15,122 matches
-
ARTUR: O să iasă un miros... GUFI: Așa e. Vreau să-l înăbuș în propriul lui miros. ARTUR (Îl bate pe obraz pe Grubi.): Îmi pare rău de tine, Grubi... GUFI: Nu vă lăsați târât de sentimente... ARTUR: Nu. Am să rezist până la sfârșit. GUFI: Sfârșitul va fi lung. Îl vedeți pe pârâcios? ARTUR: Care? GUFI: Ăla cu pieliță pe el... Ăla care se chircește... ARTUR: Parcă se vede ceva... GUFI: Am de gând să-i fac părul măciucă! ARTUR: Oare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
unei sticle și așază restul cam în locul în care ar trebui să cadă PARASCHIV.): Stai liniștit. Începem un joc nou. PARASCHIV: Ești nebun? (Privește în jos.) MACABEUS (Sparge altă sticlă și o așează dedesubt.): Nu vorbi. Te obosești. Încearcă să reziști cât mai mult. PARASCHIV (Speriat.): Ce faci cu cioburile? MACABEUS: Trage aerul numai pe nas. Nu gâfâi. Gâfâitul toacă nervii. (Sparge încă o sticlă și o așează tacticos.) PARASCHIV (Zvârcolindu-se.): Pune scara la loc! MACABEUS: Nu striga. Ține-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
strigi. Gândește-te la altceva. S-ar putea să te țin acolo toată noaptea. (Sparge altă sticlă; covorul de cioburi e tot mai amenințător.) În situații dintr-astea e bine să te gândești la altceva. Nici nu știi cât poate rezista un om dacă se gândește la altceva... PARASCHIV: Ești un porc! MACABEUS: Vax! Mai bine aruncă dracului găleata aia. Ai nevoie de toate mâinile. E bine să te ții pe rând, când cu o mână, când cu alta... PARASCHIV: Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
așteptăm să plouă... HAMALUL: Și dacă nu mai plouă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum?! HAMALUL: Dacă nu mai plouă... niciodată? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Speriat.): Nu se poate! În fiecare săptămână plouă. HAMALUL: A, da, desigur... CASIERUL: Vrem să spunem... cât poate rezista un călător prin ploaie... fără ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Absolut interzis.): Fără ploaie!? HAMALUL (Înrăit.): Fără ploaie! CASIERUL (Privind la chipul transfigurat al CĂLĂTORULUI.): Am zis ceva... rău? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Absent, preocupat de un gând.): A, nu. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să se lase împinsă cu toată puterea de care e nevoie pentru a pune în mișcare întreaga hărăbaie, cu toate zecile de suflete întrupate din ea, pe scaune și în picioare, pentru a o face să înainteze către țel. Totul rezistă cu încăpățânare și totuși degeaba, pentru că totul trebuie să se miște și se mișcă, și cu toate că nimeni, absolut nimeni n-are nici un chef, iată că ziua vine, vine și autobuzul roșu, deși nici el nu vrea să vină, nici călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cincizeci și opt de ani la vremea aceea, iar Jones avea douăzeci și patru. Numeroasele persoane care au cercetat viața lui Jones, ostile aproape până la ultima, au trebuit să conchidă că Jones a iubit-o într-adevăr pe Hattie. Căsnicia, care a rezistat până la moartea lui Hattie în 1928, a fost o căsnicie fericită. De fapt, a fost un imperiu pentru doi atât de fericit, de împlinit, de satisfăcător prin el însuși, încât în tot acel răstimp Jones n-a mai făcut aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Eu rămân aici, zise el. Soția și fiica mea pleacă la fratele meu, într-o suburbie a Köln-ului. Vă pot ajuta cu ceva? m-am oferit. — Da, răspunse el. Poți să împuști câinele lui Resi. Nu e în stare să reziste la călătoria asta. Pe mine nu mă interesează câinele, n-o să fiu în stare să-i asigur grija și compania la care l-a învățat Resi să se aștepte. Așadar te rog să-l împuști. Unde este? am întrebat. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mai știa cineva ceva despre tine. Nu trebuia să-mi explice la ce teatru se referea. Se referea la micul teatru unde se puseseră în scenă piesele mele la Berlin, unde Helga fusese de atâtea ori vedeta. — Știu că a rezistat încă mult timp după ce a început războiul, am zis. Mai există? — Da, răspunse ea. Și când am întrebat de tine, nu știau nimic. Și când le-am spus ce ai însemnat tu cândva pentru teatrul acela, cineva și-a amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
deveni Dulcineea del Toboso, iar eu mi-aș semna picturile Sancho Panza. În încăpere își făcu apariția dr. Jones însoțit de părintele Keeley. — Avionul va fi gata mâine dimineață, anunță el. Ești sigur că te vei simți destul de bine ca să reziști la călătorie? — Chiar și în clipa asta mă simt destul de bine, i-am asigurat. — Persoana care te va întâmpina la Mexico City se numește Arndt Klopfer, mă instrui Jones. O să ții minte? — Fotograful? am întrebat eu. — Îl cunoști? — Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de vii. Cât despre ajutorul dat copiilor pentru a scăpa de orice formă de agresiune săvârșită asupra lor, mă declar împotrivă. Pentru ieșirea lor în lumea adultă copiii vor avea nevoie să cunoască toate formele de agresiune la care pot rezista. Numiți un singur om mare din istorie care să nu fi trecut fierbând și clocotind prin copilărie, cu o supapă de siguranță bine închisă. Permiteți-mi să vă spun că acei copii care se află în grija mea în medie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aceea că, dacă va fi arestat, bunică-sa Andromanda, îl va trimite să adune leurdă nouă, în miezul nopților fără lună, chiar pe tarlalele fermei de la Șoptireanca. Năucit de cele văzute la televizor, Timotei cedă nervos, inima nu îi mai rezistă și, două zile mai târziu, când triumfa și Revoluția de la Județeană, decedă în spitalul doctorului Wintris. Reușise să încheie, totuși, situația împrumuturilor și achitării ratelor de către cei ce făcuseră împrumuturi la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor pe luna precedentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai specific național, strămoșesc, a furat cu curaj socialismul, într-una. Pe toate căile! L-a slăbit, până ce condițiile internaționale au permis prăbușirea dictaturii. De-asta, dacă e să vorbim de rezistența românilor la comunism, trebuie să spunem că au rezistat cât au furat. Satele noastre cum au înflorit, dacă nu pe lângă marile combinate ridicate de Ceaușescu în megalomania lui?“ Fârtat privi triumfător în zarea sălii. Părea furat de viziuni mărețe, înălțătoare. „De-asta, domnilor, poporul nostru a născocit atâtea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fac, nu mai puteam nici cu el. Era chestie de demnitate, oricâtă diplomație era în mine. Eu dormeam în bucătărie, că acolo îmi plăcea, era mai cald, și el le băga pe geam în dormitor. N-am mai răbdat. Am rezistat, ca la diplomație. M-am făcut ce m-am făcut că nu văd, dar când l-am prins și cu Valentina, nevasta lu Lazarovici arhitectu’, n-am mai tolerat. I-am spus: „Eftimie, până aici am răbdat.“ Valentina era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șefia Asociației Pensionarilor. Ăștia noii, strada mai ales, habar nu mai aveau de înaintași. Pragmatici, mereu zoriți, puși doar pe joburi bănoase și într-o veșnică alergătură. „Măcar de-ar fi de cursă lungă“, își spunea, „dar nu cred că rezistă mai mult de zece-douăzeci de ani.“ „Doamna are dreptate“, se răsuci, aplecat spre el, bărbatul din față. „Întâmplarea face că îl cunosc pe cetățeanul de la agenția de publicitate, unde s-a petrecut evenimentul. Dom’ Rafilă. Este... adică era responsabilul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scos în cale.“ S-a trântit în pat și i-a făcut semn să se apropie, s-o cuprindă. „Am nevoie“, îi șopti ca un fel de poruncă, „să fiu mereu plină de-asta. Numai de-asta, altfel nu mai rezist.“ Îi desfăcu șlițul, mângâindu-i bărbăția. „Numai de-asta am nevoie“, repetă cu voce grea, parșivă, strângându-i mădularul, frământându-l, belindu-l, trăgând de el întărâtată, ciudoasă, ca și cum ar fi vrut să i-l scoată din trup. „Altfel mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
c-a trecut cu mașina cu motocicletele e profesorul Tomnea. Dacă nu citești ziarele. A scris că se întoarce, îl primește la prefectură. Nici nu te-ai tercut pe listă? Rozalia izbucni în hohote disperate. - Da tu crezi că mai rezist până diseară?! Câte ceasuri sunt până diseară? Le-ai numărat? Ce listă, Vali? - S-a făcut liste, că dă Tomnea bani, medicamente, ochelari, tot ce are nevoie orașul. De ce nu te-ai trecut? La voi în bloc sau pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Mi-a arătat și legitimația de înger. Mi-a și spus în ce zi e trecut în calendar, da’ nu mai țin minte acu. M-am luat cu viața și am uitat. Zâmbea atunci și mi-a dat îndemn să rezist și să o iau de la capăt. Și ai văzut... Vergilică îl privea nedumerit, ușor disprețuitor. Se scobea în dinții din față cu o așchie desprinsă din stinghia băncii. Își agățase și ieri pantalonii în ea. Ridică din umeri, oftând. - Dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-l aveai, cum era la noi, la datoria ce-o aveam, mai cu ascultare ca la mănăstirea aia de la Mândraia, că era pe față lucrul cu oamenii muncii. Făcea activistele și intelectualele coadă la mine, că și ele trebuia să reziste. Ai auzit de Aspazia? Aia de s-a ascuns la neamurile voastre în Șoptireanca, când a fost să răsturnăm dictatura. Știi cum mă ruga? Adică mai mult ordona: «Toar’șo Goncea! Mâine am prelucrarea cu activu pă Județ. Facem trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce? Pentru ca voi să dați bir cu fugiții, să vă ascundeți în lumea din afară, într-un loc călduț? Atunci nu sunteți niște oameni de onoare. Știți că libertatea nu vi se poate lua. Sunteți liberi să plecați sau să rezistați. Dar dacă rezistați, faceți-o până la capăt. Iar dacă plecați, să nu vă mai întoarceți aici! Să fie oare discursurile sforăitoare cauza supraviețuirii acestui oraș? După ce șeful rostește vorbele, fermierii chiuie și cer de băut. Femeile care îi însoțesc aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să dați bir cu fugiții, să vă ascundeți în lumea din afară, într-un loc călduț? Atunci nu sunteți niște oameni de onoare. Știți că libertatea nu vi se poate lua. Sunteți liberi să plecați sau să rezistați. Dar dacă rezistați, faceți-o până la capăt. Iar dacă plecați, să nu vă mai întoarceți aici! Să fie oare discursurile sforăitoare cauza supraviețuirii acestui oraș? După ce șeful rostește vorbele, fermierii chiuie și cer de băut. Femeile care îi însoțesc aprobă și își îmbrățișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ar fi zis un cerc vicios - și plângeam ca un apucat neștiind unde să mă ascund ca să nu râdă lumea de mine. După ce treceau aceste crize - în mod organic, țin să subliniez acest lucru, adică atunci când organismul nu mai putea rezista la convulsii și lacrimi -, mă simțeam pur și simplu penibil, descumpănit, mă întrebam ce se întâmplă cu mine și cum de sunt atât de slab. Cum se făcea că bunică-mea plângea și se ușura de toate? Poate fiindcă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
piciorului. — Dumnezeule, sunteți groaznici cu toții, zise Sophie. — Din câte văd eu, toți ceilalți zânișori o cam ocolesc, zise Hugo gânditor. Și nu mă refer aici la orientarea sexuală, stai calm, Bill. Helen îi aruncă o privire răutăcioasă, dar nu putu rezista tentației unei reprize de șicane. — Tabitha crede că e mai bună decât toate celelalte, de când MM a pus-o să citească rolul Hermiei, zise ea. Își dă aere, și ele s-au prins destul de repede. Nu stau deloc cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
strigă Marie de la ușă. Cât mă bucur să te văd! Străbătu în fugă camera și se năpusti asupra lui Violet, îmbrățișând-o. Beneficiara îmbrățișării, luată complet prin surprindere, o bătu pe umăr, puțin jenată. Între timp, Helen, care nu mai rezista să nu mai fie în centru atenției, îi distrase atenția lui MM, în mod ostentativ, cu câteva întrebări legate de costumul ei. — A crezut că ești mortă, zise Sally, care își făcu apariția mergând într-un ritm mai măsurat. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mă îndoiesc că au avut vreo intenție să o supere cu ceea ce am să numesc, pentru că sunt băiat bun, scălâmbăiala lor, zise Hugo, cu o oarecare concizie. Nu-mi place să fac pe pârâciosul clasei, dar nici un secret nu poate rezista amenințării privirii tale de vasilisc 1, MM. Sunt sigur că mă vor înțelege cu toții. MM își miji ochii. Obrajii îi erau încă roșii. — Ce Dumnezeu, parcă nu avem și așa destule pe cap, fără tâmpeniile astea! Bun. Tabitha, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înțelegeam ce voia să spună expresia „te zbați ca musca între geamuri“. — Știu că n-am prea avut grijă, zise el, și te-am făcut să crezi că sunt gay. Dar ești atât de sigură pe tine încât n-am rezistat tentației de a te prinde cu garda jos. Chiar m-am distrat o vreme. Numai că acum îmi dau seama că nu mai e atât de amuzant. Am trecut și eu prin vremuri de perversitate polimorfă, adăugă el, aparent doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]