7,731 matches
-
vorbi! Lasă-l să se obișnuiască. Dacă aici arată așa, insistă bătrânul, cum va fi când ajunge sub Stânca Adevărului? Încet, Cristian deschise ochii. Nu-și amintea când și nici de ce îi închisese. Avea senzația că se află într-un tunel și vedea în depărtare gura acestuia scăldată în lumina soarelui. Îl mira liniștea apăsătoare care coborâse peste el. Nu reușea să-și dea seama unde se află și nici ce se întâmplă cu dânsul. La început auzi un ciripit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dădu imediat seama că sunt două persoane care discută, o voce de bărbat și una de femeie. Dintr-o dată, câmpul vizual prinse a se mări. I se părea că se află într-un vehicul ce se năpustește spre ieșirea din tunel. Mai întâi observă verdele ierbii după care azuriul cerului îi umplu privirea. Simți pe față o căldură plăcută și în păr vântul care sufla încetișor. Totul era normal acum. Fără să se miște își roti ochii în jur, speriat. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gre cescul dynamis, ceea ce înseamnă putere. Instabila nitroglicerină fusese îmblânzită, acum explozivul putea fi modelat și transportat fără probleme, păstrându-și totodată brizanța foarte ridicată. Cererea pentru noul material a crescut fulgerător, el fiind folosit intens la construcțiile de drumuri, tuneluri și în industria minieră. Fabricarea și vânzarea noului exploziv revoluționar i-a adus lui Nobel o avere uriașă. Din păcate, inventatorul nu se gândise că explozivul inventat de el va fi folosit și în scopuri militare. Îndurerat de aplicațiile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
uși masive de metal. Când săpaseră fundațiile cazinoului găsiseră o galerie veche. O exploraseră împreună și constataseră că, după ce merge câteva sute de metri pe sub pământ, iese undeva pe un bot de deal, chiar deasupra șoselei ce ducea spre port. Tunelul se prezenta bine, pereții săpați în rocă nu se prăbușiseră și nu avea nevoie de reparații majore. Probabil că fusese construit de patrioții greci în timpul celui de-al doilea război mondial. Se hotărâseră să-l păstreze ca o cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scobiturii. Dădea la o parte niște lăstari veștejiți și înlătura bolovanii de după aceștia. Zgribulit, inspectorul se apropie și el cu gând să-l ajute. Toată treaba nu dură mai mult de câteva minute. În curând, apăru gura neagră a unui tunel ce se pierdea în întuneric. Pop scoase din buzunar o lanternă și intră înăuntru. Cristian îl urmă imediat. Aici aerul era uscat, zgomotul apei rămăsese în urmă și nici mirosul de umezeală nu se mai simțea. Socrul său îl aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
uscat, zgomotul apei rămăsese în urmă și nici mirosul de umezeală nu se mai simțea. Socrul său îl aștepta, luminând cu lanterna înspre el. Stai aproape de mine! îi spuse acesta, după care se răsuci pe călcâie și porni voinicește prin tunel. La început, drumul mergea drept, după care podeaua începu să urce, mai întâi ușor, după care, din ce în ce mai abrupt. Nici picăturile de apă nu mai curgeau din tavan. Pop se deplasa repede, chiar prea repede, ținând cont de vârsta lui. Tunelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tunel. La început, drumul mergea drept, după care podeaua începu să urce, mai întâi ușor, după care, din ce în ce mai abrupt. Nici picăturile de apă nu mai curgeau din tavan. Pop se deplasa repede, chiar prea repede, ținând cont de vârsta lui. Tunelul se răsucea neîncetat, întorcându-se neașteptat când la stânga când la dreapta. De multe ori, raza lanternei se pierdea dincolo de cotituri. Pe jos, se întindea un strat subțire de nisip sub care inspectorul simțea pietri cele mărunte. Galeria prin care mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în micul iaz de sub cascadă. Nu aveam voie să trecem mai sus de drumul forestier. Muntele Rău e blestemat, nimeni nu urca acolo, nici măcar în ziua de azi. Pe deasupra, nu am fi îndrăznit niciodată să ne ducem acolo, însă prin tunel ni s-a părut cu totul altceva. Am pornit în explorare așa, uzi, cum eram după scăldat. Am ieșit din subteran exact la Râpa Dracului, pe fundul ei. Ni s-a părut ceva extraordinar și reveneam acolo aproape în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aer și urma să moară, era împăcat cu gândul acesta. Timpul se oprise în loc iar el se prăbușea într-un abis fără capăt. Era întuneric și frig. Apoi, o licărire luminoasă apăru în depărtare, transformându-se cu repeziciune într-un tunel strălucitor a cărui albeață îi ardea privirea. Căderea încetinise, oprindu-se apoi de tot. Acum, o forță căreia nu i se putea opune îl trăgea tot mai repede spre lumină. Nu știa când își revenise în simțiri, trecuse un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce se întâmplă. Urechile nu percepuseră nici un sunet, glasul îi răsunase direct în minte. Trebuie să te întorci! continuă vocea. Mai ai încă de lucru, mai târziu ai să revii aici, printre noi. Atât. Începu imediat să cadă prin același tunel înconjurat de întuneric prin care venise. Pe măsură ce cobora, viteza era din ce în ce mai mare, iar el devenea tot mai înspăimântat, temându-se să nu se strivească de pământ. Intrarea în trupul său se făcu brusc, dureros chiar. Izbitura îi smulse un icnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot ce ai fi crezut despre mine. N-aveai decât să mă respingi, îmi ajungea doar să mă uit în ochii tăi, să te simt aproape și să-ți sorb aerul. Atît! Dacă te găseam aș fi ieșit din groaznicul tunel în care orbecăiam, pașii mei apucau poate pe alt drum. Dar nu erai acasă. Am sunat zadarnic o jumătate de oră. Ca și când părea de neînchipuit și ireparabil să lipsești în ceasul acela, m-a invadat o descurajare vecină cu moartea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
croitorii“. Toate visele mele au câte un titlu. Manechinele decapitate au început să înmugurească, acele de gămălie s-au îmbârligat în tufișuri, iar pajiștea s-a întins cu sălbăticie peste catifele. Mașina mea de cusut duduia ca un tren în tunel, cu toate că nici nu mă atinsesem de ea. Tivea un cearșaf alb. Ca un bun croitor, trebuie să înțeleg ce înseamnă un astfel de vis. Stăteam la umbra celui mai bătrân copac. Era după-amiaza târziu și toamnă timpurie. „Pinaceae, Abies cephalonica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ajuns într-o sală luminată numai pe jumătate. "Oprește-te!" mi-a poruncit o voce din jumătatea de sală aflată în întuneric, în aceeași clipă, sub picioarele mele s-a deschis o trapă prin care m-am prăbușit într-un tunel vertical. Am apucat să aud în urma mea un hohot de râs, după care am continuat să cad însoțit de o muzică languroasă. Simțeam că lunecam pe ceva mucilaginos. Deodată, m-am oprit lângă un fotoliu unde dormita un bărbat de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tot? mă întreb, cumva, dezamăgit. Jos, o pădure de stejar cu frunzele înroșite de toamnă. Dacă te uiți la ea, ai "rău de înălțime". Probabil, călugării se încălzeau arzând butuci din această pădure. Revin și, pe la mijlocul peretelui, descopăr un mic tunel pe care nu-l remarcasem la urcare. Cobor prin el și abia acum mă lămuresc. În perete sunt săpate caverne ― chiliile călugărilor. O cavernă mai mare e refectoriul. Alături, altă cavernă mai mică ― bucătăria. Nici o pată de culoare n-a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a purității lucrării tale. șase în al cincilea loc: te întrebi cum de s-a putut dezvolta copacul ăsta înțelept și protector al ridicării tale către înalt în teritoriul vecinului de dedesubt, invadat de animale păroase și oarbe, care sapă tuneluri pe sub pământ, cum a rezistat el până în ziua când tu ai putut să dai drumul producției de pastile anticârtițe-oribil-dansatoare, până când ți-a fost revelată rețeta secretă în vis. nouă deasupra: acum înțelegi că evoluția de la baobabii primitivi la baobabii-bătrâni capricioși
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
evoluția de la baobabii primitivi la baobabii-bătrâni capricioși trebuie să fi avut loc într-un ținut invadat de cârtițe, în care au supraviețuit numai exemplarele care aveau studii superioare de supraviețuire în prezența animalelor păroase și oarbe de dedesubt, care sapă tuneluri, și, din acel ținut, mase de aer au deplasat semințe până în ținuturile acestea, pe unde vă întâmplați tu și alesul inimii tale, și o sămânță, iată, a ajuns chiar aici, sub cuibul reapretat în fiecare zi al dragostei tale. înălțimi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
culoar de piatră foarte îngust, este întuneric complet, mergi cu pasul piticului, pe pereți se scurge apă, e miros de umezeală și mucegai, scoți din desaga-fără-fund rubinul tetraedric, la lumina infraroșie a căruia poți detecta contururi, ajungi la capătul acestui tunel blestemat, sudoarea îți curge pe frunte, în fața ta apare o cisternă plină cu apă, susținută de coloane verticale înalte, în apă bălăcindu-se mii de limacși-vineții-cu-guriță-cu-dinți și mii de mormoloci de broaște-spion, păziți de către singuraticul șașiu, gata să îi încarce
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
brusc. În fața lui se înălța o scară îngustă și lungă care nu avea nicio legătură cu parterul clădirii, ci urca la magazinul de la etaj. Care magazin de jos din prag de fapt nici nu se vedea. Scara semăna cu un tunel înclinat, cu pereți albi. Albeața pereților nu venea de la lumina de afară, ci de la cea dinăuntru, din magazin. Ehei, dar era cale lungă de la magazin până jos în prag. Înainte de a ajunge jos, lumina făcea un popas pe palierul dintre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
linia de tragere, ocoleau câmpul pe lângă gardul înalt de beton și ajungeau în dreptul liniei țintelor. Linia țintelor era deasupra unui val de pământ abrupt, înalt de vreo cinci metri, iar din margine puteai să constați că era străbătut de un tunel de beton. Intrând în tunel, observai că deasupra tunelul era descoperit, dar mizeria și paragina dinăuntru erau atât de mari încât până și fâșia de cer părea o mizerie. Iar cine își imaginase mai înainte, în timpul tragerii, că ținta stă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe lângă gardul înalt de beton și ajungeau în dreptul liniei țintelor. Linia țintelor era deasupra unui val de pământ abrupt, înalt de vreo cinci metri, iar din margine puteai să constați că era străbătut de un tunel de beton. Intrând în tunel, observai că deasupra tunelul era descoperit, dar mizeria și paragina dinăuntru erau atât de mari încât până și fâșia de cer părea o mizerie. Iar cine își imaginase mai înainte, în timpul tragerii, că ținta stă așezată într-un dispozitiv automat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
beton și ajungeau în dreptul liniei țintelor. Linia țintelor era deasupra unui val de pământ abrupt, înalt de vreo cinci metri, iar din margine puteai să constați că era străbătut de un tunel de beton. Intrând în tunel, observai că deasupra tunelul era descoperit, dar mizeria și paragina dinăuntru erau atât de mari încât până și fâșia de cer părea o mizerie. Iar cine își imaginase mai înainte, în timpul tragerii, că ținta stă așezată într-un dispozitiv automat care sesizează, într-un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lovite de cine știe câte mii de gloanțe, încât nici nu se mai distingea dacă pe ele fuseseră pictate cândva cercuri concentrice sau siluete umane. Locotenentul-major le-a explicat că trebuiau ținute în așa fel încât să iasă prin deschizătura de deasupra tunelului și să fie vizibile pentru trăgători. Regula era că atunci când o țintă era lovită trebuia imediat retrasă pentru ca lucrul ăsta să se observe de către cei ce notau rezultatele tragerii. Cineva a întrebat: De unde știm când o țintă e lovită? Ofițerul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu era obișnuită cu ceva atât de instabil. În cele din urmă, dacă toți o făceau, a îndrăznit și ea, nu fără să se dezechilibreze un pic. Dar reușind, fără un balans exagerat, să se sprijine de mine... Eram în tunel. Pe sub case și pe sub străzi. Sunt sigur că mama ar fi vrut să mă întrebe la ce adâncime ne aflam, deși, în multe privințe, nu era prea curioasă de felul ei. Întrebarea i se vedea în lumina ochilor. O lumină
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bătătorit și încălzit de soare al aleii în iarba umedă și rece pe care Dragoș o cam tăvălise cu picioarele tot așezând la crengi verzi de jur-împrejur. Tu ai făcut casa asta? Dragoș o lăsă înainte. Trecură aplecați printr-un tunel cu acoperiș de crengi rupte, cam cinci pași, nu mai mult, afundându-se în verdeață. Dincolo de tunel ieșeau din nou în soare. Nu-i casă, e un fel de îngrăditură. De afară nu se vede nimic. Neti își roti privirea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tăvălise cu picioarele tot așezând la crengi verzi de jur-împrejur. Tu ai făcut casa asta? Dragoș o lăsă înainte. Trecură aplecați printr-un tunel cu acoperiș de crengi rupte, cam cinci pași, nu mai mult, afundându-se în verdeață. Dincolo de tunel ieșeau din nou în soare. Nu-i casă, e un fel de îngrăditură. De afară nu se vede nimic. Neti își roti privirea peste zidul de crengi pe care Dragoș le așezase de jur-împrejur umplând golurile dintre tufe și trunchiuri
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]