7,546 matches
-
luptă toate forțele... - Așa e. Să mai așteptăm. Dar nu mult. Dacă nu-i oprim acum, peste două ceasuri va fi prea târziu. Semnalele luminoase spuneau că atacul cavaleriei Împinsese spahii Înapoi, la pod, și zdrobise două din cele cinci regimente de ieniceri. Lupta se echilibrase. Pedestrimea lupta bine. Răzeșii țineau În piept un front de peste zece mii de ieniceri. Dar, deodată, ceva se Întâmplă. Din spatele liniilor turcești se auzi un vuiet care se transformă Într-o serie de bubuituri. - Artileria... spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se afunda În mlaștinile de la Trei Ape. Retragerea era imposibilă. Și atunci, Într-un moment În care nimeni nu se mai aștepta, izbucni artileria. Tunurile moldovene de pe dealuri, ascunse până atunci În păduri, bubuiră unul după altul. Ghiulelele căzură asupra regimentelor de ieniceri și spahii. În avangarda turcească se iscă panica. Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină grosul armatei otomane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un pas În față. Căzură trei cai sub noi până ajunserăm la Suceava. Sultanul se ridică din boală și adună vizirii. - Când? Întrebă Ștefan. -Acu patru zile. Îl dădu jos pe Soliman din rang. Puse să fie biciuit. Chemă toate regimentele de ieniceri Împrăștiate În imperiu. Îl chemă pe Ahmed Pașa de la Marea Neagră și Îi dădu puteri depline să adune o armată. Data adunării noii armate este 19 mai. La Adrianopole. Din porturile de la Marea Neagră și Marea Marmara s-au mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care erau să Înghită fiecare câte un buzdugan la cină... -Adevărul e că Alexandru a progresat enorm, interveni Pietro. Este deja un luptător redutabil. Și apoi, să nu uităm, rolul lui la Istanbul nu este acela de a ucide un regiment de ieniceri. Nu trebuie decât să picteze... - Ai dreptate, răspunse Oană. Să se adune cei doisprezece pentru Istanbul. În mai puțin de un minut, cei doisprezece se aflau În jurul căpitanului Oană. - Pentru voi, aceasta a fost ultima zi de antrenament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
șa și privi coloana Apărătorilor, care se afunda În munții Balcani, ținând direcția nord-vest. Era singura direcție În care ciocnirea cu trupele de ieniceri putea fi evitată. Singura direcție care ducea, pe drumuri ocolite, spre Italia. La nord-est se scurgeau regimentele turcești care Încercaseră să apere Belgradul și fuseseră spulberate de Vlad. Din ultimele vești se Înțelegea că și cetatea Sabac, aproape de hotarul Bosniei, fusese cucerită de oștile maghiare și transilvane conduse de generalul Dracula. Cetatea fusese apărată de un general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu se mai vedea din cauza vânturilor care purtau furtuna. Cercetașii trimiși de Angelo se Întorceau În goana goanelor, ridicând trâmbe de zăpadă sub copitele cailor. La două ceasuri de marș spre nord-est, soseau peste două mii de spahii, urmați de trei regimente de ieniceri. Alte valuri de oaste turcească se apropiau, la aproape patru ceasuri de marș. Erau În jur de zece mii de oșteni, care se Îndreptau spre Bosnia, ca să-și găsească scăparea la malul mării, În porturile de la sud de Sarajevo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ale ienicerilor pe culme! anunță unul din Apărători. - Mihaloglu... murmură Angelo. Un general care Își merită galoanele. I-a câștigat lui Mahomed bătăliile din deșertul Anatoliei, de la malul Mării Negre, În Trebizonda, iar apoi În Balcanii sârbești. Urmează să preia comanda regimentelor de ieniceri care vor ataca Moldova, În primăvară. Alături de cei mai mari comandanți pe care i-a avut vreodată Imperiul Otoman. De data asta, domnilor, vom avea o bătălie. Vreau informații, În fiecare minut. Prin semnale de steaguri. Echipele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și cenușiu al iernii. Apoi, deodată, tropotele inundară văile, ca și cum o cascadă s-ar fi prăbușit pe neașteptate asupra unor locuri pustii. Achingii apărură pe creastă și se năpustiră asupra liniei de Apărători care nu avu nici o reacție. În spatele achingiilor, regimentele de ieniceri porniră la atac, În sunetul tobelor. Erau luptători exersați, care nu pierduseră nici o bătălie În afară de cea de la Sabac, unde Dracula Îi spulberase ca un fluviu furios care mătura totul În cale. Atacul era În avantajul turcilor. Numărul, forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În locul acestei așteptări. O șarjă la sabie, o confruntare de infanterie, o lansare de săgeți. Orice. Dar Apărătorii așteptau. Iar această așteptare ascundea o strategie total necunoscută. Văzduhul greu al iernii nu era străbătut decât de sunetul ritmic al tobelor regimentelor de ieniceri, care avansau. Avansau prea ușor. Avansau doar prin albul pufos al zăpezii. Și, deodată, avansarea lor fu oprită de un zgomot uluitor. Artileria. Mihaloglu nu văzuse nicăieri nici o artilerie, dar bubuiturile sacadate care veneau de dincolo de creasta versantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o sută de Apărători, În vreme ce alții se aflau la adăpostul pădurii, așteptând ordinele. Departe, pe șleahul Tecucilor, se vedea deja avangarda turcească avansând cu prudență. Păreau a fi peste cincizeci de mii de achingii și spahii. În urma lor soseau primele regimente de ieniceri, Înaintând rar, În ritmul tobelor. Din câte spuneau iscoadele, armata sultanului se Întindea de la Dunăre (unde abia acum trecea ariergarda) până aici, pe Valea Trotușului. Deja aripile ei cuprinseseră ținutul Focșanilor și cetatea Crăciuna, pe stânga, și ținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apărătorii lui Pietro și de puținii călăreți ai spătarului Albu. Dar valul ienicerilor nu putuse fi oprit. - Retragerea În pădure! porunci Ștefan, imediat ce ajunse În mijlocul răzeșimii. Un ceas de marș aproape de lizieră, apoi lovim cu o mie de răzeși primul regiment de ieniceri! Trebuie să-i Întârziem cât putem! Vești de la Oană? Pietro primi răvașul sosit În timpul luptei, trecu repede cu privirea peste el și Îl Înmână, fără un cuvânt, voievodului. Ștefan Își scoase coiful cu nazal și făcu semn unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oană 6 iulie 1476, Răcătău, malul Siretului Căpitane Oană, Măria sa mi-a poruncit să-ți transmit prin rețeaua noastră următoarele porunci: nici un călăreț nu iese din cetatea Hârlăului și din nici o altă cetate. Cele două corpuri de vânători domnești și regimentul cavaleriei de Neamț continuă urmărirea lui Eminek, dar nu mai departe de vadul Nistrului.Din ziua În care tătarii au ieșit de pe teritoriul Moldovei, oastea este liberă pentru trei săptămâni. Ne aflăm pe malul drept al Siretului, unde Mahomed conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În Țara de Jos. În curând nu va mai putea trece În Țara de Sus. În jurul lui, cercul se va Închide. Sătenii săpaseră groapa și meșteriseră o cruce mare de lemn. Făclii și lumânâri luminaseră casa Întreaga noapte. În jurul ei, regimente de ieniceri și gemlii Își continuau marșul spre nord. Sute de căruțe se hurducau pe drumul de pământ, ducând merinde, săgeți și praf de pușcă spre noile fronturi de luptă deschise de sultan. În 15 iulie trecerea Dunării de către urdia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Din câte Înțelegea Oană, plecase spre nord-vest, mai sus de ținutul Romanului. Lăsase, totuși, ordine limpezi. Din acele ordine, strigate de comandanții de detașamente, căpitanul Înțelese frânturi din realitatea războiului. Trupe suplimentare erau trimise spre Orhei și Cetatea Albă. Două regimente de ieniceri porneau spre Cetatea Neamțului. Grosul armatei era convocat peste două zile pe malul pârâului numit Valea Albă. Acolo, se pare, voievodul blocase trecerea cu trunchiuri de brazi și bolovani și Își Întărise pozițiile cu fortificații din lemn pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și voia să distrugă cât mai serios materialul de luptă și forțele umane ale otomanilor. Cu o seară Înainte se petrecuse, chiar, un fapt uluitor. Poarta cetății se deschisese și pe pod țâșnise un grup de călăreți care spulberase un regiment Întreg de ieniceri. Înainte ca cineva să-și dea seama ce se Întâmplă, călăreții reveniseră În cetate. Era primul atac al moldovenilor după Înfrângerea de la Valea Albă, iar Oană Înțelese că el reprezenta mult mai mult decât o lovitură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o luptă sălbatică! - Trupele lui Mahomed? - Se strecoară prin văi, spre voievod. E un semicerc. Mulți ieniceri. - Firește. Spahii se mișcă mai greu În păduri. Cât de mulți? - Greu de numărat. Mulți. Sunt peste tot. - O mie? Cinci mii? - Nu... Regimente Întregi... Pe toate văile... Poate douăzeci de mii, poate treizeci de mii... Nu știu... În urma lor sosesc călăreți. Departe, spre Cetatea de Scaun, sunt niște care. Cred că aduc artilerie. Căpitanul privi În depărtare, dar nu văzu decât ceață. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
porunci voievodul. - Dar, doamne, porunca nu era să ne retragem? Întrebă spătarul Cosma. Am spulberat primul val de spahii... dar iscoadele spun că Mahomed Însuși se Îndreaptă spre noi, cu peste cincizeci de mii de ieniceri, iar În urma lor sosesc regimentele de cavalerie! Vechea tactică a moldovenilor este a hărțuielii... Să-i atragem În păduri... - Mențineți pozițiile! repetă voievodul. Lărgiți flancurile, ca să nu fim Înconjurați prin păduri! Nici un pas Înapoi! Ștefan Întoarse privirile spre Alexandru. Tânărul simți privirea voievodului, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu mai avea importanță. Războiul era câștigat. Acum se punea doar problema capturării lui Ștefan. - Sau poate nu, Mahomed... se auzi o voce calmă. Sultanul se Întoarse și văzu că cel care vorbise era Ghazi-Hamza beg, unul din comandanții de regiment ai achingiilor. Sau, cel puțin, așa părea, căci era Îmbrăcat În hainele lui Ghazi-Hamza beg. Purta uniforma neagră cu fireturi albe a achingiilor și turbanul alb cu piatra de rubin În mijloc, semnul conducătorului. Dar privea În altă parte, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că poate aici nu se pune doar problema capturării lui Ștefan. Mahomed trase cu putere frâul calului și se apropie de șeful achingiilor. Nu era cu putință. Cineva Îi citise ultimele gânduri. Sau, oare, vorbise cu voce tare? Comandantul de regiment Își Întoarse, Încet, fața spre sultan. - Tu... șopti Mahomed, cu ochii măriți. Sesizând că ceva nu e În regulă, generalul Ali Mihaloglu dădu pinteni și se apropie de sultan. Garda de luptători africani scoase iataganele și făcu un cerc În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mongolilor spunea totul. Amir Baian căzuse Într-o luptă care nu trebuia să fie a lui. - Acum e momentul! spuse Mahomed. Acum Ștefan va fi Îngenuncheat. Amir n-a putut salva pe nimeni. A fost un gest disperat. Vreau un regiment de spahii În șarjă asupra mongolilor. Nici unul să nu rămână În viață. Alte două regimente să atace centrul cavaleriei lui Ștefan. Fără cavalerie e mort. A sosit artileria de la Suceava? - Nu mai avem artilerie la Suceava, luminăția ta... șopti, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui. - Acum e momentul! spuse Mahomed. Acum Ștefan va fi Îngenuncheat. Amir n-a putut salva pe nimeni. A fost un gest disperat. Vreau un regiment de spahii În șarjă asupra mongolilor. Nici unul să nu rămână În viață. Alte două regimente să atace centrul cavaleriei lui Ștefan. Fără cavalerie e mort. A sosit artileria de la Suceava? - Nu mai avem artilerie la Suceava, luminăția ta... șopti, aproape speriat de propriile cuvinte, generalul Ali Mihaloglu. Sultanul tresări violent. Privirea lui spunea că așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
viață. Cuceritorii semnalizară o nouă etapă a luptei. Arcașii, săgeți aprinse, foc În linie asupra țintelor. Din josul luminișului se auziră strigăte de durere. Ienicerii și spahii transmiseră semnale disperate spre Mahomed. Semnalele spuneau același lucru. Fuseseră doborâți comandanții de regimente și de detașamente. Armata otomană nu mai avea centre de comandă. Arcașii mongoli ucideau, cu precizie, toți ofițerii. Oană Închise ochii. Vedea, În sfârșit, tot ce se petrecea acolo. Apăruse o forță pe care o simțea demult apropiindu-se. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lovind cai și călăreți care Încă nici nu intraseră În luptă. La două secunde, o altă lansare porni, de data aceasta pe două laturi, distrugând flancurile spahiilor care Încercau să Încercuiască războinicii conduși de Marele Maestru. Mongolii răsturnaseră un Întreg regiment de spahii și măcelăriseră ultimele rămășițe ale achingiilor. La porunca Marelui Maestru, Îi uciseseră pe toți ofițerii care purtau Însemnele imperiului. Dar În fața lor se afla, acum, corpul de elită al ienicerilor Însărcinați cu paza sultanului. Lupta devenise sălbatică. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Siretului. Un alt corp de oase avansează spre Răsărit, eliberând satele dinspre Nistru. Altul spre munți. Lupte grele pentru eliberarea Cetății Neamțului. Cei trei Oană au condus un atac fabulos, dinspre pădure, pe coasta muntelui, zdrobind Întreaga rezistență a unui regiment de spahii. De departe, tânărul Stefano este extraordinar. Luptă cu o lejeritate nemaivăzută. 25 august. Vești de la corpul de oaste trimis la Răsărit. Cetatea Orhei eliberată. Lupte la Tighina. S-au ridicat satele și au năvălit asupra otomanilor. Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trezit în ipostaza de a fi absolut lipsit de Dumnezeu, mădularul care devenise, odată cu el, mai bătrân, a început să-i producă mai multe griji decât situația militară de pe frontul de est, acolo unde marșul până atunci de neoprit al regimentelor noastre de tancuri se împotmolise cu puțin înainte de Moscova, mai întâi în noroi, apoi în zăpadă și gheață. „Taica Gerul“ a salvat Rusia. Și ce anume m-a ajutat la nevoie? Între timp, țelul tuturor dorințelor avea un nume. Trăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]