8,428 matches
-
președintele primului Parlament rus), acesta din urmă Își Întorsese capul de marmură spre mine, un vulnerabil băiețel de unsprezece ani, și rostise cu renumita lui gravitate: „Desigur, poți veni cu noi, dar nu cumva să vânezi fluturi, copile. Ne-ar tulbura ritmul plimbării“. Pe o cărare de pe faleza Mării Negre, În Crimeea, printre tufe cu flori ca de ceară, În martie 1918, o santinelă bolșevică cu picioare crăcănate a Încercat să mă aresteze sub pretextul că făceam semnale (cu plasa de fluturi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de rezistentă, insistând să doarmă lângă o fereastră deschisă tot timpul anului. Într-o dimineață, după ce toată noaptea viscolise, camerista a găsit-o zăcând sub un strat de zăpadă sclipitoare care căzuse peste ea și peste pat, fără a-i tulbura cu nimic somnul sănătos. Iubea o singură ființă pe lume - pe fiica ei cea mai mică, Nadejda Vonliarliarski, de dragul căreia a vândut brusc moșia Batovo În 1916, tranzacție de pe urma căreia n-a avut nimeni de profitat În acel amurg al
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu actorul francez Max Linder, un actor de cinema popular pe atunci. Max a rezistat din 1908 până În 1910 și mi-a câștigat admirația Într-o zi de iarnă la St. Petersburg, când obișnuita noastră plimbare de dimineață a fost tulburată de un incident violent. Niște cazaci cu fețe fioroase și imbecile Învârteau niște bice, Îndemnându-și căluții care se ridicau În două picioare și fornăiau, să dea buzna Într-o gloată de oameni, agitată. O mulțime de căciuli și cel
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de blândă ironie În ochii ei căprui, distanțați unul de celălalt. Este ciudat, dar ea a fost prima care a avut o mare putere asupra mea, prin simplul gest de a nu Îngădui zâmbetului ei să dispară, de a-mi tulbura somnul ca o flacără ce mă ardea, zgâlțâindu-mă apoi ca să mă trezesc buimac, ori de câte ori o visam, deși În realitate mă temeam mai mult de faptul că mă revoltau picioarele ei pline de noroi și hainele ei cu miros stătut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dar era gata să-mi dea drumul În orice clipă. Cu excepția a două ferestre de pe colț de la ultimul etaj (salonul mamei), casa era deja cufundată În Întuneric. Paznicul de noapte Îmi dădu drumul Înăuntru și, Încet-Încet, cu grijă ca să nu tulbur aranjamentul de cuvinte din capul care mă durea, am urcat scara. Mama era Întinsă pe canapea cu ziarul Rech din St. Petersburg În mâini și un Times din Londra În poală. Un telefon alb strălucea pe măsuța acoperită cu sticlă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a cuvintelor - dar străvezii tei Îngrămădiți lângă casă Înăbușă monologul Mnemosinei cu trosnetele și gemetele lor În noaptea agitată. Suspinul lor va dăinui. Burlanul dintr-o parte a terasei se aude bolborosind constant, ca o persoană pisăloagă. Uneori, un foșnet tulbură ritmul ploii printre frunze, făcând-o pe Tamara să se Întoarcă În direcția unui imaginar zgomot de pași și atunci, Într-o lumină firavă - care se ridică acum deasupra orizontului memoriei mele, În ciuda ploii - puteam desluși conturul chipului ei; dar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
stupid: „Avea obiceiul să-și aprindă țigara Înainte de a o fuma“ - toate acestea rostite cu Înflăcărare, pe un ton grav și nostalgic, care atunci ni se părea comic și inofensiv; dar acum - acum mă surprind Întrebându-mă dacă nu cumva tulburam fără să ne dăm seama un demon dușmănos și arțăgos. Pe tot parcursul acelor luni, ori de câte ori un sac cu corespondență reușea să ajungă din Ucraina la Ialta, sosea o scrisoare de la Cynara mea. Nu există mister mai mare decât modul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
l-aș putea umple cu culorile unor flori plauzibile, dacă aș fi atât de neglijent Încât să sparg tăcerea memoriei pure, pe care (poate doar cu excepția unui țiuit Întâmplător În urechi datorat tensiunii arteriale a sângelui meu obosit) n-am tulburat-o și am ascultat-o cu smerenie Încă de la Început. Ceea ce Îmi amintesc cu adevărat din acest model floral neutru este inteligenta sa conexiune tematică cu grădini și parcuri de peste Ocean; căci dintr-odată, atunci când am ajuns la capătul potecii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și candela ce licăre nestinsă, Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, alți sfinți întunecați, uscați, afumați: sfinți bizantini. Pe o măsuță joasă, se află colaci, colivă, ulcele înflorate, o ploscă, lumânări, toate cele rânduite după datină pentru pomenirea morților. Tăcerea adâncă e tulburată numai de sfârâitul lumânărilor ce ard picurând. Alexandru intră pășind ușor să nu-i tulbure ruga. Simțind suflare omenească în spate, Ștefan zvâcnește fulgerător cu mâna pe plăselele pumnalului. Alexandru tresare și dă un pas înapoi. Tu, Alexandre? murmură Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bizantini. Pe o măsuță joasă, se află colaci, colivă, ulcele înflorate, o ploscă, lumânări, toate cele rânduite după datină pentru pomenirea morților. Tăcerea adâncă e tulburată numai de sfârâitul lumânărilor ce ard picurând. Alexandru intră pășind ușor să nu-i tulbure ruga. Simțind suflare omenească în spate, Ștefan zvâcnește fulgerător cu mâna pe plăselele pumnalului. Alexandru tresare și dă un pas înapoi. Tu, Alexandre? murmură Ștefan stingherit, ridicându-se. Desigur, s-au uscat de mult florile pe morminte, îi reproșează el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe ceea lume, îl încredințează boier Negrilă, hlizindu-se cu dinții săi de cal. Doamne-ferește! se crucește Cupcici căutând Răsăritul, să fie mai bine primită apărătura. Alt loc mai spăimântăcios n-ați aflat? vorbește el cu glas scăzut să nu tulbure somnul morților. Știe el Isaia ce face, răspunde Alexa. Care om se-ncumetă la miez de noapte să calce în țintirimul bântuit de duhuri necurate? Să jurăm ce-avem de jurat și să ne cărăbănim pe la cășile noastre, propune Cupcici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și-o să ne fie dor de ele... Clopotele Mirăuților, îngemănate cu dangătul clopotelor de la Sfântul Dumitru, bat rar, în dungă. "O să ne fie dor de ele..." Ștefan privește în noapte luminile Sucevei... Ștefane, șoptește Vlaicu, cu teamă să nu-i tulbure șirul gândurilor, dar Ștefan nu-i răspunde. Ștefane, ești ostenit-ostenit... Odihnește-te... Era o noapte cu lună și stele, măcar că erau puzderie, degeaba scânteiau acolo în cer. Coboară privirea pe pământ. Acolo, jos, altă puzderie de luminițe, ca la Paști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Voichița... A venit să-și ia rămas bun... Se întoarce la mânăstire... la bolniță... la mânăstire... Voichița se prelinge ștergând zidul cu spatele, se prelinge spre ușă... Domniță, nu pleca... spune Maria încetișor, fără patimă. Rămâi... Nu vreau să vă tulbur despărțirea... Câteva clipe numai... Ștefane! Eu nu plec la Hotin! spune ea cu hotărâre. Cee?! Cum așa?! Pentru ce?! M-am hotărât, Ștefane, spune ea cu o voce blândă, calmă, detașată. Mă retrag la mănăstire... Îmi închin viața, câtă mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
luat deoparte (sau eram numai noi doi?) și mi-a spus că, mai târziu, când voi crește mare, îmi va spune de ce bea (în anii aceia, într-adevăr, întrecea adeseori măsura, și nu numai în privința băuturii). Cuvintele lui m-au tulburat: exista, prin urmare, o taină, o taină pe care, când voi fi mare, mi-o va dezvălui. Despre ce să fie vorba, mă întrebam, foarte intrigat, înlocuind o presupunere cu alta. Imaginației mele i se dăduse serios de lucru. Parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
păcatul trufiei (Stepan, Kiril), păcatul cărnii (noaptea sărbătorilor păgâne ale iubirii), păcatul vrajbei între frați (povestea cnejilor gemeni), păcatul cruzimii (năvălirea, care nu e numai a tătarilor, ci și a oștilor cneazului trădător). Răul pare definitiv încrustat în natură, violența tulbură până și pacea celor mai izolate colțuri ale ei. Printr-o superbă pădure de mesteceni un șarpe negru și lung alunecă abil ca un simbol al ispitei. Câțiva pași mai încolo cadavrul unei mari păsări albe putrezește iremediabil. Crima atinge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Solomon și a zis: „Ferice de tine, lemnule! Binecuvântat vei fi!” Mai tarziu, în acea groapă s-a format scăldătoarea Vitezda unde își spălău oamenii păcatele și unde se spală și jertfă adusă templului. Se spune ca îngerul venea și tulbură apă. De pe acel lemn tulbură. Cel care intră primul se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Anii au trecut și lemnul să îmbibat cu acea apa murdară a păcatelor noastre și devenise foarte greu. Să cugetam adânc acum la
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de tine, lemnule! Binecuvântat vei fi!” Mai tarziu, în acea groapă s-a format scăldătoarea Vitezda unde își spălău oamenii păcatele și unde se spală și jertfă adusă templului. Se spune ca îngerul venea și tulbură apă. De pe acel lemn tulbură. Cel care intră primul se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Anii au trecut și lemnul să îmbibat cu acea apa murdară a păcatelor noastre și devenise foarte greu. Să cugetam adânc acum la ce este in Crucea Domnului
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
fiindcă e un fenomen natural și comun, care se întâmplă în fiecare zi și în fiecare noapte pe tot globul, tocmai de asta e cel mai senzațional. Cine nu se minunează că se nasc copii și cresc, acela nu se tulbură nici de masacrarea inocenților, nici de variatele forme ale genocidului, nici de imbecila devastare a planetei. Inumanitatea nu e ceva nou, dar a devenit mult mai sofisticată. În materie de inumanitate, lumea de azi nu se mai satisface cu simpla
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
înainte (și pe care probabil că Eliade o cunoștea), nu auzisem. Eliade considera acele două romane, care mie nu-mi plăceau (nu-mi plac nici acum), ca fiind la treapta cea mai de sus a Comediei umane. Asta m-a tulburat și mi-am zis că desigur nu am dreptate. Conferința lui Eliade avusese o forță de convingere irezistibilă. Mai târziu, recitind Comedia umană, mi-am dat seama că aveam dreptate să nu mi placă cele două romane, dar că Eliade
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Miron Constantinescu, foarte revoltat de intervenția „agitatorică” (așa-zisă) a lui Wald, continuând să vorbească filozofie, dar în termeni de „producție”, în stil marxist, chiar stalinist, dar era evident că omul era bine școlit, tobă de carte nemțească. M-a tulburat, nu știu de ce, această tiradă „dialectică” a lui Miron Constantinescu (deși, evident, aveam despre el o părere mizerabilă, dar omul nu părea nici ignorant, nici imbecil ; în ultimă instanță era și una, și alta). Dar m-a tulburat. Filozofie ? Termeni
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
M-a tulburat, nu știu de ce, această tiradă „dialectică” a lui Miron Constantinescu (deși, evident, aveam despre el o părere mizerabilă, dar omul nu părea nici ignorant, nici imbecil ; în ultimă instanță era și una, și alta). Dar m-a tulburat. Filozofie ? Termeni de producție ? Păcatele mele ! Era deja seară. Am stat acolo ce-am mai stat, dar devenise plicticos. Am plecat la restaurantul Uniunii Scriitorilor, adică la „Doamna Candrea”. În grădină, la o masă, Petre Țuțea cu un tânăr dramaturg
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în cultura carnavalescă de care se ocupă Bahtin. El citează acolo, din Rabelais, un episod apocrif atribuit unei farse a lui François Villon, făcută unui ins oarecare, pus în postura de a fi sfărâmat, ucis, rupt și asta fără ca să tulbure buna dispoziție generală a întregului. Monologul 1 Aprilie al lui Caragiale este, cred, elementul care ne face să înțelegem de ce trebuiesc ratificate, cu egală importanță în opera lui, nu numai marile texte (piesele sau momentele), ci toate „mofturile”, toate acele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de la acea fântână. În ajunul sărbătorilor, sâmbăta după amiază, se formau cozi cu cei care erau veniți să se aprovizioneze cu apă de la acea fântână. Deși se consuma foarte multă apă, n-am pomenit niciodată să se fi terminat, sau tulburat apa din acea fântână. Pentru adăpatul vitelor și al păsările din gospodărie se folosea apa de la râu. Oile, caprele, vacile, boii și caii se duceau la gârlă și beau apă din râu până-și potoleau setea. Când apa râului era
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
decât „Dumnezeu s-o ierte”. M-a supărat tare acest dispreț, această nepăsare arătată mamei și m-am gândit să fac o reclamă scrisă la episcopul eparhiot, dar în vis mama m-a rugat să-l iert, să nu-i tulbur somnul de veci cu astfel de fapte nsemnificative. Glasul ei mi-a șoptit: „Nu vreau să sufere din cauza mea”. Și l-am lăsat în pace. Pentru noianul de suferințe prin care a trecut, pentru nesfârșita ei răbdare, mă întreb ca
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
capului. Când am văzut că nuiaua coboară asupra mea, de frică, m-am scăpat pe mine și am început a plânge cu sughițuri de nu m-am mai putut opri. După un timp, am fost dat afară din clasă pentru că tulburam liniștea cu plânsul meu plin de sughițuri. Am ajuns acasă tot plângând, părinții s-au supărat rău. Ei au fost convinși că eu nu eram vinovat. Am avut sughițuri și visuri urăte, cu speriatul în somn câteva nopți, dar la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]