8,590 matches
-
recunoscut! ca la un străin s-au uitat la mine ochii ei întunecați de grele îndoieli, s-au uitat fără să mă vadă și eu, așezat departe în poiană, încerc pe blocul de desen să-i surprind în creion privirea rătăcită de lume, 2 septembrie, dezgropăm varul și mă pregătesc pentru pictarea pe boltă a mandylionului, apoi voi trece la registrele superioare ale pereților, voi scăpa cel puțin de poziția incomodă, cu gâtul înțepenit și spatele încovoiat, părintele Ioan a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de clădiri, terenuri de joaca și de sport și spații verzi. Sălile de clasa sunt luminoase și spațioase. La început, când am pășit pentru prima dată în această școală, mi s-a părut imensă și am crezut că o să mă rătăcesc prin holurile întortochiate.Sunt mândră că învăț la această școală, unde îmi croiesc drumul către viitor, îmi fac o cultură generală solidă, învăț să mă port și îmi fac prieteni. Toamnă de toamnă ne reîntâlnim cu bucurie sub bătrânii castani
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
un castel cu ornamente de cristal. Toate obiectele erau transparente, împodobite cu diamante. Deodată am tresărit. Nu știu de unde a apărut un slujitor îmbrăcat în straie albe. M-a întrebat ce caut acolo, iar eu iam răspuns că m-am rătăcit și că aș vrea să cunosc stăpânul acelui palat straniu. Dintr-o altă încăpere s-a auzit un glas care m-a poftit la masă. Era prințul, care era așezat la o masă lungă, aflată în mijlocul sălii. În fața lui era
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ea îl mângâia cu de zece ori mai multă tandrețe decât îmi oferise mie vreodată. În cele din urmă tipul reuși să scoată o șoaptă timorată: Nu puteam să-l îndepărtez pe Georgie, pentru că mi-a salvat viața. Ne-am rătăcit de compania noastră și am rămas singuri pe un câmp plin de cadavre. O patrulă germană plecase în recunoaștere și înfigea baioneta în toți britanicii, vii sau morți. Georgie a adunat un morman de nemți deasupra noastră. Erau cu toții sfâșiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-și petreacă tot restul zilei bâjbâind prin ploaie. Logan rămase În spatele șirului, sperând să recunoască pe cineva. Un an de medical și nu mai era nici măcar o față pe care să o poată asocia cu vreun nume. Inspectorul Îl observă rătăcind și Îl chemă la el. — Ce s-a Întâmplat azi-noapte? Întrebă el după ce ultimul polițist părăsi sala În care se ținuse prezentarea. Logan Își scoase carnetul și Începu să citească: — Corpul a fost descoperit la orele 22:15 de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spital, ceva Îi veni În minte lui Logan. Se uita lung la toate casele de la stradă. Un ren de plastic luminat În Întregime, cu tot cu nasul strălucior roșu neon, Îi trezi memoria. Acolo-l văzuseră pe tatăl lui Peter Lumley. Încă rătăcind pe străzi, căutându-și copilul dispărut. Chiar dacă știa că fiul lui vitreg e mort... — Ai o față ca un cur de porc, Îi spuse Insch, spunându-i să cotească pe Wetsburn. Ce s-a-ntâmplat? Logan ridică din umeri, continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
picioare, fusese un loc foarte important... M-am oprit acolo pentru un moment, însă am auzit foșnind ceva și am constatat că era cineva după poartă. Am pășit dincolo de arc, descoperind o prezență neașteptată. O tânără călătoare, ca o turistă rătăcită pe-acolo din întâmplare, rezemată nonșalant de poartă, cu ochelari de soare și un aparat de fotografiat agățat de gât, aștepta cu mâinile-n buzunare, mestecând gumă. Ce poartă-i asta? am întrebat-o. Știi cumva?... Nu știu, a răspuns
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pe toți sau avea perioade de impotență psihică. Atunci se gândea că, în toate sălile acelea, singura intimitate umană o constituiau scumpa lui soră, Drusilla, și Helikon, tânărul sclav din Alexandria pe care destinul îl aruncase în palatele imperiale, unde rătăcea cu sufletul lipsit de apărare, cu pielea lui brună, gâtul subțire, duioșia recunoscătoare și senzuală, ca un animal eliberat din capcană. Nu mai era nimeni altcineva. Acum, trecând printre două șiruri de senatori și patricieni în drum spre loja imperială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
neliniște; mă enervează brusc lumini, toalete, zâmbete, cuvinte false. Îi simt pe toți cum se prefac, pândindu-se, pândindu-mă. Le Întorc spatele și umblu singur cu un pahar plin În mână În căutarea lui Mephisto. „Dar dacă o fi rătăcind printre noi, amuzându-se și el?“ Se apropie ora de trecere. Este sigur undeva pe pragul timpului și se uită batjocoritor la noi. Ne privește curios. Toți ciocnesc, Își urează stereotip obișnuitele fraze de Anul Nou. Simt un alt frison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
calea de urmat, ce voi face În cazul În care alegerea mea se va dovedi greșită? Voi putea eu oare s-o mai iau de la capăt, În speranța că voi găsi vreodată itinerarul adevărat? Nu există și posibilitatea să mă rătăcesc definitiv și să nu mai pot ieși niciodată către sinele meu? Atunci, toate energiile cosmice coagulate În mine se vor spulbera fără urmă. Noi nu existăm decât În hazard și virtual; cum să ne mai imaginăm că ființa noastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cealaltă pe pieptul lui, Îmi smulgeam buzele cu disperare de atingerea buzelor lui, nu știam pe ce lume sunt, știam doar că el, Petre, eroul atâtor visuri de dragoste din nopțile reci În tovărășia gheții, era lângă mine, buzele Îi rătăceau În neștire pe fața mea, dar eu nu voiam să i le dau pe ale mele. Și era atâta duioșie În gesturile lui, În Încercările furioase de a-mi găsi buzele... Eram gata să cedez, dar o forță din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fețele lor Încă tinere. Apoi, ea Îi desfăcu ștreangul de la gât, Îl luă de mână și Îl sui Într-o mașină. Capul lui, prea greu, se rezemă pe pieptul ei. Totul era minunat, revederea era chiar dureroasă... Mâna ei Îi rătăcea În neștire prin păr, ochii aruncau parcă fără sfârșit lacrimi mari de bucurie, de dragoste... Erau fericiți, chiar prea fericiți, viața li se deschidea luminoasă, viitorul prevestea plăceri nemaiîntâlnite... Visuri... Visuri fără rost... Visuri de nesomn, visuri ale nopților albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
răsplata cea mai dragă a călătorului obosit. Furtuna mă face să alerg, ca să simt și eu acel zbucium al Întregii firi, zăpada mă face să mă afund În răceala proaspătă, noaptea mă face să uit că sunt om și să rătăcesc Însetată de spațiu și de lumină. Și acum, Mircea, cum crezi tu că un om poate cuprinde cerul, muntele, tot ce iubesc eu, ba chiar să le depășească? Ai spus că e imposibil să nu fi iubit. Acum te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și va privi cerul, o să credeți că a amuțit. Ea atunci caută... caută sensul zării, al cerului, al marii iubiri... Oare va reuși să găsească ceva? Oare va mai putea iubi? Zuluf 20 septembrie 1963 P.S. Povestea fulgilor de zăpadă. Rătăcit prin aer, fulgul de zăpadă rămăsese singur și i se părea că e cel mai liber și cel mai frumos fulg din lume. Ar fi vrut să vină un vânt rece și puternic, să-l ia și să-i arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce-o au pentru așa de mare om ce-a dat satul lor, ies cu toții pe la porți să-i strângă mâna, astfel că de la gară până acasă face două ore. (miercuri) În plimbare, fără nici un scop, ajung la Moșilor, mă rătăcesc pe Plantelor, mă Înfund În selva oscura a orașului; case ascunse În curți retrase, intrări triumfale, geamlâcuri colorate și balcoane brâncovenești, minipalate pitite prin grădini, printre buruieni mallarmeene etc. Unde am fost până acum? Am trecut de nenumărate ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pot iubi, când Între noi sunt atâtea contradicții? 30 septembrie 1964 (miercuri) Poetului I. C. O tonă de orgoliu... Și, dacă nimicul ar avea greutate, ai fi și o tonă de nimic. De unde vii? Și unde mergem? Oare nu ne-am rătăcit? Vii de departe, mergem spre departe. Acum suntem doi În infinit. Nu m-ai văzut, era prea multă lume, vorbeai, și te-ascultau cei mulți, tăcuți, eu Îți priveam doar buzele-n mișcare, le sărutam de mult, cu ochii pierduți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
supără. (luni) Ieri la ștrand cunosc o damă bine pălărie de soare umbreluță colorată stil madame Bovary În vacanță sub 30 poate disponibilă Încerc am succes Îmi dă adresa strada polizu 13; pe drum, o iau pe moșilor, mă Încurc, rătăcesc strada; e ora 14, soarele bate În creștet, Îmi țiuie urechile de două, de trei ori, de nouă; ocolesc, mă trezesc În același loc, mă doare capul de enervare, de căldură; mă uit mai bine, o iau de la capăt, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putred mă lovește În plex, Îmi apăs cu mâna nările, nu mai respir, altfel simt că mă sufoc, devin stacojiu, dar ce se petrece? deodată, apare ea, madame bovary: „unde ai fost, te aștept de o oră“, „a, tu ești?“, „rătăcisem calea“, „vino pe aici“; intrarea e chiar În spatele ei, o ușă de lemn ascunsă În zid, o deschide direct din stradă; intră, o urmez, când trec pragul, aud același fâșâit În frunziș, nu mă preocup, lângă ușă, umbrela colorată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
suspect; iată, intru pe Mântuleasa, mă simt eliberat, respir; deodată, Îmi amintesc că trebuie s-o Întâlnesc pe madame Bovary, ah să nu Întârzii; e ziuă, nu mai pot de nerăbdare s-o revăd, o iau pe moșilor, mă Încurc, rătăcesc strada... (ieri) Mă uit de la distanță la A.; la seminarii, În orele de curs, pe coridoare, la bibliotecă: o simt uneori cum nechează de senzualitate și atunci, brusc, Încep s-o urmăresc, deși s-ar părea că nu am aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
formă frumoasă. Frumuseță. Hor. Decens Venus. Venus cea frumoasă. Dicționarul este ferfenițit rău; apare divizat În fascicule, iar unele pagini sunt rupte sau roase la colțuri. L-am păstrat tot timpul ca pe o amuletă, având grijă să nu-l rătăcesc. Mă și mir că se mai află În bibliotecă după atâtea mutări și furturi. M-a dus pe aleea plină de flori, ținându-mă de mână. Cred că mătușile ei nu erau acasă. A căutat cheia Între glastrele colorate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tuturor florilor grădinii mele moarte. Toate drumurile sunt pline de reguli de circulație. Oameni au vrut să mă strivească și mi-au zvârlit În față, cu dușmănie, povara umbrei lor. Oameni au vrut să treacă prin mine, dar s-au rătăcit În nu știu ce labirint și m-au urât, crezând că i-am Înșelat. Oameni și-au aruncat zdrențele de dragul meu și m-am oprit din drum ca să-mi potrivesc haina pe măsura luminii din ei; ei, cei goi și adevărați. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pădurice era ca o cale de pierdere spre dragoste. Acum, Întâia oară, trec singură pe-aici. Am nimerit Întâmplător și, ce surpriză, parcă simt În trup voluptatea sărutului ce va urma. Aud amestecându-se ecouri ale glasurilor dragi, mâna mea rătăcește În mii de mâini, mă aud râzând cu toți și toți vorbesc cu mine. S-au amestecat glasurile. Unde sunt? În clipa asta, simt că sunt fericită. Gândurile mele zboară libere spre pădurice, spre voluptatea sărutului pe care n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spațială a lumii divulgă o ontologie a ochiului. (acum) Într-o duminică de 1 mai, când eram la școala din Clocociov, am ieșit cu clasa afară În câmp să culegem fluturi și flori. Fără să-mi dau seama, m-am rătăcit de ceilalți, am luat-o de unul singur prin grâul ce-mi ajungea până la genunchi, atras de foșnetul acela misterios: mă uitam atent să nu calc pe vreo pasăre, aflasem că prin grâu se mișcă tot felul de păsări: prepelițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu precauție, am ridicat privirea din ierburi; am făcut-o lent, să pot lua În stăpânire orizontul ce mi se deschidea vast fără margini cât vedeam cu ochii. M-am speriat și mai tare, mi se părea că mă aflu rătăcit singur Într-un ocean. Atunci, de spaimă, o clipă, n-am mai auzit nimic; totul tăcea contemplându-mă, o tăcere la pândă ce așteaptă doar momentul propice spre a mă devora. În aceeași clipă, s-au declanșat muzicile; treptat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
multă vreme. Am privit cum îi dă felicitarea și spune câteva cuvinte pe care fata nu le auzi prea bine, apoi m-am uitat în altă parte când s-a-ntors și s-a unduit prin magazin spre raionul cu delicatese. Am rătăcit o vreme prin magazin, zâmbindu-i domnului Chipstead de fiecare dată când îl zăream pe vreun culoar, punând câte un obiect în coș, suficient de regulat încât comportamentul meu să pară inofensiv. Nu o pierdeam din ochi pe Brenda: încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]