7,855 matches
-
plăcere estetică” e ca și cum ai spune că mâncăm artă. În realitate, arta nu provoacă plăcere, ci o stare de euforie a spiritului, al cărei nume propriu e bucuria. Arta, prin perfecțiunea sensibilă, ne împărtășește bucuria infinitului. E un sentiment de uitare a lumii materiale și de evadare imediată în vagul superior al posibilităților ideale. într-un elan euforic, Alexandru Macedonski a exprimat admirabil acest sentiment paradoxal al bucuriei estetice: Voind să uit că sunt din lume, voiesc să cred că sunt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în corturile drepților”, unde nu mai e durere și suspin, vrea să spună regăsirea și recunoașterea fericită a eului personal în propria lui idee, care există în Dumnezeu din veșnicie. Din acest punct de vedere, nefericirea vieții terestre stă în uitarea propriei noastre idei, a propriului nostru arhetip ceresc, uitare ce pe izolează în vremelnicie și în nimicnicie. Arta religioasă e amintirea sensibilă a acestui adevăr de credință. Dacă saltul dincolo de această lume e propriu fiecărei arte, cea religioasă nu evadează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
suspin, vrea să spună regăsirea și recunoașterea fericită a eului personal în propria lui idee, care există în Dumnezeu din veșnicie. Din acest punct de vedere, nefericirea vieții terestre stă în uitarea propriei noastre idei, a propriului nostru arhetip ceresc, uitare ce pe izolează în vremelnicie și în nimicnicie. Arta religioasă e amintirea sensibilă a acestui adevăr de credință. Dacă saltul dincolo de această lume e propriu fiecărei arte, cea religioasă nu evadează în vagul unei idealități posibile ca arta profană, ci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în momentul execuției, ce trebuie să urmeze. Dar această formă anticipată, de caracter simbolic, nu e văzută în idealitatea ei cu ochiul fizic, ci numai cu simțul spiritual corespunzător. Într-o explozie de bucurie, care e un moment de totală uitare de sine și de trăire într-o ordine nemărginită, artistul își contemplă opera, ca și misticul viziunea, printr-o percepție interioară, printr-o senzație suprasensibilă. Fenomenul nu e de natură comună și analogia cu ceea ce îi corespunde în mistică ni
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o dă în contrast cu lumea noastră, Căci uncie-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște. Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe, după această descriere, care e suprema piatră de încercare a oricărui geniu artistic, Luceafărul, restabilit în nemurire, privește în jos, în adâncul prăpăstios al lumii pământene, la scena celor doi îndrăgostiți, înlănțuiți în pasiunea muritoare. Ce mici trebuie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin apelul la abilitatea empatică. Practica pedagogică ce urmărește numai transmiterea în mod arbitrar a cunoștințelor și priceperilor are ca efect dezgustul elevilor cu privire la materiile învățate, incapacitatea de a lua inițiative, neputința de a ajunge la autonomie, dorința de dependență, uitarea rapidă a celor învățate superficial, la cerere. Cei mai buni profesori sunt, în general, pasionați de domeniul pe care îl predau. Ei ajung să producă schimbări la elevii lor printr-o structurare atentă a conținutului. La rândul lor, elevii pot
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
același timp intimitatea relațiilor care îl pun în față cu un singur copil; este un singur și de neînlocuit exemplu. El poate să adopte această atitudine numai pentru că nutrește față de elevii săi cea mai deplină dragoste, plămădită din abnegație și uitare de sine" (M. Merchand apud S. Marcus, 1999, p. 117). III.5.4. Formarea autonomiei elevului prin sistemul de recompense și pedepse I. Dafinoiu (1999) în subcapitolul consacrat modificării comportamentului prin sistemul de recompense și pedepse utilizează termenul de „recompensă
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
și le-a desăvârșit. Specialiștii în domeniu afirmă că nici un popor din lume nu posedă o colecție mai frumoasă și variată de colinde precum poporul român. Colindele interpretate magistral de Corul Madrigal au uimit întrega lume... După ani lungi de uitare și interzicere, cântecele de stea ies iarăși la lumină ca florile de cireș primăvara. Steaua Între Crăciun și Bobotează, colindătorii umblă cu steaua, obicei de demult. Luminoasă și întocmai cu meșteșug, steaua e compusă din speteze de brad îmbrăcate cu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
inedite. După cum se poate observa, finalizarea acestui volum s-a făcut cu mare dificultate, iar suportul oferit, de-a lungul timpului a fost din partea unui număr important de persoane. Dar acum timpul a mai jucat un rol: a așternut vălul uitării peste acel suport punctual (dar de multe ori important), lăsând în urmă doar ceea ce a fost cu adevărat relevant. De aceea, trebuie să mulțumesc persoanei care din punct de vedere științific a fost în tot acest timp alături de mine, acad.
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fundament al zidirii sufletești a ființei, predica nu poate omite combaterea oricăror forme de pervertire a credinței, în duhul ecumenizant, în contrapunct cu Tradiția Bisericii și a Sfinților Părinți. O sursă fundamentală a predicii ortodoxe o constituie Cărțile de slujbă. Uitarea și chiar disprețuirea lor face ca predica de astăzi să fie inconsistentă, sub raportul doctrinei, și neclară, sub raportul discursului Cărțile de Slujbă cuprind în interiorul lor Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, deopotrivă. De altfel, întreaga exegeză și dogmatică a Bisericii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Actul de curajoasă hotărâre al P. S. Episcop al Oradei, Roman Ciorogariu, prin care se cere preoților să demisioneze din partidele politice, sub citarea canonului apostolic că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, este în atmosfera de anarhie și de uitare a sfintelor așezări în care se zbate Biserica noastră un suprem cordial. Nu este vorba de eficacitatea actului în sine. Poate că, la urma urmelor, îndreptățirea canonică a pastoralei P. S. Romanu nici nu e așa de clară și că e
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
minciunii: orice minciună, călcare de jurămînt, întrebuințarea Numelui lui Dumnezeu în deșert, călcarea făgăduințelor făcute înaintea lui Dumnezeu, ascunderea păcatelor înaintea Duhovnicului... A treia vamă e aceia a calomniei: calomnierea aproapelui, vorbirea de rău, umilirea altuia, înjurăturile, batjocora unită cu uitarea propriilor sale greșeli și păcate... A patra vamă este aceea a lăcomiei: beția, obiceiul de a mînca printre mese și în ascuns, uitarea rugăciunii înainte și după masă, nepăzirea posturilor, nesațiu, desfătările, în fine, tot felul de gastrolatrie... A cincea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
treia vamă e aceia a calomniei: calomnierea aproapelui, vorbirea de rău, umilirea altuia, înjurăturile, batjocora unită cu uitarea propriilor sale greșeli și păcate... A patra vamă este aceea a lăcomiei: beția, obiceiul de a mînca printre mese și în ascuns, uitarea rugăciunii înainte și după masă, nepăzirea posturilor, nesațiu, desfătările, în fine, tot felul de gastrolatrie... A cincea vamă este a lenevirii: lenevirea relativ la serviciul Divin și la rugăciunea particulară, neglijență la lucru, lene în cele duhovnicești și gospodărești... A șasea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pentru a zăgăzui vorbele despre otrăvirea cărturarului -, ci de o moarte hărăzită printr-o voință mai presus de fire. Și, pe drept, cei doi cărturari bucovineni meritau această sublimă izbăvire într-o vreme de tristă izbeliște culturală. Nu meritau însă uitarea care i-a învăluit vreme de-o jumătate de veac". E o "uitare" pe care ultimul diriguitor interbelic al revistei "Convorbiri literare", cu adevărat nu o merită. I.E. Torouțiu rămîne în literatura română un istoric literar de primă mărime și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o voință mai presus de fire. Și, pe drept, cei doi cărturari bucovineni meritau această sublimă izbăvire într-o vreme de tristă izbeliște culturală. Nu meritau însă uitarea care i-a învăluit vreme de-o jumătate de veac". E o "uitare" pe care ultimul diriguitor interbelic al revistei "Convorbiri literare", cu adevărat nu o merită. I.E. Torouțiu rămîne în literatura română un istoric literar de primă mărime și de indiscutabilă stăpînire a meandrelor manuscriselor eminesciene; un acribios pînă în marginea pedanteriei
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
14, conținutul experiențial al poeziei este o condiție sine qua non a facerii operei, însă, presupunem noi, numai că punct liminar al acesteia (origo): Aici, însă, auzuri florale, promovate, le interpretară necesar că intervalul, numai, "unei albe combustii". Exauția prin uitare: faptul taumaturgic al Analysei, conferind existența străină și transferată, extremelor pulverizări 15 (italice în original). Printr-o metaforă, "combustie albă" (= creație), împrumutata din limbajul alchimic, Ion Barbu evidențiază necesitatea transformării, prin operații succesive, a materialului existențial, în procesul creație artistice
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
corespund "extremele pulverizări" din "Veghea lui Roderick Usher"). Prin această operațiune, realitatea pură percepută, inițial, în sine, conform istoriei interioare proprii obiectelor, este acum definită prin relaționare cu alte obiecte,27 fără vreo legătură directă cu natura lor primară ("prin uitare"), dobândind, astfel "existența străină și transferată"28, în formularea lui Ion Barbu. Iată textul bergsonian: [A]naliza este operația care leagă obiectul de elemente deja cunoscute, cu alte cuvinte, comune acestui obiect și altora. A analiza constă, prin urmare, în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
foarte dozat, pentru a nu pierde de tot “simțul mingii” - aici intervine și antrenamentul fără paletă și minge. În această fază pot fi probate și alte sporturi: înot, ciclism atletism sporturi cu mingea. Primele săptămâni servesc în primul rând la uitarea încărcăturii fizice și psihice din ultimul sezon, iar spre sfârșitul fazei se pune accent pe pregătirea sezonului care urmează. O săptămână tip poate să arate așa: Luni: înot Marți: tenis de masă Miercuri: rezistență Joi: odihnă Vineri: jocuri cu mingea
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
formele actuale ale cunoașterii? Poate fi discursul sociologiei interbelice reactualizat, adică să fie reintrodus într-un domeniu de generalizare și de transformare nou pentru el? Este posibilă reîntoarcerea la tipul de discurs promovat de sociologia interbelică, adică sărirea momentului de "uitare" și recuperarea lucrurilor, știind că uitarea a fost consecința unui accident istoric și nu a derivat din operă, adică ținând de contextul social-politic în care opera s-a produs? Orice formulă de restituire presupune reconstituirea darului primit, consemnând ceea ce Derrida
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
discursul sociologiei interbelice reactualizat, adică să fie reintrodus într-un domeniu de generalizare și de transformare nou pentru el? Este posibilă reîntoarcerea la tipul de discurs promovat de sociologia interbelică, adică sărirea momentului de "uitare" și recuperarea lucrurilor, știind că uitarea a fost consecința unui accident istoric și nu a derivat din operă, adică ținând de contextul social-politic în care opera s-a produs? Orice formulă de restituire presupune reconstituirea darului primit, consemnând ceea ce Derrida numește "travaliul doliului". Doar astfel cei
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a făcut pe om și, mai ales, după ce Dumnezeu s-a făcut om, e rândul omului să se ridice, făcându-se Dumnezeu. Tot acest parcurs e marcat de tendința de creștere a statutului ontic al umanului. Să fie acesta rostul uitării divinului în procesul de secularizare? Gnosticism? Sfârșit de poveste și/sau încă o etapă în brâncușiana creștere- descreștere a lumii? Toate aceste întrebări pot fi puse fără strângeri canonice de inimă. Așa cum generos arăta Olivier Clément31, oricum Dumnezeu are răspunsuri
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cunoașterea mai aprofundată a unor cicluri de producție literare, cum ar fi cele medievale, celtice, scandinave, hinduse și chineze, a dus la -demodarea acestei vechi concepții despre "clasicism". Observăm că unele opere sunt date uitării și apoi reapar, că unele lucrări își pierd un timp eficacitatea estetică pentru ca apoi să și-o recâștige ; de pildă, operele lui Donne, Langland și Pope, a lui Maurice Scève și Gryphius. 327 Ca reacțiune împotriva autoritarismului și a listei
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Știință limbei; probleme atât de numeroase și atât de variate, încât corpul Linguisticei aplicate e mult mai voluminos decât al Linguisticei pure [5]. Generalitatea linguiștilor scăpa cu desăvârșire din vedere distincțiunea cea fundamentală între "Linguistica pură" și "Linguistica aplicată". Această uitare produce adesea o regretabilă confusiune, precum este atunci, bunăoară, cănd Max Müller lasă a se înțelege că așa-numita mitologie comparativa ar fi o parte din Linguistica deopotrivă cu fonologia sau cu morfologia 3. Este ca și când ar bagă cineva farmacologia
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
consilieri uneori reciproc ș.a. Între formele (procedeele) dezaprobării amintim : somația care pune în gardă, prevenind asupra consecințelor comportării incorecte, trezind și orientând în bine conștiința celor educați, unii din ei fiind tentați să încalce ordinea, normele, admonestarea, care face din uitare, pentru a cărei evitare înșii fuseseră preveniți, fapt reprobabil, supus dojenirii, mustrarii, ei datorandu-se încalcările, greșelile; observația , care de data aceasta exprimă special obiectii critice, reproșuri, imputări individului, grupului pentru faptele rele, munca de mântuială, neglijență, pasivitate față de actele
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
români ce au ridicat neamul nostru românesc la culmile Înalte ale credinței, curajului, dreptății și demnității. Sunt amintite faptele mărețe ale acestor oameni de valoare, dar nu sunt conștientizate destul. În viața cotidiană cu o multitudine de probleme sunt date uitării elemente ce ar trebui să fie prioritare: familia, credința, iubirea, demnitatea. Ceea ce au cosntruit strămoșii noștri se distruge cu fiecare zi ce trece și rămâne doar amintirea și ideea greșit Împământenită cum că noi nu mai putem fi ca ei
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Georgiana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92316]