7,442 matches
-
faptele excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului"”. Conform regulamentului ordinului, acesta putea fi acordat și unităților militare care se distingeau pe front, prin decorarea drapelelor de luptă. În acest mod, un număr de 39 de regimente de diferite arme au fost recompensate prin decorarea drapelelor de luptă cu cea mai înaltă decorație de război - Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a. Decorația se atașa la drapel sub forma unei panglici purtând însemnele specifice ordinului. Motivația: Motivația
Drapele de luptă decorate cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333241_a_334570]
-
de sistematizare urbană. De exemplu, în anii '80, primarul Eugen Nechifor intenționa să taie sute de tei pentru modernizarea căii de rulare a tramvaielor, însă a fost convins de botanist să modifice proiectul: ""Era vorba de bucata de Copou de la regiment la Agronomie. I-am explicat că teii nu trebuie tăiați pentru că Iașiul este un oraș al teilor, al parcurilor și grădinilor, al florilor. I-am dat soluția să deplasăm bordurile și pe stânga și pe dreapta cu jumătate de metru
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
șosele, mine și arhitectură”, Căpităneanu a fost invitat să predea la mai multe catedre ale acestei prestigioase instituții care, în 1867, a devenit „Școala de poduri, șosele și mine”. La 26 septembrie 1868 Căpităneanu este avansat locotenent și figurează în cadrul Regimentului 2 infanterie, însă funcționează mai departe ca profesor la „Școala militară de ofițeri de geniu” din București, al cărui comandant, locotenent-colonelul Constantin Barozzi, îi încredințează conducerea catedrei de cosmografie. În același an Căpităneanu este trimis în Franța, la recomandarea Ministerului
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
plăci de oțel de 20cm, puteau rezista loviturilor directe ale tunurilor din înzestrarea Wehrmacht-ului la momentul respeciv. În plus erau situate pe dealuri care ofereau o bună vizibilitate . Inițial linia defensivă poloneză era apărată de un singur batalion din Regimentul 71 Infanterie, comandat de maj. Jakub Fober. La scurt timp înainte de începerea celui de al doilea război mondial a fost întărit cu o companie de mitraliere sub comanda cpt. Władysław Raginis precum și alte detașamente. Pe 2 Septembrie 1939 III/71
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
dar infanteria era blocată sub focul susținut al buncărelor poloneze. Deși Raginis era în subordinea lt.col. Tadeusz Tabaczyński, comandantul zonei fortificate de la Osowiec la 30km nord, nu putea primi întăriri de la acesta. Pe 8 Septembrie Mareșalul Poloniei, Edward Śmigły-Rydz, ordonă Regimentului 135 Infanterie să se retragă spre Varșovia. Când acest ordin de a fost dat și regimentul s-a înapoiat la Osowiec, era deja prea târziu pentru a veni în ajutorul apărătorilor izolați la Wizna. Lupte grele au fost date pentru
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
Tadeusz Tabaczyński, comandantul zonei fortificate de la Osowiec la 30km nord, nu putea primi întăriri de la acesta. Pe 8 Septembrie Mareșalul Poloniei, Edward Śmigły-Rydz, ordonă Regimentului 135 Infanterie să se retragă spre Varșovia. Când acest ordin de a fost dat și regimentul s-a înapoiat la Osowiec, era deja prea târziu pentru a veni în ajutorul apărătorilor izolați la Wizna. Lupte grele au fost date pentru fiecare dintre buncărele rămase izolate. Câteva asalturi au fost respinse în timpul nopții și dimineții de 10
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
germani morți în cadrul acestor lupte, deși acest număr este subevalua. Wehrmacht-ul a pierdut cel puțin 10 tancuri și alte vehicule de luptă. Jurnalul Diviziei 10 Tancuri menționează 9 morți și 26 răniți în data de 8 Septembrie. Batalionul I Regimentul 86, care a fost principala unitate care a capturat buncărele poloneze raporta pe 9 Septembrie pierderea a 40 de oameni. De asemenea sunt raportate pierder de cătrei Rgt. 8 Tancuri. Luptele care au urmat la Wysokie-Mazowieckie și Andrzejewo fac dificilă
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană, etc. Fiecare din cele 15 divizii de infanterie era formată din: 2 de brigăzi de infanterie, cu un total de 4 de regimente a trei batalioane fiecare, o brigadă de artilerie cu două regimente, un divizion de cavalerie și o companie de mitraliere. În plus, primele zece divizii (de la 1 la 10) mai aveau fiecare un regiment de vânători. Cavaleria era formată din
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană, etc. Fiecare din cele 15 divizii de infanterie era formată din: 2 de brigăzi de infanterie, cu un total de 4 de regimente a trei batalioane fiecare, o brigadă de artilerie cu două regimente, un divizion de cavalerie și o companie de mitraliere. În plus, primele zece divizii (de la 1 la 10) mai aveau fiecare un regiment de vânători. Cavaleria era formată din două divizii cu 4 brigăzi, câte o divizie pentru fiecare armată
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
cu un total de 4 de regimente a trei batalioane fiecare, o brigadă de artilerie cu două regimente, un divizion de cavalerie și o companie de mitraliere. În plus, primele zece divizii (de la 1 la 10) mai aveau fiecare un regiment de vânători. Cavaleria era formată din două divizii cu 4 brigăzi, câte o divizie pentru fiecare armată. Conducerea supremă a tuturor forțelor româno-ruse de pe Frontul român era asigurată nominal de către regele Ferdinand - care era și Comandantul de Căpetenie al forțelor
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
navală, apoi a urmat un curs liceal seral pentru terminarea examenelor de bacalaureat. În cele din urmă el a preferat să se înroleze nu la marină, ci în brigadă de infanterie Golani. În noiembrie 1978 a început serviciul militar în cadrul regimentului 51 al brigăzii Golani. S-a antrenat că soldat combatant, distingându-se în cursul instrucției. Apoi a făcut cursul de comandanți de grupa și cursul de ofițeri de infanterie. A revenit apoi la regimentul 51 că comandant de pluton. În
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
1978 a început serviciul militar în cadrul regimentului 51 al brigăzii Golani. S-a antrenat că soldat combatant, distingându-se în cursul instrucției. Apoi a făcut cursul de comandanți de grupa și cursul de ofițeri de infanterie. A revenit apoi la regimentul 51 că comandant de pluton. În Războiul din Liban din 1982 a luat parte în fruntea unei companii, la cucerirea localității Ain at-Tina, unde și-a pierdut doi din cei mai buni prieteni, si la cucerirea orașelor An-Nabatiye și Djezzin
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
unității în timpul permisiei. În continuare a fost trimis la perfecționare la Colegiul militar pentru ofițeri superiori ai forțelor integrate ale armatei,iar în anii 1986-1987 a servit ca ofițer de informații al brigăzii, iar după terminarea cursului de comandanți de regiment, a fost numit comandant al regimentuui 13 „Ghideon”, apoi fiind promovat în funcția de comandant adjunct al brigăzii Golani. În 1991 a fost numit ofițer de operațiuni al comandamentului de nord, iar în 1992 a fost înaintat la gradul de
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
Iconia. Studiile și le-a urmat la școală normală matematică din Caransebeș și la cea militată din Traiskirchen. Iar Academia Militară și Școală de Război le-a absolvit în Viena. În ziua de 1 noiembrie 1880 a devenit locotenent în regimentul de artilerie unguresc „Alois Pichler” nr. 3 la Komárom și a luat parte în campania de la 1882 din Bosnia și Herțegovina. Ridicat la grad de căpitan de clasa I în regimentul k.u.k. de artilerie „Erzherzog Albrecht” nr. 5
Nicolae Lugojanu de Caransebeș () [Corola-website/Science/333349_a_334678]
-
ziua de 1 noiembrie 1880 a devenit locotenent în regimentul de artilerie unguresc „Alois Pichler” nr. 3 la Komárom și a luat parte în campania de la 1882 din Bosnia și Herțegovina. Ridicat la grad de căpitan de clasa I în regimentul k.u.k. de artilerie „Erzherzog Albrecht” nr. 5 pe 1 mai 1894, a avansat în 1902 la gradul de maior al regimentului nr. 36 la Sibiu. A fost colonel major în corpul de armată nr. VII și comandant al
Nicolae Lugojanu de Caransebeș () [Corola-website/Science/333349_a_334678]
-
în campania de la 1882 din Bosnia și Herțegovina. Ridicat la grad de căpitan de clasa I în regimentul k.u.k. de artilerie „Erzherzog Albrecht” nr. 5 pe 1 mai 1894, a avansat în 1902 la gradul de maior al regimentului nr. 36 la Sibiu. A fost colonel major în corpul de armată nr. VII și comandant al regimentului de artilerie nr. 19 la Oradea începând cu anul 1907. În același post a fost numit colonel la 18 august 1914. Deja
Nicolae Lugojanu de Caransebeș () [Corola-website/Science/333349_a_334678]
-
k.u.k. de artilerie „Erzherzog Albrecht” nr. 5 pe 1 mai 1894, a avansat în 1902 la gradul de maior al regimentului nr. 36 la Sibiu. A fost colonel major în corpul de armată nr. VII și comandant al regimentului de artilerie nr. 19 la Oradea începând cu anul 1907. În același post a fost numit colonel la 18 august 1914. Deja la începutul războiului a avut prilejul să se distinge, fiind decorat cu Ordinul Împărătesc al Coroanei de Fier
Nicolae Lugojanu de Caransebeș () [Corola-website/Science/333349_a_334678]
-
în anul 1910 susținând bacalaureatul. În anul 1914 a trecut granița în România și a intrat slujbaș la Căile Ferate Române. A devenit elev al Școlii Militare de Infanterie din Botoșani (1916). Având gradul de Sublocotenent de rezervă, a făcut parte din regimentele 10 Vânători, apoi 2 Alba Iulia și a participat la Primul Război Mondial, ca voluntar-legionar. În anul 1921 renunță la slujba de la Căile Ferate Române și întră în gazetărie. În anul 1922 susține un examen judiciar, student fiind, iar în 12 noiembrie
Vasile Plăvan () [Corola-website/Science/333384_a_334713]
-
și-a luat licența în Drept ca absolvent al facultății de profil din cadrul Universității din Cernăuți, iar în anul 1924 s-a căsătorit cu Vanda, născută Scholz, având naș pe profesorul Ion Nistor. În anul 1929 a fost mobilizat în cadrul Regimentul 10 Vânători. În anul 1934, alături de voluntari, intelectuali și țărani bucovineni a fost prezent la Mănăstirea Putna la comemorarea a 430 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare. S-a stins din viață la 23 ianuarie 1939, fiind înmormântat
Vasile Plăvan () [Corola-website/Science/333384_a_334713]
-
șef al guvernului revoluționar maghiar. Spre sfârșitul lunii octombrie, după lupte grele și regruparea forțelor reacționare, doamna Baradlay se duce la Viena și-i convinge pe ceilalți doi fii să revină în Ungaria. Richárd reușește să ajungă în țară, împreună cu regimentul de husari pe care-l conducea, după traversarea istovitoare a mai multor obstacole (Dunărea, Morava și sectorul vestic al Munților Carpați). Jenő abandonează postul de secretar de legație la Sankt Petersburg (în care urma a fi numit) și logodna plănuită
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
iar, după capitularea oștii maghiare la Șiria (13 august 1849), Ödön încearcă să fugă în Anglia cu un pașaport englezesc fals, dar este recunoscut și arestat la Gepiu de fostul său prieten Leonin Ramiroff, devenit între timp colonel al unui regiment de lăncieri ruși. Evadează de acolo și ajunge într-un final la castelul de pe insula dintre Crișuri, unde așteaptă ca autoritățile să-i decidă soarta. Tribunalul Militar din Pesta îl citează din greșeală pe Jenő (traducând greșit numele unguresc al
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
de tancuri, în frunte cu XIX Panzerkorps de sub comanda generaluluiHeinz Guderian, a efectuat o manevră prin care a urmărit zdrobirea ariergărzii unităților aliate deja încercuite. Corpul blindat al lui Guderian era format din trei divizii de tancuri (Panzer-Division) și o regiment de infanterie motorizată SS. Corpul de tancuri a înaintat de-a lungul țărmului Canalului Mânecii fără să întâmpine o rezistență notabilă, fiind doar ținta unora atacuri aeriene aliate. „Porturile Canalului” este denumirea unui grup de porturi franceze din apropierea Cap Gris Nez
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
fost repartizată o brigadă de infanterie de gardă. Mai multe unități britanice, care trebuiseră inițial să intre în componența Diviziei I blindată aflată în organizare la Pacy-sur-Eure (Normandia), au fost redirecționate către Calais. Pe 22 mai au sosit la Calais Regimentul al 3-lea regal de tancuri (3RTR), Bateria a 229-a antitanc de artilerie regală și Regimentul de infanterie „Regina Victoria” (QVR). Aceste mari unități nu erau complet pregătite pentru luptele care aveau să urmeze, transferul lor fiind făcut în
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
în componența Diviziei I blindată aflată în organizare la Pacy-sur-Eure (Normandia), au fost redirecționate către Calais. Pe 22 mai au sosit la Calais Regimentul al 3-lea regal de tancuri (3RTR), Bateria a 229-a antitanc de artilerie regală și Regimentul de infanterie „Regina Victoria” (QVR). Aceste mari unități nu erau complet pregătite pentru luptele care aveau să urmeze, transferul lor fiind făcut în mare grabă. Patru dintre cele douăsprezece tunuri antitanc ale bateriei nu au mai ajuns pe poziții. Regimentul
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Regimentul de infanterie „Regina Victoria” (QVR). Aceste mari unități nu erau complet pregătite pentru luptele care aveau să urmeze, transferul lor fiind făcut în mare grabă. Patru dintre cele douăsprezece tunuri antitanc ale bateriei nu au mai ajuns pe poziții. Regimentul al 3-lea de tancuri de sub comanda locotenent-colonelului Reginald Keller era echipat cu 21 de tancuri ușoare Mk I. Tanchiștii regimentului nu au reușit să aibă până la data luptelor nicio tragere de antrenament, iar tunurile nu fuseseră reglate pentru luptă
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]