușește să obțină subvenții locale și drept de publicitate din 1910, desfășurând activitatea conform programei austriece 155. După unire, procesul de românizare ce a afectat școlile din provincii s-a confruntat cu opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
16.I.1944, Bahna, j. Neamț), prozatoare. Este fiica Margaretei (n. Dobrovici) și a lui Ioan Ghirvu, mic proprietar, iar după 1948, muncitor și tehnician. Licențiată a Facultății de Filosofie, secția psihologie-pedagogie, a Universității din București (1967), a lucrat ca profesoară, apoi ca redactor la revista „Cutezătorii”. Debutează cu un grupaj de povestiri în „Luceafărul” (1966), colaborând ulterior și la „România literară”, „Viața românească” ș.a. Volumul Liliacul cânta în surdină. Ars amandi (1968), care cuprinde două microromane, adoptă formula confesivă pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
lui Augustin Caba, inspector școlar. Absolventă a Liceului Comercial de Fete din Oradea (1929), C. își ia licența la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1934). Funcționează, între 1936 și 1952, apoi între 1954 și 1958, ca profesoară de limba engleză la Botoșani, Focșani, Oradea, București și Sebeș. În timpul regimului comunist este închisă la Mislea și Văcărești (1952-1953). A debutat cu versuri în revista „Abecedar”, în 1933, colaborând apoi la „Gând românesc”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
de patos. Niciuna din etnii nu e denunțată în sine, nu se caută vinovății singulare sau colective, nimic nu este explicitat, dar factualul pur conduce inevitabil spre dramă: în ura crescîndă, generată de rivalități și gelozii, în ipocrizia și duplicitatea profesoarelor, în conduita echivocă a unui bătrîn aristocrat european, prea atras de proaspetele frumuseți locale, se conturează distinct geneza unui fenomen genocidul asupra populației tutsi, care avea să vină în curînd care, departe de a fi fost spontan, este dimpotrivă, efectul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Lafon, Les Pays, așezat sub semnul unui citat din jurnalul pictorului Eugène Delacroix: "Nu deținem nimic cu adevărat; totul ne traversează". Marie-Hélène Lafon se află la al optulea roman și își confirmă cu brio statutul de scriitoare de prim rang. Profesoară de limbi clasice într-un liceu parizian, autoarea a început să publice în 1996, primul său roman, Le Soir du chien, primind premiul Renaudot al liceenilor. Au urmat alte texte remarcabile, din care amintim Mo, 2005, Indiens, 2008 și L
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și scriitorul italian ; cam așa fusese mereu, chiar cînd era mică, avea vreo opt ani, văzuse el bine și i-o spunea uneori la masă, era o burgheză, nu făcea zgomot cînd își mînca supa. Ironia face ca, odată devenită profesoară și împlinind visul tatălui, care-și dorise atît de mult reușita socială pentru fiica sa, Claire să adîncească iremediabil prăpastia dintre ei și să nu mai găsească nicicînd vorbele potrivite pentru comunicare. Altfel, virtuozitatea limbii reprezintă una din atracțiile majore
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]