7,014 matches
-
relații. Spre exemplu, pentru viața profană: casă/cetate/palat; han/sat, parc/grădină; pădure/închisoare; ca spațiu de trecere: ușă/pod; drum; teritoriu/țară; pridvor/foișor/piață etc.; pentru manifestările și reprezentările sacrului: biserică/chilie/peșteră; naos/ușă/pronaos; pustiu; rai; spațiu terestru (deschis), dar și iad; pădure; cetate/sat; răscruce etc. În afară de textele cu caracter literar, chiar din perspectiva sistemului modern al genurilor (spre exemplu, de tipul cărților populare de aventuri, Viața și petreacerea svinților și Psaltirea pre versuri tocmită
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
într-un mod covârșitor. Și cu atât mai mult când e vorba a găsi o deslușire pentru vecinica cimilitură a vieții: moartea. Starea sufletului după ieșirea din trup interesa și interesează mai mult decât orice, și descrierea iadului și a raiului este obiectul de predilecție al fanteziei populare. (Gaster 444) Codex Sturdzanus, Codicele Marțian, Mineiul pe octombrie (Râmnic 1776), Viața Sfântului Vasilie cel Nou dezvoltă imaginarul unor cronotopoi fantastici, în care tradiția pre-creștină (asiro-babiloniană, egipteană sau greacă), filtrată de atâtea alte
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
1776), Viața Sfântului Vasilie cel Nou dezvoltă imaginarul unor cronotopoi fantastici, în care tradiția pre-creștină (asiro-babiloniană, egipteană sau greacă), filtrată de atâtea alte tradiții culturale pe care le-a străbătut, se întâlnește cu eroii mai tineri ai creștinismului. Incursiunea în rai sau în iad aduce cu ea un întreg arsenal specific: starea de vis, călăuza, topografia adecvată, imagini halucinatorii, onirismul feeric al grădinii lui Dumnezeu, timpul "spațiat" și un bestiar demonic inedit. O graniță labilă desparte somnul natural de transă, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cele mai multe ori, aceste trasee existențiale apar mai întâi proiectate în vise fantastice, împrumutate ca schemă din prevestiri (aparițiile proorocului Ieremia în Alexăndria sau premoniția lui Esop în legătură cu harul său). Destinul eroului cere în mod necesar o geografie mitică; drumul prin rai sau infern, teritorii interzise la început, capătă funcțiile și valorile unei adevărate inițieri magico-ezoterice (și în Halima, și în Alexăndria). În aceste spații, tânărul pășește dincolo de tabu-uri, dovedindu-și puterile necunoscute anterior. Imaginarul îl suprinde chiar pe filosoful Avicena
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de un receptacol uman pur: trupul (unic al) Mariei. Încercarea de identificare cu divinitatea prin cunoaștere duce, pentru Lucifer, ca și pentru Adam, la prăbușire și la anularea pentru totdeauna, respectiv la retragerea temporară a semnului ocrotitor, venit dinspre "acasa" raiului. Pedepsirea îngerului răzvrătit și a omului a generat configurarea în imaginar a două zone distincte: una a veșnicei ispășiri, localizată în centrul subteran al pământului, cealaltă celestă, cu un spațiu intermediar al "recuperării" în plan terestru, biserica, dar și cu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de la semnificațiile lor creștine inițiale, ca locuri ale ascezei, ajung să intre și sub incidența maleficului (a vrăjitoriei). Pentru imaginarul medieval, propun mai curând o tripletă specializată: un timp aferent religiosului așezat sub semnul pozitiv al divinității, cu topoï aferenți - rai, biserică și grotă christică; un timp laic (al existenței obișnuite și al cotidianului); un timp al religiosului aflat sub semnul negării și al păcatului (pentru iad și celelalte spații "împotrivă"). Pentru prima ipostază, vorbim corelativ despre "vârsta de aur" a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
situarea în lumina iertării, prin rostirea constantă de rugăciuni. Dacă simbolistica nopții trimite și la odihnă, și la râvnita ocrotire a casei, dar și la Satan cel condamnat la nesomn, lumina sacră, corelată cu prezența credinciosului în biserică și în rai, semnifică reintrarea sub autoritatea benefică a tatălui celest, reprimirea fiului risipitor (adamic) și iertarea lui. Biserica, centrală în topografia terestră religioasă, în cea laică își află corespondentul în imaginea palatului și a curții regale. Totuși, ecclesia este cea care ghidează
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
A plecat. Mă-ntreb: -De ce m-a părăsit ? căci știu că foarte mult ea m-a iubit. S-a stins și m-a lăsat să-mi fie cerul înnorat. -De ce-ai plecat, bunica mea? Te-ai dus în raiul fermecat ? De traiul tău Te-ai plictisit și m-ai lăsat înnămolit în glodul fără de sfârșit... -Te-aștept să vii, bunica mea, Fereastra deschisă voi lăsa, Să mai vorbesc cu dumneata. -Te-aștept mereu la geam, bunica mea ! Anca-Elena Catană DRAGA MEA
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
eu o inimă, un gând, o singură existență și astăzi, și mâine, mereu.... CAP. VI. LUMEA POVEȘTILOR PE TĂRÂMUL CELĂLALT Este încă întuneric. La răsărit se ivește srălucirea de vis a lunii, regina nopții. Natura întreagă este o liniște de rai , adormită. Nicăieri nu-i mai frumos decât acasă, în patul plin de jucării din pluș. Și nimic din lumea asta nu-i mai plăcut ca basmele pe care le citești cu atâta răbdare.Dintre acestea, am îndrăgit un singur personaj
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
ajuns înapoi fericită. Oare am să mai vizitez vreodată acea lume misterioasă ? Bianca-Gabriela Biru CAP. VII NATURA ASCULTĂ MUZICA NATURII ! Lira era luna, greierul-vioara, Soarele-pianul, gâza-mandolina. Râul era flaut, stejarul era nai în voalul nopții pline De dragoste și cânt, Rai pe pământ... Stai, nu pleca, am ceva să-ți spun: Galbenul soarelui mi-a mângâiat obrajii Parfumul florilor îmi gâdilă mâinile. Un fir de iarbă verde a poposit în părul meu, O creangă de alun, petala albă a unui trandafir
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
că Armagedonul se apropie văd dezastrele naturale și epidemiile, de exemplu SIDA, drept semne ale distrugerii și ale haosului prezise În Biblie 22. Dacă este și o parte bună În povestea cu Armagedonul, este că 82% dintre americani cred În rai, iar 63% spun că probabil vor merge acolo. Numai 15% cred că vor merge În iad23. Am auzit mulți comentatori spunând că, dacă americanii și europenii se află În dispută asupra unor chestiuni mai importante sau mai puțin importante, ei
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cu impresia că trebuie să apară azi, mâine, cine știe de unde... Și poate că aceasta este realitatea. Mă mai întreb cum ar fi o lume care s-ar compune din inși de același calibru cu el. Nu ar fi nici raiul, nici iadul, ar fi o explozie de natură atât de specială, încât nu există încă o terminologie corespunzătoare acestei stări (C. Romanescu). * La început de an 1966, ca director al Spitalului Socola a fost numit profesorul doctor Petru Brânzei, care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
i se îngăduie, în numele moralei socialiste, o refacere, o reconstituire în plan liric, sau erotic, dacă vreți; și asta numai din cauză că o singură libertate admisă poate duce la alte libertăți. În piesa la care mă refer, personajul " El" trece prin raiul unei mari iubiri, adică este fericit, puternic, inspirat, generos, solidar chiar cu soția lui, față de care, de altfel, nu are nici un resentiment. "El la puterea N" este instrumentul puterii necruțătoare, a securității a tot văzătoare și a tot ascultătoare, este
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Așa cum ți-am promis, cînd o să mori, am să-ți înfig între degete un Dunhill... Gh. P. doi: Și eu ți-am spus că printre flori trebuie să pui patruzeci de pachete..., să am pînă cînd sufletul o să ai drumul raiului...; patruzeci de zile înseamnă patruzeci de pachete..., ba chiar cincizeci... mai dau și îngerilor care se ocupă cu repartizarea locurilor mai cu verdeață..., să-mi dea și mie unul mai... rezidențial... cu vedere spre... pămînt... c-o să-mi fie dor
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în România. Groparul: Să mă treci în cont. Octav: Lasă că pe asta o dau de sufletul lui... (groparul înțelege) Groparul: (după o pauză) Ce mai spune Ovidiu...? Octav: (paradă) Habar n-am...! Nu știu! Tace! E plecat... umblă prin rai, sau prin iad cu jumătatea mea după el... I-o fi greu, săracu'! Groparul: Și tu, al naibii, zburzi pe-aicea cu ce ți-a mai rămas... Octav: Și ce, nu-s bun? Nu mă pricep? Ai văzut cum i-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
au de bucurie că le-a picat un om așa de bun (Creangă); (48) Ai de gând [ai intenția] să mergi mai târziu la bal? (Alecsandri); (49) Nu știu, dacă ai la știință ori ba, dar eu slujesc la poarta raiului de multă vreme (Creangă). h. Eliptic: (50) Astă fată bine joacă, Numai are [defectul sau obiceiul] că-i cam șchioapă (Jarník-Bârseanu). Sunt rare (cu excepția reciprocului) cazurile de întrebuințare reflexivă a verbului a avea: (51) Să-i dau ce nu am
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu cea mai mare seninătate, și împotriva tuturor mentalităților lumii noastre postmoderne, este iertarea. După ce ne-am smerit (re)văzându-ne și (re)cunoscându-ne gravitatea faptelor, gândurilor sau vorbelor noastre, suntem datori să mai urcăm o treaptă din Scara Raiului și să ne îmbogățim spiritual cu virtutea care ilustrează în cel mai înalt grad adevărata iubire din noi: iertarea. Această virtute o are tatăl celor doi frați. Pentru el nu contează câte păcate a săvârșit fiul, câți bani a cheltuit
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
să nu se răcească și să îi ceară lui Dumnezeu să îi învețe cum să îmbogățească universul creștin al copilului. Deși este prematur, îi este de mare folos copilului să fie obișnuit că după această viață urmează viața veșnică. Închipuirea raiului și a iadului îi impresionează foarte tare pe copii, mai ales când sunt mici. Ei trebuie învățați să judece faptele și după acest criteriu: dacă fac ce e bine, mă duc în rai. Dacă nu, mă duc în iad. Dacă
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
după această viață urmează viața veșnică. Închipuirea raiului și a iadului îi impresionează foarte tare pe copii, mai ales când sunt mici. Ei trebuie învățați să judece faptele și după acest criteriu: dacă fac ce e bine, mă duc în rai. Dacă nu, mă duc în iad. Dacă îi ascult pe părinți merg pe drumul spre rai. Slujba de duminică, poate reprezenta pentru copil momentul cel mai frumos al săptămânii. Dacă familia a știut să-l apropie de Dumnezeu, slujbele pot
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
copii, mai ales când sunt mici. Ei trebuie învățați să judece faptele și după acest criteriu: dacă fac ce e bine, mă duc în rai. Dacă nu, mă duc în iad. Dacă îi ascult pe părinți merg pe drumul spre rai. Slujba de duminică, poate reprezenta pentru copil momentul cel mai frumos al săptămânii. Dacă familia a știut să-l apropie de Dumnezeu, slujbele pot fi o sărbătoare. Atmosfera din biserică poate fi mai atrăgătoare pentru el decât lumea poveștilor. Vorbindu
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
București, 1912; Henrieta Harkort, Califul Barză, București, 1921; Hans Christian Andersen, Prichindel închide ochii, București, 1925, Privighetaoarea și alte povestiri, București, 1926, Ionică Haplea și alte povestiri, București, 1926, Lebedele și alte povestiri, București, 1927, Zâna ghețurilor, București, 1929, Grădina raiului și alte povestiri, București, 1928, Tovarășul călătorului, București, 1929, O poveste din țara dunelor, București, 1929, Crăiasa zăpezilor, București, 1929, Povestea vieții mele, București, 1939; Gustave Aimard, Robinson alpinist, București, 1930. Repere bibliografice: I. S. [Izabela Sadoveanu], „O primăvară”, VR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
gen literar. Lupta pentru pâinea cea de toate zilele, pentru supraviețuire impresionează prin nuditatea relatării; fără glazura epicului sau a anecdoticului, senzația de autentic devine mult mai pregnantă. Următoarele scrieri - microromanul Vițelul de aur (1949), care continuă cu Izgonirea din rai (1956), nuvelele Cuptorul nr. 3 (1950), Linia de foc (1950), Erupția (1951), Mama (1951), Poveste de dragoste (1951) - sunt doar tentative nereușite ale autorului de a surprinde, în litera realismului socialist, modificările produse în conștiința individului odată cu instaurarea noului regim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
aur, București, 1949; Cuptorul nr. 3, București, 1950; Linia de foc, București, 1950; Erupția, București, 1951; Mama, București, 1951; Poveste de dragoste, București, 1951; Rădăcinile bucuriei, București, 1954; ed. (Podul amintirilor), București, 1963; Nuntă în stepă, București, 1955; Izgonirea din rai, București, 1956; Hoțul, București, 1957; Urmărirea, București, 1966; Itinerarii critice, București, 1971; Vitrina cu amintiri, București, 1973. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, II, 450-453, VI, 295; Șerban Cioculescu, „Dincolo de tristețe”, „Jurnalul”, 1940, 181; Călinescu, Ist. lit. (1941), 880, Ist. lit. (1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
Geo Șerban, „Vițelul de aur”, FLC, 1949, 30; Ovid S. Crohmălniceanu, „Vițelul de aur”, CNT, 1949, 146, 147; Mihai Gafița, „Rădăcinile bucuriei”, GL, 1954, 25; Ovid S. Crohmălniceanu, Ceva despre literatura de analiză, CNT, 1957, 1; Ioan Pop, „Izgonirea din rai”, VR, 1957, 3; Aurel Martin, „Hoțul”, TR, 1958, 18; Petroveanu, Pagini, 141-197; Perpessicius, „Izgonirea din rai”, LCF, 1959, 23; Dumitru Micu, Romanul românesc contemporan, București, 1959, 316-318; Mircea Anghelescu, Ieronim Șerbu, LCF, 1965, 27; Alexandra Stamate, „Urmărirea”, VR, 1967, 5
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
146, 147; Mihai Gafița, „Rădăcinile bucuriei”, GL, 1954, 25; Ovid S. Crohmălniceanu, Ceva despre literatura de analiză, CNT, 1957, 1; Ioan Pop, „Izgonirea din rai”, VR, 1957, 3; Aurel Martin, „Hoțul”, TR, 1958, 18; Petroveanu, Pagini, 141-197; Perpessicius, „Izgonirea din rai”, LCF, 1959, 23; Dumitru Micu, Romanul românesc contemporan, București, 1959, 316-318; Mircea Anghelescu, Ieronim Șerbu, LCF, 1965, 27; Alexandra Stamate, „Urmărirea”, VR, 1967, 5; Perpessicius, Alte mențiuni, III, 137-143; Crohmălniceanu, Literatura, I, 436; Nicolae Balotă, „Itinerarii critice”, LCF, 1972, 51
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]