7,229 matches
-
poezie", cu precizarea că, în ediția a doua din 1943, studiile vor fi complet diferite deși titlul se păstrează același. În 1941 tipărește "Arta prozatorilor români", poate cea mai cunoscută și mai comentată dintre cărțile sale, un exemplu de analiză stilistică în care este anticipată acribia formalismului sau a structuralismului. În 1942 publică la Editura Cugetarea volumul "Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observația conștiinței". După reforma învățământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică și preia cursul de
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
biografiei scriitoricești a lui Ionel Teodoreanu, el intrând sub tutela tiranică a primelor sale scrieri. De acum încolo, el va avea de purtat această povară a gloriei timpurii, așteptările criticii și ale publicului fiind mult mai mari. Chestiunea adecvării viziunii stilistice la problematica particulară a romanului va fi obsedantă pe întregul parcurs al activității scriitorului. „Tirania” stilului „medelenist” va fi pentru unii de-a dreptul neîndurătoare, iar alte maniere, unele în viziunea criticii cu totul facile, îl vor urmări și ele
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
în colaborare cu producători precum Anders Wollbeck, Mattias Lindblom sau Harry Sommerdahl. De asemenea, compozitorul american James Dooley a avut un aport decisiv în crearea discului, intitulat "My Winter Storm". Materialul conține optsprezece compoziții care variază din punct de vedere stilistic de la metal simfonic până la muzică clasică. Fiind lansat la data de 14 noiembrie 2007, "My Winter Storm" a obținut poziții înalte în clasamentele de specialitate din Europa și a primit discul de platină în Finlanda, iar vânzările de peste 120.000
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
mare parte de variațiile de sens operate de poet asupra grupului de cuvinte care revine de mai multe ori în poem. Acest procedeu este cunoscut sub denumirea de antanaclază (repetiție a unui cuvânt folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice). Acest procedeu permite jocuri de cuvinte care rup monotonia refrenului și creează efectul de surpriză. De aceea, rondelul are un caracter ludic foarte pronunțat. În Evul Mediu se scriau rondeluri în cadrul unor concursuri de poezie organizate de societățile literare puse
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
din București (în 1962) și lucrează ca cercetător la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale de sub conducerea lui Alexandru Rosetti, maestrul său în anii de formație lingvistică. Împreună cu alți colegi de generație, este unul dintre fondatorii Cercului de Poetică și Stilistică din București (1963), aflat sub îndrumarea lui Tudor Vianu, Mihai Pop și Alexandru Rosetti. Prima sa carte, " Fragmente despre cuvinte" (1968), impune deodată un eseist strălucitor și non-conformist. Toma Pavel s-a expatriat în Franța în vara anului 1969. După
Thomas Pavel () [Corola-website/Science/297618_a_298947]
-
aproape întotdeauna esențialul, rațiunea de-a exista, forme fără fond. Dacă nu reușești să transmiți nimic aproapelui tău, lectorului acela care n-are nimic de-a face cu gașca ta de "inițiați", înseamnă că poemul tău este o simplă formulă stilistică și nimic mai mult. M-am săturat de toate "construcțiile poetice" care-mi dau târcoale, pe care le citesc drept "poezii adevărate". M-am săturat de "poeții verticali" de ipocriții care fabrică poeme ca și cum ar fabrica rețete pentru gospodine. M-
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
dovedind putere de exprimare emoțională, caracterizări muzicale puternice și tratări simfonice de mare dramatism. Descrierea elocventă a Patimilor lui Iisus într-o muzică dominată de patosul durerii a contribuit la dimensiunea neobișnuit de mare a Pasiunilor și la depășirea limitelor stilistice admise de biserică, fapt ce a nemulțumit pe ierarhii bisericii și, mai ales, pe pietiști. Așa se explică de ce Patimile după Matei n-a mai fost executată după moartea lui Bach, deși lucrarea este una dintre cele mai complexe din
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
puterii lumești (politice și sociale) acest soi de demiurgie a creatorului de literatură, capabil - simte el - de concomitenta și ubicuitate. S-a putut astfel avansa teza că românele lui Bălăiță ar reprezenta cel mai bogat inventar de procedee și proceduri stilistice din proza românească. Sub această incidența, pînă și dedublarea de către autor a personalității lui Antipa-domesticul cu o nebănuita ipostază demonica, irațională, tulbure, ni se arătă a fi consecință aceleiași repulsii față de unicitate: "Vreau doar să arăt cum într-o singură
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
asemenea subiecte. În prezent filozofia este dominată de teme, nu de sisteme. Filozofia actuală este una orientată spre acțiunea socială, căutându-și aplicații în toate domeniile, de la afaceri și până la problemele ecologice. Perspectiva propusă de filozofie este una: (filozofice): (varietatea stilistică în care a fost exprimată filozofarea): Primele gânduri filozofice își află rădăcinile în mitologie, cu deosebire în cea greacă. Miturile încercau să dea răspunsuri și explicații cauzale unor lucruri și fenomene naturale încă neclare, cutremur, fulger etc., precum și despre om
Filozofie () [Corola-website/Science/296582_a_297911]
-
a arătat cum arhitecții și inginerii pot colabora pentru a elabora tipuri extraordinare și cu totul noi de construcții. Dar opera din Sydney este remarcabilă și din alt punct de vedere: este complet unică. Nu se încadrează în nicio categorie stilistică sau cronologică. Nici una din celelalte clădiri ale lui Utzon - biserici, clădiri guvernamentale, case - nu seamănă cât de puțin cu aceasta, iar acei arhitecți contemporani care se străduiesc să imite stilul acestei clădiri întotdeauna proiectează construcții care dau impresia de diletantism
Sydney Opera House () [Corola-website/Science/296887_a_298216]
-
și mai 1918 reflecții filozofice, povestiri, parabole sau aforisme, sunt considerate de critici o noua etapă a operei scriitorului. Deși în esență caietele constituie un jurnal, Max Brod nu le va publica alături de restul însemnărilor diaristice, considerându-le prea diferite stilistic. Spre exemplu, intrepretări ale unor mituri clasice, precum "Tăcerea sirenelor" ("Das Schweigen der Sirenen"), " Adevărul despre Sancho Panza" ("Die Wahrheit über Sancho Pansa") și "Prometeu" sau amintiri din viața prietenului Ițhak Löwy, adunate sub titlul "Despre teatrul evreiesc" ("Vom jüdischen
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
paradoxuri" ("Parabeln und Paradoxe"). În sens mai larg, caracterul alegoric al parabolei se extinde asupra întregii opere a lui Kafka, astfel încât "Procesul" sau "Castelul", de exemplu, pot fi considerate parabole mai elaborate. Parabolele lui Kafka au fost inspirate simbolistic și stilistic de literatura religioasă iudaică (Tanah, Talmud, Midraș etc.), unde reprezentarea alegorică a adevărurilor lumii reprezintă o formă artistică predilectă. Borges afirmă: « Kafka este mai aproape de Cartea lui Iov decât de ceea ce s-a numit „literatura modernă” ». În "Despre parabole" ("Von
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în anul 1930. Sala este decorată cu aceleași esențe de lemn pentru tavan și pereți, predominând lemnul de stejar. Casetoanele formate între stâlpii de lemn sunt îmbrăcate cu mătase, material din care sunt făcute și draperiile. Mobilierul este art-deco (monument stilistic la mijlocul anilor ’20-’30, socotit multă vreme ca o prelungire a Art nouveau-lui si Jugendstil-ului). Pereții sunt ornamentați cu lucrările artiștilor: Margareta Sterian - "Flori stilizate" și "Vas cu flori", Nicolae Blei - "Vas cu flori și flori de masă", "Toamna
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
hiragana, folosit pentru scrierea terminațiilor gramaticale, prepozițiilor și conjuncțiilor, precum și altor cuvinte care altfel ar trebui scrise cu ideograme prea complicate, și katakana folosit în scrierea numelor străine (provenite din limbi care nu au "kanji"), cuvintelor de origine străină, sau stilistic pentru accentuarea unor cuvinte (similar cu folosirea caracterelor "cursive" sau aldine în limba română). Lingviștii specializați în istoria limbii japoneze sînt de acord în privința faptului că aceasta este una dintre cele două limbi japonice (cealaltă fiind limba ryukyuană, vorbită de
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
cînd se gîndesc, cînd vorbesc cu ei înșiși (se întîmplă relativ des), cînd vorbesc cu persoane de rang social și profesional egal sau inferior, sau în cadrul familiei indiferent de virstă. Gramatical este modul cel mai simplu și mai scurt, iar stilistic este modul cel mai direct. Se spune că chiar în fața împăratului, dacă pe un japonez îl pișcă un țînțar, el va spune 痛い! "itai!" (doare!, echivalent cu "Au!"), care nu conține nici un element de politețe. Aproximativ o dată cu începerea anilor de
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
poezie i-a stimulat pe poeți să caute noi și noi rime, creând astfel multiple sinonime, fapt care a gonflat enorm lexicul; în afară de nevoia de versificare, ce îi stimula pe poeți să creeze noi termeni era și nevoia de originalite stilistică. Astfel s-a ajuns ca araba clasică "coranică" (numită astfel pentru a o diferenția de varianta ei "ușurată", folosită în presă, școală și guvern) este limba care deține recordul mondial în materie de fond lexical, având în jur de 2
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
Alexandru Philippide. Ediția a doua a apărut în 1974, sub titlul "Kalevala", cu o prefață de Șerban Cioculescu. În 1999 a apărut o ediție revizuită, prefațată de scriitorul și diplomatul finlandez Mikko Heikinheimo. Traducerea reușește să păstreze cu fidelitate particularitățile stilistice ale originalului. În Finlanda, ziua de apariție a "Kalevalei", 28 februarie, este sărbătoare națională, zi a culturii finlandeze și se arborează drapelul Finlandei pe toate clădirile publice. Kalevala este studiată în grădinițe, școli și universități, și rămâne și azi o
Kalevala () [Corola-website/Science/298251_a_299580]
-
ontologic). Teriomorfia în forma ei devoratoare, părul alcătuit din șerpi, exprimă o dramatizare negativă a feminității, într-o atmosferă de teroare și catastrofă. Dacă o valorizare estetică a unor asemenea figuri va fi posibilă în atmosfera intelectuală a Renașterii, pentru „stilistica” grecilor, posibilitatea deconstruirii frumosului prin grotesc e amendată simbolic. Himera, ca simbol al fanteziei, sau Sfinxul, ca simbol al realității (propune enigme despre lume și om) avertizează asupra unui virtual clivaj din ordinea experienței, iar grecul polis-ului nu are
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
fost Correggio (1489-1534), care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Parma, unde a realizat principalele sale opere (de exemplu, frescele din biserica "San Giovanni Evangelista"). Începând aprox.cu anul 1590, prevalează arta manieristă cu diverse tendințe stilistice, în care - în contrast cu seninătatea clasică a perioadei precedente - repertoriul formelor devine exagerat, corpurile omenești apar șerpuitoare și crispate ("Figura serpentinata"), tablourile sunt încărcate cu multe elemente decorative, anunțând ivirea stilului "baroc". Reprezentanți valoroși ai manierismului sunt: În arhitectura Renașterii se
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
patriarhală a țărănimii engleze și în autodesăvârșirea morală cu ajutorul religiei. După părerea lui, principiul divin i se revela omului prin apropierea acestuia de natură. O trăsătură importantă a poeticii lui Wordsworth o constituie refuzul său hotărât de a folosi convenționalismele stilistice ale secolului al XVIII-lea. Poezia trebuie să fie expresia nemijlocită a sentimentelor, înveșmântate în cuvinte simple. În anii care urmează, Wordsworth creează un mare număr de opere cu caracter liric. , dintre care merită să fie amintite: ciclul ""Lucy Poems
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
obscure cărora nu le-a refuzat sprijinul ("Gazeta săteanului", în care au apărut "" și "La hanul lui Mânjoală"), l-a făcut pe Caragiale să abordeze diverse genuri publiciste precum reportajul și interviul, articole politice și foiletoane cu tematică și alură stilistică diferite: Prin modul de a scrie și prin diversitatea preocupărilor, articolele politice ale lui Caragiale au devenit sinteze satirice concentrate. O mișcare caracteristică a făcut să alterneze observația de moravuri cu generalizarea și cu construirea ironică de tipuri. Cu privire la pamfletul
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
vecinătăți” între Caragiale și Tudor Arghezi. La ambii este evident același patriotism, aceeași țintă a satirei, lovind în categoriile profesionale cu o spoială de cultură, cu un jargon franțuzit. Baconski remarcă la amândoi "„pasiunea pentru stil, pentru o anumită arhitectură stilistică, mai simplă la Caragiale, mai savantă la Arghezi”". Nicolae Steinhardt a constatat în eseul său, "Secretul” Scrisorii Pierdute”", că opera lui Caragiale a fost citită până în 1975 din două perspective. Perspectiva „stângistă” (avându-i ca reprezentanți pe Alexandru Piru și
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului; estetism ambiguu, dealtfel, al unor tineri scriitori care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism cultivat pentru grațiile unice ale esteticului; căutând „fenomenul artistic, orientări stilistice noi“, „cerchiștii“ se puneau „în slujba valorilor nepieritoare“ (...); foarte moderni, fără să ajungă la extremismul avangardei (...), estetismul Cercului Literar ancora arta într-o sferă care depășește infinit artisticul și, în același timp, dezancora arta lăsând-o să plutească în voie
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Gocelinus cistercienilor din Cârța în 1223, era abia începută la momentul donării sale, construite fiind doar corul și fundația navelor. Bazilica din Cisnădioara a fost cel mai probabil terminată la începutul deceniului 8 al secolului al XIII-lea, iar detaliile stilistice din ultima fază a construcției nu pot da indicii la întemeierea așezării, datată de altfel în secolul al XII-lea. Cercetările arheologice făcute la Mediaș, Gîrbova, Sebeș, Viscri și Drăușeni, au evidențiat prezența unor întreruperi în construcția bisericilor săsești timpurii
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
20 ai secolului al XIII-lea, cel mai târziu în jurul anului 1230. Edificarea mănăstirii s-a realizat în două faze principale de execuție, intercalate cronologic de marea invazie tătară din anul 1241. În prima fază de construcție, care etalează trăsături stilistice tributare romanicului târziu, s-a trasat planul general al mănăstirii, zidurile care delimitau curtea sa interioară fiind ridicate până la o înălțime de ca 3-4m deasupra nivelului contemporan de călcare. Din punct de vedere stilistic construcția arată înrudirea cu Mănăstirea Walkenried
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]