7,206 matches
-
aspectul stâncos al zonei, de la care derivă și numele de astăzi, slavizat, al localității. Punctul de vedere potrivit căruia numele actual se trage de la cuvintele "hîrsîz-ova" ceea ce înseamna "vadul hoților" este cu totul eronat și nerealist din punct de vedere topografic. În documentele cadiilor din perioada stapânirii otomane, cetatea este trecută cu numele Harisova, iar pe hărțile germane din secolele XVII-XVIII o găsim cu numele de Chirschowa, Hirsowe, Kersova, iar în secolul al XIX-lea, Hirsowa. În secolul al XVII-lea
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
imperiale. Amploarea haiduciei din Oltenia a atins cote nemaintâlnite în Europa, habsburgii întâmpinând mari dificultăți în tentativa de a prelua puterea de facto în provincie. Totuși, acestă perioadă a adus și anumite beneficii regiunii. Astfel, au fost realizate primele hărți topografice ale Olteniei. De asemenea, prin efectuarea unor intervenții pirotehnice s-a construit drumul Călimănești-Cozia pentru a lega noua provincie de restul imperiului. Astfel, drumul alternativ care lega Depresiunea Lotrului de Muntenia și care trecea de obicei prin localitățile Sălătrucu și
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
Williamson în povestirea sa științifico-fantastică "Collision Orbit", publicată în 1942 în Astounding Science Fiction, dar este perfect posibil ca existența conceptului să fi fost anterioară acestei lucrări. a, în engleză "terraforming", reprezinta procesul ipotetic de modificare artificială a realităților atmosferice, topografice, climatice, geologice și ecologice ale unei planete, satelit sau alt corp ceresc, cu scopul final de a-l transforma într-un spațiu locuibil, care să reprezinte cât mai fidel condițiile terestre favorabile vieții. Ecosinteza este procesul prin care se introduc
Terraformare () [Corola-website/Science/317220_a_318549]
-
interpretarea lor": Excavațiile au identificat nivelul de epoca dacică și cel corespunzător bronzului final. În această campanie au fost recuperate resturile unui depozit de cereale carbonizate, oase de animale și resturi ale unui atelier metalurgic. A fost realizată o hartă topografică detaliată a vecinătăților tell-ului. "Colectiv": George Pascu Hurezan - responsabil științific (Complexul Muzeal Arad), Florin Drașovean, Alexandru Szentmiklosi (Muzeul Banatului Timișoara), John M. O’Shea, Sarah Sherwood (Universitatea din Michigan, SUA), Alex W. Barker (Universitatea din Missouri, SUA). In anul 2008
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
perioada îndelungată de locuire (sec. IV a. Chr.- I p. Chr.) și a raporturilor cu celții. Obiectivele cercetării 2006: delimitarea eventualelor zone de interes arheologic de pe Platou; săpături pe Terasa I în vederea obținerii unor date stratigrafice și racordarea la ridicarea topografică a unor cercetări mai vechi; săpături pe o terasă de nord, pentru a vedea dacă a fost locuită. Rezultate: Cercetările din această campanie, cu obiective limitate, s-au desfășurat atât în sectoare unde s-au mai efectuat săpături, confirmându-se
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
cedeze Rusiei acest teritoriu. În 1878 a fost construită biserica cu hramul Sf. Nicolae. La începutul secolului al XX-lea, satul avea 1.154 de locuitori . În anul 1913, țăranii din sat s-au revoltat împotriva activității desfășurate de Comisia topografică. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Împuțita a făcut parte din componența României, în Plasa Reni a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din
Împuțita, Bolgrad () [Corola-website/Science/318259_a_319588]
-
proprietăților, mai ales cele din articolele VIII și IX. Pe lângă vânzarea de teritoriu, tratatul stipula și recunoașterea fluviului Rio Grande ca graniță naturală între statul Texas și Mexic. Granițele terestre au fost mai târziu stabilite de o echipă de analiză topografică de reprezentanți americani și mexicani, și publicată în trei volume sub titlul United States and Mexican Boundary Survey. La 30 decembrie 1853, cele două țări au căzut de acord să modifice granița față de cea inițială crescând numărul de pietre de
Tratatul de la Guadalupe Hidalgo () [Corola-website/Science/318287_a_319616]
-
a construit biserica. Cel de-al doilea document, "Conscrierea bisericilor din districtul Orăzii" în anul 1786 spune că parohia Cotiglet ținea de protopopiatul Pomezeu, era singura biserică în sat, era de lemn, numărul caselor din sat fiind 60. Prima ridicare topografică militară a imperiului austriac, cunoscută sub numele de ridicarea Iosefină ne oferă informații importante cu privire la natura materialului utilizat pentru construirea bisericii. Astfel, urmărind semnele convenționale utilizate vedem că biserica satului, la momentul realizării harții (1782-1785), era din lemn. Ca și
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
lung și în lat fundul de mare, trasându-i relieful, într-o altfel de configurație decât cea pământeană. Investigațiile i-au relevat căile navigabile de acces în Dobrogea antică, l-au ajutat să refacă drumul apeductelor de la Callatis, după cum, determinările topografice s-au constituit în considerații asupra scufundării navelor otomane în 1877, pe brațul Măcin. Ca lector al „Institutului de Marină Mircea cel Bătrân” din Constanța a instruit și pregătit numerose generații de scafandri, a inițiat în acest domeniu un mare
Constantin Scarlat () [Corola-website/Science/315822_a_317151]
-
în special de autori americani (34), totuși experiența autorilor norvegieni (35-37) pare convingătoare. Limita superioară (proximală) a rectului (joncțiunea recto-sigmoidiană) este apreciată de anatomiști la nivelul vertebrei S3, iar de către chirurgi la nivelul promontoriului (38-39). Mai importante decât aceste criterii topografice sunt însă criteriile descriptive care definesc începutul rectului: dispariția teniilor (musculatura longitudinală distribuindu-se de la acest nivel în jurul întregii circumferințe colice), absența haustrelor și dispariția mezosigmei și a mobilității colonului (rectul fiind practic fix). Canalul anal, porțiunea terminală a rectului
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
al sașilor în perioada 1691-1703. A venit la Sibiu a în 1676, împreună cu familia sa. A fost, pe rând, primar al Sibiului, comite al sașilor și jude regal. În perioada în care a fost primar, au fost realizate primele studii topografice și primele hărți ale Sibiului. a cerut dreptate în perceperea dărilor, deoarece sașii, care reprezentau 10% din populație, plăteau 60% din taxele încasate în Transilvania. Atunci când în 1702 a cerut ca și averile nobilimii să fie impozitate, și-a făcut
Johann Sachs von Harteneck () [Corola-website/Science/315105_a_316434]
-
patrimoniul bisericii ortodoxe în patrimoniul bisericii greco-catolice (la începutul secolului al XVIII-lea). În conscripția lui Inocențiu Micu-Klein din 1733 se amintește călugărul Inocențiu de la mănăstirea de aici. În anul 1765 egumenul ei era Macarie, clopotar Nicolae Bucuș. O comisie topografică stabilește în anul 1773 arealul mănăstiresc ca având o suprafață de cca 2 ha. În anul 1774 avea un singur călugăr. Protopopul greco-catolic Teodor Meheși raportează în inventarul făcut de el la această mănăstire în 11 februarie 1783 (la cererea
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
sau sub mare). Râul subteran este un râu a cărui albie nu este pe suprafața Pământului (râurile care curg prin canioane nu sunt catalogate râuri subterane). Râurile subterane pot fi în totalitate naturale, trecând prin sistemele de peșteri. Pe hărțile topografice, râurile pot să dispară sub doline, continuând subteran. Râurile submarine sunt curenți de apă (sărată) care circulă pe fundul altor ape cum ar fi mări sau oceane.
Râu subteran () [Corola-website/Science/320225_a_321554]
-
Viehmann, T. Rusu și Maria Alb, planul său fiind publicat, sub semnătura lui I. Viehmann, în lucrarea Peșteri din România. În anul 1975, T. Rusu stabilește originea apelor din peșteră și, împreună cu I. Viehmann și Maria Alb, întreprind o ridicare topografică a zonei carstice dintre Ponorul Văii Macră — Valea Luncilor și se cartează Peștera lui Cotuna, care face parte din același sistem carstic. În anul 1977, membrii Clubului Speologic „Z" din Oradea au forțat înaintarea .și, trecînd de a doua strîmtoare
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
de import al materiei cum sunt cavitatea bucală și cavitățile nazale, precum și segmetele periferice ale analizatorilor corticali sau organele de simț. Oasele neurocranianului formează cavitatea în care este adăpostit encefalul denumită cutia craniană. Aceasta este împărțită din punct de vedere topografic în două porțiuni: "bolta craniană" care corespunde calvariei și "baza craniului". Calota craniană este formată anterior de scuama osului frontal, posterior, de scuama occipitalului, iar în părțile laterale de oasele parietale și scuama oaselor temporale. Oasele bolții craniene sunt oase
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
de ani. Atunci s-a mutat la Edo devenind un discipol al astronomului Yoshitoki Takahashi, de la care a învățat astronomie occidentală, geografie și matematică. În 1800, după aproape 5 ani de studii, shogunatul i-a permis lui Inō să măsoare topografic țara pe proprii-i bani. Această misiune, care urma să-i consume următorii 17 ani ai vieții, l-a dus de-a lungul întregului țărm japonez și în câteva locuri din interiorul fiecărei insule principale. A petrecut 3.736 de
Tadataka Inō () [Corola-website/Science/315463_a_316792]
-
ii sunt la femei mamelele, organ pereche care conține glandele mamare (glande sudoripare modificate) care, după naștere, produc lapte pentru a hrăni pruncul. Forma mamelelor este variabilă, de obicei emisferică, alteori piriformă, discoidală sau cilindrică. Topografic se întinde superoinferior pe linia medioclaviculară, de la coasta a IV-a până la coasta a VII-a, iar mediolateral, de la linia parasternală la linia axilară anterioară. Pielea care acoperă glanda mamară prezintă în centru areola și mamelonul (papilla mammae). Areola este
Sân () [Corola-website/Science/317353_a_318682]
-
straturi de celule cubice. Lobulii au o dispoziție radiară, fiecare deschizându-se printr-un canal lactifer la nivelul mamelonului, prezentând înaintea deschiderii câte o dilatare numită sinus lactifer. Glanda mamară este îmbrăcată într-o fascie rezultată din diferențierea hipodermului, care, topografic, este împărțită într-o fascie premamară și o fascie retromamară. Femeile care au peste 150 cm circumferința bustului sunt bolnave de gigantomastie. Arterele provin din artera toracică (mamară) internă, ram din artera subclaviculară, din artera mamară externă (artera toracică laterală
Sân () [Corola-website/Science/317353_a_318682]
-
Apariția volumului Biserici medievale în județul Arad a constituit preambulul începerii primelor săpături arheologice sistematice la Tauț, în punctul ”La Cetate”. În anul 1999 s-au făcut primele investigații la fața locului, tot atunci realizându-se și o primă ridicare topografică a sitului. Săpăturile au început în toamna anului 2002, iar cele patru campanii arheologice care au urmat au permis dezvelirea unui ansamblu de clădiri orientat est-vest, care a aparținut unei biserici medievale construite în mai multe etape: prima biserică romanică
Cetatea Tauț () [Corola-website/Science/317495_a_318824]
-
Harta topografică este reprezentarea grafică convențională a unei suprafețe terestre, care ține seama de forma curbă a Pământului, pe baza folosirii unei proiecții cartografice. Din punct de vedere al conținutului, hărțile topografice redau în mod generalizat detaliile planimetrice și amenajamentele umane, precum și
Hartă topografică () [Corola-website/Science/321876_a_323205]
-
Harta topografică este reprezentarea grafică convențională a unei suprafețe terestre, care ține seama de forma curbă a Pământului, pe baza folosirii unei proiecții cartografice. Din punct de vedere al conținutului, hărțile topografice redau în mod generalizat detaliile planimetrice și amenajamentele umane, precum și detaliile nivelitice ale suprafeței topografice, într-un mod standardizat, prin diferite semne convenționale. În funcție de scara de reprezentare și de modul de întocmire, desenele topografice poartă denumirea de planuri sau de
Hartă topografică () [Corola-website/Science/321876_a_323205]
-
a unei suprafețe terestre, care ține seama de forma curbă a Pământului, pe baza folosirii unei proiecții cartografice. Din punct de vedere al conținutului, hărțile topografice redau în mod generalizat detaliile planimetrice și amenajamentele umane, precum și detaliile nivelitice ale suprafeței topografice, într-un mod standardizat, prin diferite semne convenționale. În funcție de scara de reprezentare și de modul de întocmire, desenele topografice poartă denumirea de planuri sau de hărți. Hărta topografică se întocmește la scări mai mici de 1:20 000. Se menționează
Hartă topografică () [Corola-website/Science/321876_a_323205]
-
punct de vedere al conținutului, hărțile topografice redau în mod generalizat detaliile planimetrice și amenajamentele umane, precum și detaliile nivelitice ale suprafeței topografice, într-un mod standardizat, prin diferite semne convenționale. În funcție de scara de reprezentare și de modul de întocmire, desenele topografice poartă denumirea de planuri sau de hărți. Hărta topografică se întocmește la scări mai mici de 1:20 000. Se menționează că numărul scărilor folosite pentru reprezentarea unei porțiuni din suprafața terestră poate fi nelimitat, dar dintre acestea se utilizează
Hartă topografică () [Corola-website/Science/321876_a_323205]
-
mod generalizat detaliile planimetrice și amenajamentele umane, precum și detaliile nivelitice ale suprafeței topografice, într-un mod standardizat, prin diferite semne convenționale. În funcție de scara de reprezentare și de modul de întocmire, desenele topografice poartă denumirea de planuri sau de hărți. Hărta topografică se întocmește la scări mai mici de 1:20 000. Se menționează că numărul scărilor folosite pentru reprezentarea unei porțiuni din suprafața terestră poate fi nelimitat, dar dintre acestea se utilizează numai scările de bază: 1:25.000; 1:50
Hartă topografică () [Corola-website/Science/321876_a_323205]
-
se utilizează numai scările de bază: 1:25.000; 1:50.000; 1:100.000; 1:200.000: 1:500.000 și 1:1.000.000 la care se adăugă și planurile directoare militare, la scara 1: 20.000. Planul topografic este reprezentarea grafică convențională a unei suprafețe de teren mai restrânse, care se întocmește la scări mai mari sau egale cu 1:10.000, unde proiectarea punctelor de pe suprafața terestră se face ortogonal, iar efectul de curbură al Pământului se
Hartă topografică () [Corola-website/Science/321876_a_323205]