10,656 matches
-
că este invincibil și etern și că se poate înfrupta fără preget din tot ce i se oferă pe tavă, se păcălise singur. Nu, nu erau de vină ceilalți. își căutase cu lumânarea, parcă, întâmplarea care să-i dovedească contrariul. Stânca aia ademenitoare i se oferise cu o prefăcută umilință, ispitindu-l feciorelnic să o cucerească pas cu pas, până la capăt. Fusese de-ajuns însă o clipă doar de delăsare, atunci când se apropiase de vârf, o clipă când întorsese capul în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spre pernă. De când a avut accidentul, nu mai poate dormi noaptea. Nu numai din cauza durerilor, care nu au încetat nici după lunga operație la care a fost supus. Pur și simplu nu poate adormi. Dacă adoarme, se întoarce înapoi pe stâncă și iar se prăbușește în gol. în fiecare noapte, fără excepție, are același coșmar. Visează urcarea pe stânca netedă ca pielea de femeie. Se umflă în el ca un balon sentimentul de biruință, copleșitorul sentiment de bi ruință, cu cât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încetat nici după lunga operație la care a fost supus. Pur și simplu nu poate adormi. Dacă adoarme, se întoarce înapoi pe stâncă și iar se prăbușește în gol. în fiecare noapte, fără excepție, are același coșmar. Visează urcarea pe stânca netedă ca pielea de femeie. Se umflă în el ca un balon sentimentul de biruință, copleșitorul sentiment de bi ruință, cu cât înaintează în ritmul lui propriu, tot mai înfier bântat. Dar o parte din el știe ce urmează și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în trupul care se chircește de spaimă în pat, și în mintea adormi tă în care doar câteva celule, încă treze, semnalează, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din pat și greu tatea trupu lui din vis, trupul care escaladează stânca, apasă amenințător, din ce în ce mai amenințător, talpa din bocancul drept. Eduard privește îndurerat în sus. Nu mai are mult până la vârf, dar ceva - ceva îi dă de știre că nu va ajunge acolo. Și știe, știe ce va urma, fără să poată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încruntat. Stă nemișcat și privește marea pânditor, așteptându se parcă la un asalt din partea ei. Marea stă însă la fel de nemișcată în fața lui, pândindu l parcă, la rândul ei, și etalându-și nepăsătoare goliciunea. — Mă păcălești și tu, la fel ca stânca aia golașă care mă ademenea tot mai sus. Te prefaci supusă și vrei să mă duci cu preșul, știu eu! murmură Eduard, încrâncenat. Marea începe să murmure și ea, încrețindu-și valurile înspu mate într-o încruntare severă. Eduard se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spital. E adevărat că el se refăcuse destul de bine de atunci. Dar nu-i era suficientă o refacere exterioară. Eduard își dăduse seama, cu nemăsurată surprindere, că are un interior care îl durea la fel de mult ca exteriorul. Ca și cum prăbușirea de pe stâncă ar fi antrenat, în mod neprevăzut, și o prăbușire interioară. Iar interiorul lui îi arăta o cu totul altă ființă decât cea în pielea căreia trăise atâta vreme. O ființă vulnerabilă, înfricoșată și foar te nesigură. O ființă de care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu va cunoaște niciodată îmbătrânirea și moartea, că el, Eduard Scarlat, va rămâne tânăr și, ori de câte ori se va deschide cartea lui, el va păși în afară, neatins de vreme. însă această incitantă descoperire se năruise, jalnic, odată cu prăbușirea lui de pe stâncă. Era departe de a fi o persoană interesantă, nicicum un personaj exemplar. Și, totuși, era evident că are multe în comun cu personajul creat de mintea Clarei. Altfel cum se putea explica incredibila coincidență între pagina ei de început de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pppe-reți... Șterg inorogul... Domnul Scarlat clătină din cap. — Nu-i nevoie, nu... Nu-i nevoie... E bine așa! 5. Eduard adormise încruntat și încrâncenat, și astfel pătrunse iar în coșmarul care se lipea încă de somnul lui. Escaladarea. Urcarea pe stânca netedă ca pielea unei femei. Se umfla în el ca un balon sentimentul de biruință, copleșitorul sentiment de biruință, cu cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat. Dar o parte din el știa ce urmează și se înfiora
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se înfiora - și în trupul care se închircea de spaimă în pat, și în mintea adormită în care doar câteva celule, încă treze, semnalau, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din pat și greutatea trupului din vis, trupul care escalada stânca, apăsau amenin țător, din ce în ce mai amenințător, talpa din bocancul drept. Eduard pri vea îndurerat în sus. Nu mai avea mult până la vârf, dar ceva - ceva îi dădea de știre că nu va ajunge pe vârf. Și știa, știa ce va urma
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înapoi în camera lui și se trânti înapoi în pat. Dădu drumul la casetofo nul de pe noptieră și glasurile de la Bee Gees umplură dintr-o dată camera, liniștitor. Era mult mai bine așa. Se simțea complet pe dinafară. Căderea lui de pe stâncă, pră bușirea aia dezlânată și instopabilă, într-un hău parcă fără fund, îl târâseră într-o lume în care nu se regăsea și în care toți îi păreau străini și reci. Nu îi înțelegea, nu pricepea ce anume vor de la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rănile, cicatricile și poate, mai știi, să se bucure într-ascuns că acel accident oribil nu li s-a întâmplat lor, ci altcuiva, unuia dintre ei care a preluat asupra sa, printr-un hazard, prăbușirea în gol în timpul escaladării unei stânci. Și să sărbătorească mai dihai marele atu al propriei lor supraviețuiri! N-avea nici un chef de distracție cu ei sau cu alții. N-ar fi trebuit să cedeze presiunilor atât de ușor. Dar se lăsase dus de val. își spusese
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
i-o dă duse Georgiana și o vârî în casetofonul de pe noptieră. Se întinse în pat, învins de oboseală. Muzica îl adormi repede și în curând îl năpădi iar visul acela. începu, ca de fiecare dată, cu escaladarea. Urcarea pe stânca netedă ca pielea unei femei. Sentimentul de biruință, copleșito rul sentiment de biruință, cu cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat. Dar o parte din el știa ce urmează și se înfiora - și în trupul care se închircea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se înfiora - și în trupul care se închircea de spaimă în pat, și în mintea adormită în care doar câteva celule, încă treze, semnalau, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din scaun și greutatea trupului din vis, trupul care escalada stânca, apăsau amenințător, din ce în ce mai amenințător, talpa din bocancul drept. Eduard privi îndurerat în sus. Nu mai avea mult până la vârf, dar ceva - ceva îi dădea de știre că nu va ajunge pe vârf. Și știa, știa fără să poată numi în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că nu va ajunge pe vârf. Și știa, știa fără să poată numi în gând ceea ce știe, ce va urma. Dar de data asta, în mod neașteptat, atunci când ridică pri vi rea spre pisc, zări o siluetă feminină în vârful stâncii. O si luetă feminină care îi părea vag cunoscută și care își întinse brațele în aer, dându-și drumul în gol. Silueta feminină trecuse pe lângă el, cu un zâmbet îndepărtat, continuându-și căderea. Fără să mai stea pe gânduri, Eduard
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
părea vag cunoscută și care își întinse brațele în aer, dându-și drumul în gol. Silueta feminină trecuse pe lângă el, cu un zâmbet îndepărtat, continuându-și căderea. Fără să mai stea pe gânduri, Eduard se desprinse și el de zidul stâncii, aruncându-se în gol după ea. 7. S-a înserat de mult. Toată mulțimea care a năvălit de 1 Mai în stațiuni și pe plajă a dispărut, hăpăită parcă de botul umed, căscat, al unui monstru nevăzut. Același monstru care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
el, fluturându-și pletele negre lungi și mișcându-și involuntar tălpile în aer. Se năruie fără nici un scâncet, ca un colb imperceptibil, firele de nisip alu necă brusc din vârful moviliței, așa cum i-a alunecat și lui piciorul drept de pe stâncă. Piciorul pe care a căzut, cu toată greu tatea corpului. Ca și cum propriul corp, sub greutatea căruia își strivise piciorul, ar fi devenit pentru câteva clipe o talpă uriașă de plumb. Venise aici de la prânz, pentru a le face pe plac
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu-l prindă ploaia, încă mai era răcit, însă ceva îl reținea acolo, nemișcat. Huruitul de furtună se întețea. Un val mare și fălos se înălță întunecat din mare și, pentru o clipă, Eduard crezu că are în față o stâncă. Nu orice stâncă. Chiar stânca pe care urcase el, până aproape de vârf. Stânca de pe care căzuse neputincios și nătăfleț, rostogolindu-se bezmetic, ca o minge azvârlită în mare pe timp de furtună. Eduard se apropie mai mult de țărm, încruntat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ploaia, încă mai era răcit, însă ceva îl reținea acolo, nemișcat. Huruitul de furtună se întețea. Un val mare și fălos se înălță întunecat din mare și, pentru o clipă, Eduard crezu că are în față o stâncă. Nu orice stâncă. Chiar stânca pe care urcase el, până aproape de vârf. Stânca de pe care căzuse neputincios și nătăfleț, rostogolindu-se bezmetic, ca o minge azvârlită în mare pe timp de furtună. Eduard se apropie mai mult de țărm, încruntat. De ce ești așa
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai era răcit, însă ceva îl reținea acolo, nemișcat. Huruitul de furtună se întețea. Un val mare și fălos se înălță întunecat din mare și, pentru o clipă, Eduard crezu că are în față o stâncă. Nu orice stâncă. Chiar stânca pe care urcase el, până aproape de vârf. Stânca de pe care căzuse neputincios și nătăfleț, rostogolindu-se bezmetic, ca o minge azvârlită în mare pe timp de furtună. Eduard se apropie mai mult de țărm, încruntat. De ce ești așa de agitată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nemișcat. Huruitul de furtună se întețea. Un val mare și fălos se înălță întunecat din mare și, pentru o clipă, Eduard crezu că are în față o stâncă. Nu orice stâncă. Chiar stânca pe care urcase el, până aproape de vârf. Stânca de pe care căzuse neputincios și nătăfleț, rostogolindu-se bezmetic, ca o minge azvârlită în mare pe timp de furtună. Eduard se apropie mai mult de țărm, încruntat. De ce ești așa de agitată? întrebă el marea, în gând. Parcă te sperie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o destul de lungă tăcere. înainte vreme știam sigur ce-mi doresc. Acum... m-am cam săturat să-mi făuresc pla nuri mărețe și intangibile. Eșecul e prea dureros... Ca o pră bușire când dorești o înălțare... Escaladezi ce escaladezi o stâncă și, când să zici c-ai ajuns pe vârf, aluneci și... bâldâbâc... S-a dus naibii totul... Se oprise, mirată parcă de ce rostise. Și doamna Martin se oprise locului, privind-o cu uimire. — Eu te întrebasem dacă-ți dorești ceva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
literalmente muștele bâzâind și le ur mărea gânditoare zborul neplăcut și bâzâit, întrebându-se cum poate o muscă să stea agățată vertical de un perete. Uite că poate! Nu cade. Cum poate un om să stea agățat vertical de o stâncă sau de un vis? Uite că nu poate. Cade. Sună prelung la sonerie, pentru că tatăl ei auzea mai greu, avea un început de surzenie. Așteptă câteva clipe, dar, neauzind nici o mișcare, descuie cu cheia de rezervă, pe care o purta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
femeiesc. De-a lungul istoriei, copacii au oferit sălaș și refugiu celor urmăriți și persecutați pe drept sau pe nedrept. În pădurea pe care eu o cunosc cel mai bine, există printre mesteceni o mică vâlcea, chiar la poalele unei stânci de calcar. Și cum e plasată mult În afara oricărei poteci, abia dacă mai ajunge cineva acolo o dată pe lună. Cu trei secole În urmă Însă, era Înțesată de oameni În fiecare duminică, căci acolo se Întruneau baptiștii, sosiți de la multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
urmă urcăm pieptiș un deal, trecem printr-o spărtură dintr-un vechi gard de țarc și ne continuăm suișul; ajungem În cele din urmă pe o creastă rotunjită care duce spre nord către un turn mătăhălos, o balegă uriașă de stâncă primară, Longford Tor. La picioare, o altă vale mohorâtă, pe urmă, succedându-se cât cuprindem cu privirea, alte contururi punctate de dealuri și mai sumbre, de teren mlăștinos și fără arbori. Soția Îmi spune că probabil am greșit locul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
a se simți mai comod în timp și în spațiu. Vorbiră la început mai rar și mai potolit pe urmă, își continuară convorbirea fără chinga sfielii și precauției despre firea tainică și despre puterea tămăduitoare a plantelor și despre aleanul stâncilor bătrâne, care se pleacă și ele, dinaintea Timpului sfărâmător de destine. Dialogul lor își alese drum peste talazuri de nisipuri cântătoare ale Marelui pustiu, peste forfotirea brâului de foc al Pământului și peste alte locuri, nestrăbătute de om decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]