7,992 matches
-
australian de vârf a fost de 7 672 trupe combatante și Noua Zeelandă cu 552. Mai mult de 60.000 de australieni s-au implicat personal în timpul războiului, din care 521 au fost uciși și mai mult de 3.000 de răniți . Aproximativ 3.000 de neozeelandezi au servit în Vietnam, pierderile fiind de 37 morți și 187 răniți . Majoritatea australienilor și neeozeelandezi au servit în Primul Grup operativ australian în provincia Phuoc Tuy. În Vietnamului de Sud au fost expediați un
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
60.000 de australieni s-au implicat personal în timpul războiului, din care 521 au fost uciși și mai mult de 3.000 de răniți . Aproximativ 3.000 de neozeelandezi au servit în Vietnam, pierderile fiind de 37 morți și 187 răniți . Majoritatea australienilor și neeozeelandezi au servit în Primul Grup operativ australian în provincia Phuoc Tuy. În Vietnamului de Sud au fost expediați un număr de 10 450 filipinezi. Acest personal a fost, în primul rând, angajat în proiecte medicale și
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
fi dus la Cluj și judecat de tribunalul militar pentru crimele comise. Colonelul refuză aceste condiții, neacceptând să fie judecat de "niște mârlani". Căpitanul Luca îl provoacă pe maior la un duel cu grenade, iar în timpul duelului Andrei este grav rănit, dar reușește să-l ucidă pe Luca. Din cauza rănii, maiorului i se amputează un picior. După trei săptămâni, timp în care castelul a fost asediat de militarii români, iar cei de acolo au rămas fără alimente, baronul a trimis doi
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
și a ordonat o retragere spre vest, astfel că la sfârșitul zilei de 10 decembrie, unitățile aliate erau plasate pe o linie defensivă le est de Medjez el Bab. Șirul de înfrângeri îi costase pe aliați mii de soldați - morți, răniți și prizonieri - 173 de tancuri, 432 alte vehicule și 170 de piese de artilerie. Aliații au început să pregătească un nou atac, care a fost gata pentru a fi declanșat la sfârșitul lunii decembrie 1942. În regiune au fost concentrați
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
poetul G. Tutoveanu - un confrate în ale scrisului al povestitorului nostru. Credem că este de datoria noastră de a aminti că a fost unul din ofițerii de rezervă care și-a făcut în mod strălucit datoria în marele război, fiind rănit, decorat și avansat. Suntem în drept să sperăm că grație unor împrejurări mai fericite - poate reapare din nou revista culturală „Răzeșul”, a cărei operă a fost împiedecată de lipsa mijloacelor materiale”. (G. Micu Delabăsești, din „Glasul nostru”, nr. 20-22, 15
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]
-
ancestrale ale -ului pot fi căutate cu mult timp în urmă, la mănăstirea St. Hubert. Acești câini erau, pe atunci, numiți „Segusius” și erau utilizați, la origini, pentru a lua urma lupilor, a căprioarelor sau pentru a urmări un animal rănit sau om, după petele de sânge pe care le lăsa acesta. Când normanzii au cucerit Anglia, la 1066, au fost cuceriți de acest câine, el fiind și singura rasă adusă din și numită „Bloodhound”. Sau, mai precis, cei negri și
Bloodhound () [Corola-website/Science/311602_a_312931]
-
mai mult armata rusă, ducând în final la ieșirea Imperiului Rus din război. Rezultatul bătăliei a fost o înfrângere categorică a rușilor (aceștia fiind încercuiți). Au fost capturați peste 95.000 de soldați ruși, alți 30.000 fiind uciși sau răniți. Pentru transportarea armamentului rusesc capturat (printre care peste 500 de tunuri) a fost necesar aportul a șase trenuri. La sfârșitul războiului, a fost ridicat un monument în cinstea ostașilor căzuți în luptă. Acesta a fost distrus ulterior de autoritățile poloneze
Bătălia de la Tannenberg (1914) () [Corola-website/Science/311586_a_312915]
-
din 1913 Crucea Roșie a organizat la Agafton cursuri pentru pregătirea medicală a călugărițelor, iar în anul 1915, un număr de 18 călugărițe făceau practică prin spitale. În timpul Primului Război Mondial (1916-1918), maicile au fost repartizate la mai multe spitale pentru îngrijirea răniților, iar cele rămase în mănăstire au lucrat de mână ciorapi și mănuși pentru soldați. În chiliile mănăstirești au fost adăpostiți aproape șase luni femei și copii refugiați din zonele ocupate. În anul 1912, mitropolitul Pimen Georgescu a înființat aici primul
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
ordin: „nu vă ordon să luptați, vă ordon să muriți. În timpul ce va trece până la moartea noastră, alte trupe și alți comantanți vor putea veni să ne ia locul”. Toți soldații din regiment au fost fie uciși în luptă, fie răniți. În semn de respect, numărul 57 nu mai este atribuit unui alt regiment din armata turcă. La Plaja „W”, denumită de acum înainte „punctul de debarcare Lancashire”, cei din Lancashire au reușit să-i domine pe apărători în ciuda pierderii a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
18 mai de zborul unui avion britanic, iar apărătorii au fost avertizați. Turcii au suferit circa pierderi de circa 13.000 de oameni, dintre care 3000 de morți; australienii și neozeelandezii au pierdut doar 160 de morți și 468 de răniți. Între morți s-a numărat și un brancardier, John Simpson Kirkpatrick, ale cărui eforturi de a evacua răniții pe un măgar, sub focul inamicului, au devenit legendare între australienii din Anzac și apoi au dus la includerea poveștii sale între
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de-a lungul Achi Baba Nullah („Valea Însângerată”), au câștigat foarte puțin teren și au pierdut 2500 de oameni din 7500; Divizia Regală Navală a pierdut 600 de oameni, iar francezii 800. Turcii au pierdut circa 9000 de morți și răniți și 600 prizonieri. Între timp, campania submarină a continuat. Boyle și "E14" au mai efectuat două tururi ale Mării Marmara. Al treilea tur a început la 21 iulie, când a trecut prin strâmtoare în ciuda plasei antisubmarin recent instalate în zonă
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
au lupte grele pentru platoul de la Doberdò, situat între Monfalcone și Sagrado pentru a ajunge la podul de la Görz (ital. „Gorizia“, slow. „Gorica“) prin care se putea traversa valea Isonzo. (Pierderi: Italia 15.000, Austro-Ungaria 10.000 de morți și răniți) În bătălia a doua au avut ciocniriMonte Sân Michele și Gorizia, trupele italiene reușesc să ajung pe o parte a platoului Doberdò. (Pierderi: Italia 42.000, Austro-Ungaria 46.000 de morți și răniți) În a treia bătălie se continuă lupta
Bătăliile de la Isonzo () [Corola-website/Science/311690_a_313019]
-
000, Austro-Ungaria 10.000 de morți și răniți) În bătălia a doua au avut ciocniriMonte Sân Michele și Gorizia, trupele italiene reușesc să ajung pe o parte a platoului Doberdò. (Pierderi: Italia 42.000, Austro-Ungaria 46.000 de morți și răniți) În a treia bătălie se continuă lupta pentru platoul Dorbedo, si eșuează din nou de a deschide calea spre Monte Sân Michele. (Pierderi: Italia 60.000, Austro-Ungaria 42.000 de morți și răniți) În a patra bătălie numită și „Bătlia
Bătăliile de la Isonzo () [Corola-website/Science/311690_a_313019]
-
000, Austro-Ungaria 46.000 de morți și răniți) În a treia bătălie se continuă lupta pentru platoul Dorbedo, si eșuează din nou de a deschide calea spre Monte Sân Michele. (Pierderi: Italia 60.000, Austro-Ungaria 42.000 de morți și răniți) În a patra bătălie numită și „Bătlia pentru Parlament” în care generalul italian Luigi Cadorna vrea cu orice preț o victorie deoarece se apropie alegerile în parlament. Încercare italiană de a ajunge pe platoul Dorbedo, soldata din nou cu eșec
Bătăliile de la Isonzo () [Corola-website/Science/311690_a_313019]
-
care generalul italian Luigi Cadorna vrea cu orice preț o victorie deoarece se apropie alegerile în parlament. Încercare italiană de a ajunge pe platoul Dorbedo, soldata din nou cu eșec. (Pierderi: Italia 41.000, Austro-Ungaria 57.000 de morți și răniți) Bătăliile următoare, fiind în continuare ofensive italiene au rămas fără rezultat, atacurile fiind respinse cu pierderi importante de ambele părți. O schimbare în linia frontului a avut loc în bătălia a douăsprezecea (24 octombrie-27 octombrie 1917) numită și „Bătălia de la
Bătăliile de la Isonzo () [Corola-website/Science/311690_a_313019]
-
sale pe înălțimea de la Asiago (Venetien). Bătălia începe cu un atac pornit din depresiune de generalui prusac „Otto von Below” (1857-1944) la 10 noiembrie 1917. După o luptă cu pierderi enorme (10.000 de morți, 300.000 prinzionieri, 400.000 răniți și 3.000 tunuri) reușesc trupele italiene mulțumită podurilor aruncate la timp în aer și inundației de pe vale să respingă la data de 26 noiembrie atacul austriac. Incercarea austro-germană de a traversa munții se soldează de asemenea cu un eșec
Bătălia de la Piave () [Corola-website/Science/311684_a_313013]
-
dârză italiană, dar au avut de întâmpinat greutățile naturale create de inundații care distrug podurile cnstruite de pioneri. Pe Monte Grappa soldații Austro-Ungariei au apărat poziția până la ultimul, italienii suferind după declarațiile proprii în timpul contra-atacului 40.000 de morți și răniți.
Bătălia de la Piave () [Corola-website/Science/311684_a_313013]
-
Sectorului 5, decizie la care nu s-a făcut recurs. Ministerul Apărării și cei patru ofițeri condamnați au fost obligati, prin sentința din 2006, să plătească daune în valoare de 3.780.000 de lei (900.000 €) celor 83 de răniți și urmașilor lor. Ministerul Apărării a plătit despăgubirile și încearcă să recupereze banii de la foștii ofițeri găsiți vinovați de reprimările de la Cluj. Fostul general Iulian Topliceanu este somat în instanță de către MApN să plătească daune de aproximativ 1.480.000
Iulian Topliceanu () [Corola-website/Science/311733_a_313062]
-
declanșarea manifestațiilor antidictatoriale și anticeaușiste din acel oraș, precum și pentru a contribui la reprimarea demonstrațiilor. Ajuns la Timișoara, a luat măsuri de intensificare a muncii de culegere de informații, a organizat audierea persoanelor reținute și depuse la penitenciar, precum și a răniților din spitale, a dat dispoziții să se trimită ofițeri de securitate în rândul demonstranților, să fie întrerupte unele legături telefonice și să se intercepteze convorbirile celor care discutau la telefon, să se efectueze operațiuni de filaj, să fie instalate microfoane
Emil Macri () [Corola-website/Science/311764_a_313093]
-
de „Comitetul parizian de eliberare” aflat sub autoritatea Guvernului provizoriu și „șefului regional colonelul Rol” (Henri Rol-Tanguy), comandatul FFI. Odată cu creșterea intensității luptelor, mai multe unități mici ale Crucii Roșii s-au deplasat în oraș pentru a asigura asistența medicală răniților francezi și germani. În aceeași zi în, o barjă plină cu mine navale a explodat și a distrus mai multe clădiri. Pe 20 august au fost ridicate o serie de baricade pe străzile Parisului, iar insurgenții au început să se
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
depresiunea de vest către oraș. Din cauza infrastructurii deficiențe și a lipsei de canale de drenaj, orașul de jos și ulițele sale au fost inundate, producându-se mari pagube. În inundațiile masive produse prin surprindere au pierit 35 locuitori, sute fiind răniți. Sute de persoane au rămas fără adăpost după ce s-au distrus circa 100 case. După inundații, în locul ruinelor caselor dărâmate s-a construit un Corso de-a lungul litoralului lacului Kineret (Marea Galileei), a cărui menire a fost, în afară de cea
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
o catedrală din oraș îl forțează pe Eragon să fugă. Deși Brom și Eragon reușesc să scape, tabăra lor este luată prin surprindere de dușmani în acea noapte. Ei sunt salvați de un străin numit Murtagh, dar Brom este grav rănit și moare la scurt timp după aceea — nu înainte de a-i dezvălui lui Eragon trecutul său de Cavaler al cărui dragon, numit tot Saphira, a murit. Murtagh devine noua companie a lui Eragon și a Saphirei. Cei trei pornesc spre
Eragon () [Corola-website/Science/311018_a_312347]
-
dimineață, înainte de căldură din timpul prânzului. De asemenea, făcea opriri dese pentru odihnă, întotdeauna lângă o sursă de apă. Flotă naviga de-a lungul coastei pentru a oferi sprijin în caz de nevoie, provizii și un loc de refugiu pentru răniți. Conștient de pericolul constant care îl prezentau raidurile inamice (loveau apoi se retrăgeau), el a păstrat coloana într-o formație strânsă, cu un centru format din 12 regimente calări, fiecare de câte o sută de cavaleri. Infanteria mărșăluia pe flancul
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
care trece o femeie numită Lotta Svärd. Potrivit poemului, un soldat finlandez, recrutul Svärd, a plecat să lupte în război, luându-și soția, Lotta, cu el. Svärd a căzut în luptă, dar soția sa a rămas pe front, îngrijind soldații răniți. Numele a fost rostit prima dată de Carl Gustaf Emil Mannerheim într-un discurs ținut la 15 mai 1918. Prima organizație care a folosit numele Lotta Svärd a fost cea din Riihimäki, fondată la 11 noiembrie 1918. În deceniul 1920
Lotta Svärd () [Corola-website/Science/311195_a_312524]
-
unui film; în plus, membrii apar cântând piesa în secvența de deschidere a filmului. În iarna anului 1933, un ilegalist (identificat în epoca realizării filmului cu un socialist, vezi rubrica următoare) preia numele de cod - „Canarul” - și misiunea unui coleg rănit. Va merge către o localitate din Județul Prahova, unde trebuie să întâlnească un om de legătură, spre a-i transmite un mesaj urgent. Numele actorilor care au interpretat rolurile mai însemnate din film sunt enumerate mai jos în ordine alfabetică
Canarul și viscolul () [Corola-website/Science/311262_a_312591]