8,304 matches
-
umanistă, Iorga nu manifesta nici un interes pentru fizică, matematică sau biologie. Așa cum spunea el, "nu oricine este făcut pentru științe exacte"20. Botoșanii copilăriei sale pare să fi fost un tîrg mizerabil în care copilul a fost fără voia lui smuls din lumea cărților și viselor lui și de la adăpostul modestului său cămin. Depravarea claselor de jos, chiar și a colegilor săi de școală (atît români cît și evrei), constituia o amintire vie pentru el21, ca și demagogia antisemită a lui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
să fie prea lipsit de importanță pentru ca el să nu-i dedice energia sa intelectuală. Opera aceasta vastă, chiar dacă este de o calitate inegală, constituie totuși o mare contribuție reală în istorie și în istoria literaturii. Atunci cînd a fost smuls de la masa lui de lucru de către banda de teroriști legionari, Iorga lucra la Istoria sa Universală. Avea atunci 69 de ani; te înfricoșezi gîndindu-te la cît de mult ar mai fi putut realiza. Cum a reușit oare Iorga să realizeze
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
erau pseudointelectuali superficiali, incapabili să gîndească rațional -, dar voiau să-și exprime părerea în legătură cu aproape toate subiectele în ciuda faptului că erau cam ignoranți și semidocți. Beaumarchais spunea: Nu este nevoie să înțelegi o problemă ca să vrei să discuți despre ea". Smulși din mediul lor patriarhal, ei absolveau rareori facultatea; după un an sau doi petrecuți la universitate, renunțau la studii și îngroșau rîndurile semiintelectualilor șomeri. Dar ei nu erau doar șomeri, ci și lipsiți de posibilitatea de a fi angajați din cauza
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
există alt loc cu care să poată fi comparat în privința ororilor cu acesta. Proverbele românești sînt dovezi mai bune ale instinctului național al românilor decît multe cărți de istorie: "Apa trece, pietrele rămîn"; sau "Vîntul culcă iarba, dar n-o smulge din rădăcini"; sau, cel mai ilustrativ: "Nu-i da, Doamne, românului cît poate să ducă!" Popoarele supraviețuiesc prin luptă, altele supunîndu-se, iar unele reușesc să facă ambele lucruri la momentul potrivit. Aceste schimburi de opinii dintre istoricii români și unguri
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
corecte. Interpretările date de el acestora (mai ales după ce a intrat în "luptă") erau cu totul altceva. Exactitatea sau obiectivitatea lucrărilor scrise de el anterior sînt net superioare. Cu toate acestea, cele 50.000 de documente pe care le-a smuls el uitării sînt acolo la îndemîna oricui și datorită lui Iorga oricine poate consulta și interpreta aceste materiale. Aceste cercetări neobosite constituie cele mai mari contribuții aduse de Iorga. Detractorii săi au făcut mare tapaj pe baza numeroaselor erori faptice
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de o balustradă de fier. Din nefericire, partea de jos a balustradei e ruptă, iar suprafața stâncii fiind netedă, treptele lunecoase au devenit inutile, cu excepția momentelor de flux puternic, când valurile sunt foarte înalte. Atunci, talazurile pur și simplu te smulg. E interesant de câtă forță și calmă fermitate poate dispune această jucăușă mare a mea! Dar ideea este absolut minunată. Va trebui să prelungesc balustrada; câteva proptele de oțel, înfipte în suprafața „muntelui“ meu, mi-ar oferi, cred, suficient sprijin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
erai tânăr, dar cred că încercai doar să mă consolezi pentru faptul că nu mă iubeai îndeajuns. Oricum, nu m-ai iubit îndeajuns, și acum - acum nu mai cred în miracole. Charles, am trăit un adevărat iad, și m-am smuls din el și nu vreau să-l mai retrăiesc. Gelozia este cea mai înfiorătoare tortură și eu nu m-am vindecat de ea. Să presupunem că aș veni la tine, cu toată vechea mea dragoste, iar tu n-ai face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de îndurerată când Rita Gibbons mi-a povestit că ai pus-o și pe ea să-ți făgăduiască același lucru! Nu i-am povestit și de promisiunea mea. Ea pretinde că nu se consideră angajată, pentru că făgăduința i-a fost smulsă sub presiune.) Nu te-am anunțat în legătură cu Gilbert pentru că nu trăiesc cu el, nu suntem amanți. Dar ținem unul la celălalt și avem grijă unul de celălalt, împărțim o locuință și, Charles, pentru prima oară în viața mea mă simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
justificată ți-a fost neîncrederea“. Poate că toate aventurile mele amoroase n-au fost decât încercări perfide de a-i arăta ei că, până la urmă, a avut dreptate. Dar a avut dreptate numai pentru că m-a părăsit. Când ți se smulge dragostea, îți moare inima. Felul în care mă amenința mama mea că Domnul n-o să mă mai iubească m-a făcut extrem de vulnerabil în fața crimei lui Hartley. Hartley mi-a călcat în picioare inocența, ea și demonul geloziei. M-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă agăț de proptelele pentru mâini și pentru picioare, și să mă opintesc afară din valuri. De fapt, nu-i greu să te ca]\ri pe stânca joasă, numai că, așa cum am mai arătat, năvala valurilor te saltă și te smulge întruna, și e cu neputință să-ți înfigi degetele de la mâini și de la picioare suficient timp încât să te poți smulge din apă. Cât m-am scăldat în mare, m-am gândit la lipsa de importanță a faptului că Hartley
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să te ca]\ri pe stânca joasă, numai că, așa cum am mai arătat, năvala valurilor te saltă și te smulge întruna, și e cu neputință să-ți înfigi degetele de la mâini și de la picioare suficient timp încât să te poți smulge din apă. Cât m-am scăldat în mare, m-am gândit la lipsa de importanță a faptului că Hartley își pierduse frumusețea. Consideram că acesta e un gând bun, și m-am cramponat de el, pentru că îmi aducea, o dată cu duioșia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unei amenințări; dar cei care-și propun să-i amenințe pe despoți se îndoiesc, probabil, dacă asemenea tip convenabil există cu adevărat. N-ar avea nici un sens să încerc o astfel de experiență. Eu pur [i simplu trebuia s-o smulg pe Hartley și trebuia să mă gândesc la modul cum să realizez asemenea ispravă. Dar gândirea devenise un lucru foarte dificil. În meditațiile mele anterioare consideram ca de la sine înțeles că, din momentul în care era clar, sau va deveni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
poate, de binoclul lui Ben, am început să mă simt nepăsător și puternic, așa încât și recentele mele precauții mi se păreau a fi o lașitate. Oare Ben mai stătea aplecat peste răzorul lui de flori, sau se afla în casă, smulgându-i scrisoarea din mâini? Aveam senzația că aproape nici nu-mi mai pasă, ba chiar că aș fi preferat să știu, în acest moment, că-mi citește cuvintele și că turbează de gelozie. Domnia terorii lui se apropia de sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nu am nevoie nici de banii dumneavoastră nici de blestemata dumneavoastră influență. Nu pentru asta am venit aici! — Mi-ai mai spus, și e un stadiu pe care l-am depășit, așa încât acum termină cu astea! Eu vreau s-o smulg pe mama ta și s-o fac în sfârșit fericită, ceea ce ție ți se pare imposibil iar eu găsesc că e posibil. Și vreau ca tu să faci parte din scenă. De dragul ei. De dragul meu. Să fii în scenă. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-o reapărând, fără șorț, după care a alergat la gardul de pari, s-a aplecat pe sub sârmă [i a venit fugind prin iarbă, către mine. M-am retras câțiva pași, într-o poieniță de sub un frasin. O creangă masivă fusese smulsă din copac de către o vijelie de iarnă, și prin despicătura astfel creată răzbeau razele soarelui iluminând un tufiș de trandafiri sălbatici, cu flori pale, și o învălmășeală de ciuboțica-cucului și piciorul-cocoșului. Stăteam lângă frasinul al cărui trunchi cenușiu, cu coaja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am gândit c-o să-i facă plăcere. L-am urmărit în timp ce urca pe stânci, de astă dată mai încet, și arătând într-adevăr a infirm. L-am văzut apărând și dispărând printre creste, până când a ajuns la drum. M-am smuls din transă și m-am întors acasă, cât de repede am putut. Voiam să mă asigur că plecase. Titus, cocoțat încă pe stânca înaltă, a sărit jos și m-a urmat. Gilbert se afla pe pajiște. Amândoi s-au pornit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai puțin fatalist, dar mult mai îngrijorat. Eram copleșit de urgența necesității de a lua o hotărâre, dar nu exista nimic material, nici o dată, nici o dovadă pe baza cărora s-ar fi putut lua o hotărâre. Doream pătimaș să o smulg pe Hartley de acolo, la Londra, oriunde, sau, mai curând, doream să doresc îndeajuns, încât să mai fiu capabil s-o fac. Dar aș fi făcut-o, puteam s-o fac împotriva voinței ei? Puteam să târăsc cu forța în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dovedise fie o himeră, fie o formă de corupție. A-ți găsi adevărata pereche înseamnă a găsi unica persoană alături de care fericirea este cu totul inocentă. Totuși, prima întrebare care mi se ridica avea un caracter tehnic. Cum s-o smulg? Acum nu se mai punea problema unei lungi așteptări, din moment ce trebuia să uzez din noua mea putere asupra lui Ben, cât era încă proaspătă. Nu mai proiectam o răpire, ci un bombardament. În primul rând am să-i scriu lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acum îmi dau seama că, de fapt, a fost o nebunie. Te-am speriat și te-am zăpăcit. Iartă-mă. Cel puțin, a constituit o demonstrație că te iubesc în mod absolut și că mă gândesc foarte serios să te smulg de acolo. Tu îmi aparții mie și n-am de gând să renunț la tine. Așa încât ai să mă vezi din nou, foarte curând. Sper că de când te-ai întors acasă ai reflectat la întreaga situație și poate că acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și el, dar ursuz, aproape mânios; îmbrăcat în pantaloni de tweed, cămașă și bretele, făcea în fiecare zi câte o plimbare în direcția fermei Amorne, și se întorcea înfierbântat și irascibil. Arăta, cert, distrus, și părea că nu se poate smulge din starea de îmbufnare. O dată sau de două ori a tras-o după el pe Lizzie în sat, după cumpărături. James nu a mai plecat, dar era tot timpul foarte retras. Se arăta amabil și atent față de mine, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca atare. Recentul și acum depășitul meu plan de a o asedia pe Hartley „intrând și ieșind“ oricând din casa lor avea drept scop salvarea ei și nu pedepsirea lui. Îmi propusesem să-l intimidez, doar ca s-o pot smulge de ea; distrugerea lui nu constituise un obiectiv în sine. Dar acum situația se schimbase radical. Nu puteam „trece cu vederea“ uciderea lui Titus și s-o las nerăzbunată. Pentru că dăduse greș cu mine, Ben îl lovise pe Titus în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a mea, devenind după aceea inertă. Am apucat și mâna lui James și i-am silit să-și împreuneze mâinile. Ambele mâini se zbăteau în pumnul meu ca niște mici animale captive, căutând să se descătușeze. James reuși să se smulgă și se duse în bibliotecă. Îl auzeam zvârlindu-și lucrurile în valiză. I-am spus lui Lizzie: — Du-te și fă-ți bagajul. Dădu să vină spre mine, apoi se întoarse cu un sughiț de plâns. Am ieșit pe digul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
într-un colț al bibliotecii, ca un câine uitat. Mi-am adus aminte de cuvintele lui Bob Arkwright. Titus refuzase să se lase înfrânt de „munte“. Încercase în repetate rânduri să se agațe, și de fiecare dată valurile compacte îl smulgeau îndărăt. Și la urmă, când era istovit și disperat, un val și mai masiv l-a izbit de stâncă. Am intrat în bucătărie și mi-am turnat puțin whisky din sticla lui Perry. Pe ușa deschisă pătrundea briza mării, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a cuprins chiar un soi de spaimă exaltată la gândul că era posibil să fi întârziat prea mult. M-a năpădit o reală panică. Dinții au început să-mi clănțăne, degetele tremurătoare și stângace au început să rupă plicul, să smulgă scrisoarea, s-o despăturească. După care a trebuit să alerg la fereastră, ca să am mai multă lumină. „Dragă Charles, Am fi foarte bucuroși să vii să iei ceaiul cu noi. Te așteptăm vineri după-masă la ora patru, doar dacă între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cald, ca brațul unei fete tinere - încă nu îmbătrânise. Ne găseam acum amândoi în afara ușii. — Hartley, scumpo, iubito, dragostea mea, vino cu mine, acum, în clipa asta, alergăm pe deal în jos, până la taxi. Scutură iar din cap, și își smulse brațul din încleștarea mea. Rosti ceva care suna ca: „Nu pot“. Blestematul de câine continua să latre. — N-ai să pleci în Australia. N-am să te las. N-are decât să plece el, și tu rămâi aici. Uite, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]