7,645 matches
-
Cantemir în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago. Problemele cu adevărat grave, mari, ireductibile la clișee, inaccesibile prin mijloace empirice, nu pot fi asimilate, nu pot deveni obiect al cunoașterii decât prin intermediul unei "lumini imateriale", ceea ce presupune legătura directă cu divinitatea, deci revelația. "Știința sfântă a lui Cantemir, comentează Dan Bădăru, este tot una cu "știința infuză" a tuturor misticilor medievali"32. Oricum, devine limpede faptul că pentru tânărul Cantemir religia (în versiunea sa ortodoxă, deși nici influențele protestante nu lipsesc) reprezintă un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
epistemă. Sigur, nu cred în delimitări lipsite de nuanțe, în rupturi ireconciliabile, mai ales când e vorba de una și aceeași operă. Între Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, micul compendiu de logică și Istoria ieroglifică, Dimitrie Cantemir nu a avut nici o... revelație 34. Pur și simplu, scriindu-și alegoria animalieră, a descoperit un alt gen de discurs și s-a înscris, instinctiv, într-o altă tradiție. Alte legi l-au condus; poietica a luat locul operațiilor cognitive riguroase. V. CE ESTE UN
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ci chiar "extremist", dacă ținem cont că în Sacrosanctae... respinge tot ceea ce are atingere cu o cultură precreștină, păgână și, mai mult decât atât, neagă posibilitatea omului de a ajunge la cunoaștere prin mijloace proprii, singura cale fiind cea a revelației. Or, la astfel de atitudini fundamentaliste renunțaseră, la debutul secolului al XVIII-lea, mulți dintre teologii post-bizantini, care evoluaseră către un "raționalism ortodox". Cantemir deocamdată imită anumite modele pe care, în scurtă vreme, le va depăși categoric. Or, această nouă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
reînnoda tradiția ilustră pe care o are în urmă, pare a se smulge dintr-un vis urât care i-a întunecat firea nobilă și l-a rupt de origini. Există un moment-cheie când Șoimul se trezește la realitate și are revelația (cuvântul nu este forțat) că nimic nu justifică profunda incorectitudine și lipsa de caracter, ticăloșia pe care era pe cale să le folosească împotriva unui nedreptățit care, la urma urmelor, nici măcar nu era inamicul său personal: "Șoimul, chipul înșelăciunii ce făcea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
creșterea oferită copiilor să nu-i destinăm nefericirii, pe ei precum și pe cei cu care vor interacționa în viitor. „Provocarea generației noastre este aceea de a înțelege dinamica și realitățile grupurilor umane într-un mod care să ducă la o revelație, care, la rândul ei, va conduce spre înțelegerea faptului că trebuie să abandonăm ignoranța noastră instituționalizată precum și maltratarea copiilor.”(Perry, 2001, p. 34) 1.11. Politici și preocupări sociale cu privire la violență Nu a existat în istoria omenirii nici o formă de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cotată, din timpuri imemoriale, ca o cale imperială care duce spre Sursă. Dar tehnica meditativă îl ajută pe om și să poată transcede limitele ego-ului său, pentru a descifra natura sa profundă, care este de esență spirituală. îmbogățit „cu marile revelații și vești care sosesc întotdeauna din tăcere”(Rilke), practicantul meditației găsește noi motive și resorturi pentru a-și asuma transformările fără de care nu este posibilă vindecarea. Credința și rugăciunea reprezintă probabil formele cele mai vechi de psihoterapie ale umanității. De la
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
deoarece după o asemenea luxuriantă experiență „îmi mor moartea”(cum se exprimă Levine, 2009, p. 24), adică frica de moarte se estompează considerabil, sau chiar dispare definitiv. Resursele transfiguratoare ale unui asemenea eveniment nu trebuie să surprindă din moment ce individul are revelația că viața continuă într un arpegiu mai înalt, când deși își abandonează trupul deteriorat și/sau ponosit, supraviețuiește totuși în plenitudinea realității sale subtile. Mai apoi, orice persoană care a avut șansa unui NDE înțelege că singurele solemnități perene ale
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
iluzie, vise și halucinații legate de obiectul dispariției. Pot apărea simptome psihosomatice, anxietate, panică, tulburări de somn, palpitații, uscăciunea gurii, neglijare personală și a celor din jur, a celorlalți membri ai familiei. Persoana este cuprinsă de sentimentul că înnebunește, de revelația vinovată a supraviețuirii față de obiectul pierderii (de regulă, astfel de reacții se referă la persoane dragi). Ulterior, poate apărea o stare de disperare apatică, sentimentul de gol, de lipsă de sens, iritare, ostilitate față de ceilalți care se poate însoți de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
al poeticii, exilul e soluția simplă, începutul e soluția grea. Ceea ce trebuie înțeles e faptul că preocuparea pentru ideea de geniu apare într-un asemenea moment inaugural. Mumuleanu vrea să vorbească despre geniu atunci când cariera lui se bifurcă, când are revelația unei situații locale, când ceea ce percepea ca o cultură perenă a literaturii se specifică în funcție de nevoile unei societăți și ale unui context. * * * În acel moment al evoluției culturii noastre literare apariția ideii de geniu era inevitabilă. Nu am fi putut
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a limbajului în comunicare, cum se poate remonta vorbirea, conversația, cuvintele de zi cu zi în așa fel încât să se obțină opere. Poți face literatură așa cum vorbești și, chiar mai mult, poți descoperi că vorbirea ta e deja literatură. Revelația lui Monsieur Jourdain care făcea proză fără să știe, ține de acest tip de gândire. Molière scria Burghezul gentilom în jurul lui 1670, fiind contemporan cu dezbaterea academică despre "geniul limbii franceze" care impusese nu numai ideea că limba franceză poate
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
trebuit să-și retragă trupele care apărau orașul, pentru a le folosi în războiul contra Prusiei. Roma a fost cucerită de armata italiană. În acele luni, au fost aprobate constituțiile Dei Filius y Pastor aeternus. Prima sintetiza doctrina catolică despre revelație, explicând relațiile dintre credință și rațiune. A doua definea infailibilitatea Papei când vorbea ex catedra despre credință și obiceiuri, temă ce a stârnit unele reacții în societate 132. Conciliul a statutat că primatul jurisdicției Pontifului Roman nu se exercită doar
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la bază un concept de adevăr care accepta principiul de imanență; cu alte cuvinte, adevărul nu era un principiu constant al omului, ci se dezvolta prin intermediul acestuia, cu el și pentru el141. În esență, era o încercare de a supune revelația rațiunii umane, făcând din credință o știință. Liberalismul nu mai era aplicat Bisericii și rolului ei în societate (cum încercau să facă guvernele liberale), ci doctrinei acesteia 142. În cadrul acestui curent, un laic austriac stabilit în Marea Britanie filozoful Friedrich von
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
rodul primelor comunități creștine în care începuseră să se organizeze și să se definească adevărurile esențiale ale credinței, în așteptarea venirii lui Iisus 143. Papa Pius X a acționat împotriva modernismului pentru a îndepărta pericolul umanizării religiei (lipsind-o de revelație). Din acest motiv, în septembrie 1907 a promulgat enciclica Pascendi dominici gregis, în care explica în ce consta această mișcare (din punctul său de vedere). Cu câteva luni înainte, în iulie, fusese promulgat decretul Lamentabili, care era o listă de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
18. 138 Idem, Enciclica Iamdudum in Lusitania, 1911. 139 Idem, Inter catholicos Hispaniae, nr. 14. 140 Idem, Motu proprio Fin dalla prima nostra enciclica, 1903. 141 Papa Pius X, Proposicion 58 del Decreto Lamentabili, 1864. 142 Respingea astfel conceptul de revelație, deoarece transcendența exista doar în conștiința credinciosului și în natura divină a Bisericii, ca produs al unei experiențe colective. Acestă idee fundamentală se reflecta în diversele științe ecleziastice, cum ar fi Exegeza biblică, Teologia Fundamentală sau oricare alta. Din acest
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
preotul Giovanni Genocchi (1890-1926), superior al Misionarilor Sfintei Inimi, Umberto Fracassini (1862-1950), rector al seminarului din Perugia și Ernesto Buonaiuti, profesor de Istoria Bisericii la Seminarul dell'Apollinare. Toți au avut aceeași abordare de fond, concentrată asupra omului și închisă revelației, intervenției divine. Buonaiuti, de exemplu, a căutat în interiorul omului dovada credinței sale, încercând să înțelegă dorința transcendentului. Un loc aparte l-a ocupat Romolo Murri (1870-1944), exponent a ceea ce s-a numit modernism social, deoarece a încercat să împace valorile
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
într-adevăr, o chestiune de ospitalitate: naratorul chemat de un vechi prieten, vine să stea câtva timp lângă gazda sa chinuită de un secret angoasant care îl macină. Din ne-spus în aluzii, teama câștigă progresiv teren până în momentul funestei revelații, cea unui secret refulat care reapare. Povestea e bine cunoscută. Care este sensul acestei dorințe de ospitalitate care îl stăpânește pe ultimul descendent al casei Usher? De ce această chemare adresată unui vechi tovarăș din copilărie de care nu mai știe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
unei confuzii: faptul că nu vă înțeleg nu mă jenează prea mult și voi, la rândul vostru nu păreți jenați că nu înțelegeți cuvintele mele". Când descoperă limbile minore, când începe să-i frecventeze pe evreii din Est, el are revelația statutului ambiguu al germanei. El înțelege cât de mult limba afectează rădăcinile profunde ale ființei. Pe 24 octombrie 1911, el scrie în Jurnal: "Ieri mi-a venit în minte că nu am iubit-o niciodată pe mama așa cum o merita
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de călătorie al unui filosof (vol. 1, 2), Hermann Keyserling Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare, Corin Braga Memoria colectivă, Maurice Halbwachs Omul dezrădăcinat, Tzvetan Todorov Partea blestemată, Georges Bataille Prin țările unei utopii apuse. Pledoarie pentru Europa Centrală, Rose-Marie Lagrave Revelațiile morții, Lev Șestov Scrisoare despre Insule, Costache Olăreanu Semnele Timpului, Thomas Carlyle Suferința ca identitate, Esther Benbassa Teoria rîsului, Henri Bergson Unduire și moarte, Dan Botta Viața și moartea imaginii, Régis Debray În pregătire: Povestiri și nuvele, F.M.Dostoievski 1
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
1899, pp. 109-178. 338 Berchtold Jacques, "L'oeil et le vitrail. La Légende de Saint Julien a l'épreuve de la tradition médievale", în Versants, 12, 1987, pp. 29-44. 339 Astfel în versiunea relatată de Langlois, spre disperarea lui Julien după revelația tragică, ea exclamă: "Ah, frate, răspunde castelana izbucnind în lacrimi, poți să cunoști atât de puțin inima soției tale încât să o crezi în stare să te abandoneze cu lașitate sub povara răului? O! Nu, nu, niciodată! Ei bine, renunță
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a adevărului absolut; din acest punct de vedere polemică se accentuează în condițiile în care deși cele două religii au o bază comună acestea o interpretează diferit. Interpretarea în contextul islamismului care se înțelege pe șine "că o reluare a revelației primordiale a unicului Dumnezeu, adică a adevăratei religii" a misionarismului monoteist, pe care Abraham îl răspândește, atrage atenția asupra faptului că acesta din urmă n-a fost "nici iudeu, nici creștin; mai degrabă el e animat de o credință nouă
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ei față de tradiția islamică. Pe de altă parte, acest principiu, aceasta etică a toleranței, ce stă sub semnul unei profunde raționalități, cristalizează o anumita superioritate conștientizata a civilizației musulmane.279 Faptul că islamul se autodefinește pe sine ca istorie a revelației, ca întrunire a tuturor celorlalte religii, ca religie supusă total lui Allah, se subsumează încercărilor de islamizare, de convertire, căpătând totodată valorile universaliste. Arhitectonica religioasă islamică se expune și se adresează, într-o primă fază, tuturor popoarelor sau comunităților religioase
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
relația clientelară cu un conducător ori șef de trib, care le recompensa supunerea cu părți din pradă. Atât libertatea, cât și prosperitatea lor erau condiționate de virtuțile încrederii confirmate, reciprocității și performanței - virtuți impuse nu prin ritual și nici prin revelație, ci prin interesul pe care îl avea fiecare membru al societății pentru ca atât el însuși, cât și ceilalți să-și îndeplinească dezinteresat obligațiile”. Sună cunoscut? Ar suna în majoritatea societăților apusene libere, dar nu într-o cultură românească, unde, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sensului. Sarcina interpretării nu e decît! interpretarea sensului șî nu aplicațiile sau implicațiile acestui sens (adică j nu edificarea credincioșilor sau rezolvarea problemelor de dogmatică), j Din punctul de vedere al hermeneuticii biblice, textul conține doar o parte j din revelație, așa încît trebuie susținut de o tradiție orală, a cărei I păstrătoare este biserica, pe cale pozitivă (prin concilii și sinoade care j stabilesc limitele interpretării) sau negativă (respingînd ereziile). Sfinții j Părinți ajung în acest fel la o unanimitate de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ficatul este amar, și se dă seva viței de vie pentru bolile de ochi, deoarece strugurele rotund seamănă cu un ochi), astrologia (destinul omului este legat de constelațiile din momentul nașterii) etc. Există în hermetism o dialectică a ocultării și revelației, a lui a ști și a spune, care funcționează după anumite legi ale păstrării și revelării secretului. Hermes poate revela și arăta, dar și ascunde sau obscuriza lucrurile, pentru ca generațiile următoare să continue căutarea. Nici un text hermetic nu spune totul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
printr-un fel de ruptură. Ce este atunci Ființa? Heidegger ne învață că o veritabilă chestionare nu trebuie să fie agresivă. Cel care întreabă, în acest caz, trebuie să se deschidă la ceea ce este chestionat și să devină locul permeabil revelației. Pentru a gândi Ființa în sens heideggerian, trebuie să o trăiești. Cel care se preocupă astfel de a răspunde la și de chestiunea Ființei este gânditorul, nu filosoful și încă mai puțin metafizicianul. A ști cum să chestionezi Ființa este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]