7,369 matches
-
se împ]rt]șeasc] de iubirea reciproc] a lui Dumnezeu, care dorește un r]spuns de la aproapele, dar care nu renunț] când acesta nu vine. În acest sens, difer] de prietenie, care se caracterizeaz] print-un nivel mai mare de reciprocitate și poate suferi schimb]ri, având nevoie de agape pentru a se salva de la egocentrism. De asemenea, erosul, care poate trece de la nivelul instinctual al libidoului sexual la cele mai înalte nivele de aspirație, trebuie s] fie poziționat în contextul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] aparțin] mai multor specii - și poate c] aparțin. Este foarte posibil ca anumite animale neumane, spre exemplu, delfinii, balenele sau primatele, s] dețin] suficiente capacit]ți „umane” pentru a fi considerate persoane, adic] ființe capabile de raționare, implicare social], reciprocitate moral] și conștiente de ele însele. Anumiți filosofi contemporani au argumentat c] animalele neumane (unele) au aceleași drepturi morale primare că și persoanele umane. Fie c] au sau nu dreptate, este cu sigurant] adev]rât c] orice statut moral superior
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doar pentru c] sunt în viat] și pentru c] sunt ființe senzitive, dar și pentru c] se pot aștepta în mod rezonabil că și ceilalți s] le arate același respect. Șoarecii și țânțarii nu sunt capabili de o astfel de reciprocitate moral], cel putin nu în interacțiunile cu ființele umane. În momentele în care interesele lor sunt în conflict cu ale noastre, nu putem spera s] folosim argumente morale pentru a-i convinge s] accepte un compromis rezonabil. Astfel, este imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în calea ilumin]rii spirituale, nu cere evitarea total] a unor astfel de ucideri, cu excepția celor care au adoptat jur]minte religioase speciale. (Pentru mai multe informații vezi capitolul 9, „Etică indian]”.) Dac] personalitatea implic] în mod necesar capacitatea de reciprocitate moral] și dac] personalitatea este criteriul pentru egalitate moral], atunci f]tul uman nu îndeplinește acest criteriu. F]tul care posed] unele facult]ți este mai aproape de a avea personalitate decât ovulul fecundat sau decât f]tul timpuriu și din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este mai aproape de a avea personalitate decât ovulul fecundat sau decât f]tul timpuriu și din aceast] cauz] poate dobândi un anume statut moral. Dar acesta nu este inc] o ființ] rațional] conștient] de sine, capabil] de iubire, grij] și reciprocitate moral]. Aceste argumente susțin punctul de vedere conform c]ruia nici avorturile târzii nu pot fi considerate omucideri. Pe aceast] bâz] am putea concluziona în mod rezonabil c] avortarea unui f]ț care deține anumite facult]ți poate fi justificat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
persoan] în sensul descris de mine, atunci favorizarea drepturilor femeii ar fi arbitrar], dar este greu de argumentat c] f]tul sau copilul nou-n]scut sunt persoane în acest sens, din moment ce capacitatea de a raționa, constiinta de sine și reciprocitatea social] și moral] par s] se dezvolte doar dup] naștere. De ce atunci ar trebui s] consider]m nașterea, în locul unui alt moment, ca fiind pragul egalit]ții morale? Un motiv major este acela c] nașterea face posibil] acordarea unor drepturi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de vedere moral. În conformitate cu aceasta, o asemenea abordare susține c] sexul este imoral dac] și numai dac] implic] viclenie, inc]lcare a promisiunilor, fort] ilicit] sau exploatare. Aceast] abordare concede c] natură actelor sexuale este contractual] și implic] noțiunea de reciprocitate. Atunci când doi oameni consimt în mod voluntar s] aib] o legatur] sexual], ei creeaz] obligații reciproce pe baza nevoii și aștept]rilor respective. Noi interacțion]m sexual cu altii pentru a ne satisface anumite dorințe pe care nu ni le
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
foarte sigur: nu toate interacțiunile sociale au parte de aceeasi plat]. Toate celelalte fiind egale, investițiile cele mai profitabile vor fi acelea care vizeaz] ajutorul dat rudelor celor mai apropiate. Apoi urmeaz] rudele mai îndep]rtate și cunoștințele care ofer] reciprocitate, cel mai probabil. Din punct de vedere biologic, are sens s] cooperezi cu cei care coopereaz] și cu care împ]rt]șesți interesul de a coopera (Wilson, 1978). În cele din urm], se atinge o limit] exterioar], aceea care vizeaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din ORDINUL nr. 3.970 din 3 decembrie 2012 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 858 din 19 decembrie 2012. (2) Autoritatea centrală pentru protecția mediului va înștiință autoritatea centrală pentru protec��ia mediului a statului în cauză, în condiții de reciprocitate și în conformitate cu prevederile acordurilor de colaborare bilaterală. ... (3) Autoritatea centrală pentru protecția mediului stabilește decizia finală privind acordarea sau respingerea autorizației integrate de mediu numai după ce consultările cu alte state sunt încheiate. Autoritatea centrală pentru protecția mediului ia în considerare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153635_a_154964]
-
emisiilor în mediu și modul de respectare a condițiilor de autorizare prevăzute și deținute de autoritatea competența; ... f) publică anual inventarul principalelor emisii și surse responsabile de poluare; ... g) comunica și pune la dispoziție în cadrul relațiilor bilaterale, pe bază de reciprocitate și în condiții de echivalentă, toate datele cuprinse în cererea prin care a fost solicitată eliberarea autorizației, în cazul în care se constată că funcționarea unei instalații în care se desfășoară activități prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanță de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153635_a_154964]
-
non-existență (nu către cel de non-ființare și nici măcar către cel de non-ființă), Dasein-ul însuși capătă putința de a se spune pe sine (de a se arăta, de a veni din sine, de a se deschide într-o relație de totală reciprocitate cu Nimicul, sau cu ființa); de a se constitui potrivit intenționalității sale existențiale. Și tocmai un asemenea sens are un anume potențial non-judicativ, cel puțin pentru faptul că limitele judicativului constitutiv sunt atinse în momentul în care Nimicul apare ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tocmai ca "obiect" corelativ al stării de deschidere: o altă ființare, ființa însăși etc. Dar poate fi vorba aici despre "intenționalitatea" actelor de (auto)constituire ale Dasein-ului? Starea sa de deschidere, având un sens numai dacă este prinsă într-o reciprocitate constitutivă, fiind "umplută", altfel spus, cu ceea ce va căpăta statut de "fenomen" (ființare, ființa etc.), nu este ea prefigurată intențional în structura factică a Dasein-ului? Și nu cumva însăși "structura sa factică" este de natură intențională, de vreme ce ea cuprinde orice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că "ființez eu", să ființeze și Celălalt. Oricum, constituirea Celuilalt pretinde o anumită autonomie a timporizării prin survenirea viitorului, care își desăvârșește sensul, totuși, prin timporizarea reflexivă a chemării trecutului și prin în-ființarea "mea" prin timporizarea ca prezentuire. Tocmai o reciprocitate constitutivă între "mine" și Celălaltul (meu) confirmă fenomenul reflexivității unei ființări și al deschiderii sale către Celălalt. Ceea ce înseamnă că ființarea conștientă are și sensul reciprocității. De fapt, preeminența ființării conștiente în privința timporizării este susținută de acest ultim sens descoperit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reflexivă a chemării trecutului și prin în-ființarea "mea" prin timporizarea ca prezentuire. Tocmai o reciprocitate constitutivă între "mine" și Celălaltul (meu) confirmă fenomenul reflexivității unei ființări și al deschiderii sale către Celălalt. Ceea ce înseamnă că ființarea conștientă are și sensul reciprocității. De fapt, preeminența ființării conștiente în privința timporizării este susținută de acest ultim sens descoperit, cel de reciprocitate; care implică, firesc, diferență și identitate, totodată: a) diferență între ființarea conștientă care suportă survenirea viitorului și Celălalt; b) identitate "temporală" între aceste
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mine" și Celălaltul (meu) confirmă fenomenul reflexivității unei ființări și al deschiderii sale către Celălalt. Ceea ce înseamnă că ființarea conștientă are și sensul reciprocității. De fapt, preeminența ființării conștiente în privința timporizării este susținută de acest ultim sens descoperit, cel de reciprocitate; care implică, firesc, diferență și identitate, totodată: a) diferență între ființarea conștientă care suportă survenirea viitorului și Celălalt; b) identitate "temporală" între aceste două ființări, în sensul aplicării asupra lor a unui singur act de prezentuire. Timpul este agentul în-ființător
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chemarea trecutului și survenirea viitorului; constituirea sa ține de toate acestea, care, cum am văzut, sunt acte constitutive de sens judicativ. Pentru ființarea conștientă, identică timpului complet, care timporizează în toate formele pentru el posibile, este firesc să se instituie reciprocitatea; reflexivitatea presupune ea însăși deschidere, iar ființarea în cauză poate ea însăși să-și fie Celălaltul său: ca proprie moarte, prin survenirea viitorului, într-o primă instanță. Dar lucrurile par a nu sta astfel decât metaforic vorbind; în fond, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vor veni și un prezent al celor prezente. Acesta din urmă este mai greu de gândit; el are însă suficiente "rațiuni judicative", așa încât poate fi constituit în orizontul convențional al acestuia; o dovadă am căpătat-o deja prin discuția despre reciprocitate ca un sens posibil al ființării conștiente. Timpul, în-ființând, se prezentuiește el însuși; altminteri nu ar fi posibilă timporizarea ființării. Cumva, timpul se dedublează: este agentul în-ființării, dar este și cel în-ființat; se află în prezentuirea ființării conștiente care suportă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în-ființând o ființare care, prin prezentuirea sa (prin timp), totodată cheamă trecutul (se cheamă pe sine, căpătând reflexivitate) și suportă survenirea viitorului (deschizându-se către moartea proprie, care, constituită cu sens de Celălalt, intră cu acesta într-o relație de reciprocitate). Nu poate fi operată o diferențiere între aceste trei momente ale timporizării ființării conștiente; toate sunt adunate în ceea-ce-este aceasta. Problema legată de timporizarea prin survenirea viitorului ca moarete proprie și care îl în-ființează pe Celălalt reprezintă un nod aporetic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chip în înseși granițele dictaturii judicativului. Ceea ce am numit "prezentuire universală", ca principiu al ființării conștiente, constituie "criteriul" după care este acreditată ideea preeminenței temporale a ființării conștiente în orice reconstrucție filosofică. 3. Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? Problema reciprocității. Semenul. Ființarea conștientă este deschisă permanent către Celălalt prin survenirea viitorului. Constituirea obiectuală a Celuilalt are însă ca prim moment survenirea viitorului ca moarte proprie a acestei ființări conștiente și deschise; de aceea, pe de o parte, nu este posibilă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trecutului și survenirea viitorului. Toate aceste acte constitutive sunt, desigur, "lucrări" ale judecății (și variații ale timporizării). Deschiderea către Celălalt, pe care o voi descrie mai departe, nu poate fi ruptă de reflexivitate; numai împreună cu aceasta, deschiderea capătă și sensul reciprocității, fiindcă "modelul" Celuilalt este ființarea conștientă determinată (aflată în relație cu Celălalt). Nu este vorba despre un model întocmai, ci despre survenirea viitorului ca moarte proprie; această proprietate reprezintă indiciul unui model: de aceea Celălalt este după ființarea conștientă determinată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
căpăta un semn despre o cale către non-judicativ. Cum apare Celălalt? Într-un chip propriu, ca survenire a viitorului în chip de moarte a mea. Dar "ființa" Celuilalt (el însuși ființare conștientă, reflexivă și deschisă) se constituie tot printr-o reciprocitate care se impune ca sens al Celuilalt al său; printr-o aprezentare reciprocă, ar spune Husserl. Prin reciprocitate este păstrată, pe de o parte, identitatea celor astfel legați, iar pe de altă parte, unitatea pe care ei o formează. Această
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
viitorului în chip de moarte a mea. Dar "ființa" Celuilalt (el însuși ființare conștientă, reflexivă și deschisă) se constituie tot printr-o reciprocitate care se impune ca sens al Celuilalt al său; printr-o aprezentare reciprocă, ar spune Husserl. Prin reciprocitate este păstrată, pe de o parte, identitatea celor astfel legați, iar pe de altă parte, unitatea pe care ei o formează. Această unitate este păstrată, de fapt, de timp: timporizând prin prezentuirea care îngăduie ca sensul ei, al unității, să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituie pe "mine" prin aceleași acte prin care "eu" îl constitui pe "el". Un asemenea fenomen, care desăvârșește, de fapt, tot ce se află în acest orizont: timp și timporizare, în-ființare și ființare, ființa ființării și ființa însăși, fenomen al reciprocității, îi este propriu ființării conștiente deschise către Celălalt. Modelul ei nu este total judicativ; el anunță relația desăvârșită dintre om și lume, relație care va putea ieși la iveală ca atare prin "acte" puse în joc de reducția non-judicativă a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care va putea ieși la iveală ca atare prin "acte" puse în joc de reducția non-judicativă a dictaturii judicativului (prin care timpul, ca element fundamental al judicativului constitutiv, este redus la logos, la logos-ul non-formal). Poate din acest motiv, reciprocitatea și-a găsit foarte târziu un loc printre temele obișnuite ale filosofilor. De fapt, abia în filosofia contemporană postheideggeriană reciprocitatea va fi tematizată propriu-zis filosofic (sensul ei funcționând ca un concept filosofic) de către Emm. Levinas prin "teoria" sa despre relația
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care timpul, ca element fundamental al judicativului constitutiv, este redus la logos, la logos-ul non-formal). Poate din acest motiv, reciprocitatea și-a găsit foarte târziu un loc printre temele obișnuite ale filosofilor. De fapt, abia în filosofia contemporană postheideggeriană reciprocitatea va fi tematizată propriu-zis filosofic (sensul ei funcționând ca un concept filosofic) de către Emm. Levinas prin "teoria" sa despre relația etică originară "față către față", dar și de către J. L. Marion în contextul operării "reducției erotice", sau de către Chr. Yannaras
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]