8,054 matches
-
școală poartă numele scriitorului Petre Dulfu, născut în Tohat, localitate aflată în apropiere. În perioada 1940-1944, sătul s-a aflat în zona cedata Ungariei, românii apți de serviciul militar fiind înrolați în timpul celui de-al doilea război mondial în armată ungară. Au fost și tineri care, trecând granița în România s-au înrolat în Divizia Tudor Vladimirescu, luptând pentru statul român. Spre sfârșitul războiului, în timpul retragerii, trupele germane au poposit temporar în sat, la plecare distrugând podul de lemn de pește
Sălățig, Sălaj () [Corola-website/Science/301830_a_303159]
-
mijlocul secolului al XIX-lea. În 1925, cea mai mare proprietate din sat aparținea încă aceleași familii. Din evul mediu până în 1867 satul Pria a aparținut administrativ de Comitatul Crasna. În comitatul Crasna, ca și în întreaga Transilvanie, administrația Regatului Ungar s-a suprapus unei structuri sociale românești mai vechi. Urmele acesteia în Pria se pot distinge în menționarea voievodului Grigore Baboș care conducea în 1594 peste crainicii satelor Cizer, Boian, Ponița, Hurez, Stârci, Ratin și Wayfalua. Acesta din urmă, fiind
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
a dus la exproprieri și expulzări brutale, încât în 1640 în Austria au rămas foarte puțini protestanți. În 1529 a avut loc primul asediu otoman al Vienei, însă turcii nu au reușit să cucerească orașul. Granița dintre Viena și regiunea ungară devenită provincie otomană a rămas timp de 200 de ani la o distanță de doar 150 km, ceea ce a creat o atmosferă de nesiguranță, împiedicând dezvoltarea Vienei. Totuși nu au încetat să apară construcții noi nici în această perioadă, care
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
ar părea să aibă legătură cu colonizatorii din Patras (variațiuni ale numelui Potras/Patras există și în numele de origine grecească). Majoritatea locuitorilor se crede că ar fi fost ciobani, fapt care i-a ajutat să nu devină robi în timpul dominației ungare, permițându-le să-și păstreze independența și avuturile. Liderii Potras-ilor au fost foarte activi la organizarea carierei de piatră că o cooperativa, ceea ce i-a condus la prosperitate. Din păcate regimul comunist instaurat în 1945 n-a tolerat o asemenea
Bologa, Cluj () [Corola-website/Science/300321_a_301650]
-
În zona Călatei se regăsește, de altfel, și toponimul "Marothlaka" (Morlaca, CJ), care poate fi pus în legătură cu numele lui Menumorut și a bunicului acestuia, Morut. Prin apropierea Mănăstireniului trecea o străveche linie de hotar, păstrată în primele secole ale stăpânirii ungare. Ea a rămas, până in secolul al XVI-lea, linia de delimitare dintre Voievodatul Transilvaniei și Ungariei. Zona Călatei, situată la răsărit de izvorul Crișului Repede, aparținea, în Evul Mediu, comitatului Bihor. Întreaga zonă este abundentă în vestigii încă foarte
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
din Valea Bistriței s-a făcut peste populația românească existența în zona Tulgheșului. Denumirea provine din Stejar-Stejăriș după pădurea de stejar de pe versantul cu expunere sudică de la poalele Munților Bistriței spre valea Bistricioarei a fost modificată pe parcurs de autoritățile ungare în Tölgyes, iar ulterior a fost redenumită în Tulgheș după Marea Unire; la fel denumiri că Rezu Mare (Nagyréz), Pârâul Mărului (Marpatak), Gyergyótölgyes, etc.. Pe teritoriul Tulgheșului sunt 30 de izvoare de apă minerală din care 11 au fost înregistrate
Tulgheș, Harghita () [Corola-website/Science/300488_a_301817]
-
descrisă ar fi fost desfășurată între Dan I și Mircea, în 1386, Panaitescu observă că Mircea este totuși învins, turcii nu ajunseseră încă la Dunăre, iar Sigismund nu se afla la acea dată pe tron. De asemenea, din diplomele regelui ungar, se știe că banul Ștefan a murit la 1395. Această ultimă precizare l-a făcut pe Panaitescu să respingă și presupunerea lui C. Litzica, conform căreia ar fi fost descrisă o luptă între Mihail I și Dan al II-lea
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
Bătălia a fost menționată în mai multe cronici: cea pictată de la Viena ("Chronicon pictum", cca. 1360), cea a lui Thurocz ("Chronica Hungarorum", cca. 1486), analele lui Jan Długosz ("Annales seu cronici incliti regni Poloniae", cca. 1455 - 1480) precum și alte lucrări ungare, poloneze și germane de acest gen, toate din secolele XV-XVI, care reproduc în principiu relatarea cronicii vieneze. De asemenea, bătălia mai este pomenită și în actele ungare din secolul al XIV-lea, din care istoricii au putut desprinde și alte
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
Długosz ("Annales seu cronici incliti regni Poloniae", cca. 1455 - 1480) precum și alte lucrări ungare, poloneze și germane de acest gen, toate din secolele XV-XVI, care reproduc în principiu relatarea cronicii vieneze. De asemenea, bătălia mai este pomenită și în actele ungare din secolul al XIV-lea, din care istoricii au putut desprinde și alte detalii despre conflict. În toate aceste izvoare nu este menționat niciodată cuvântul „posadă”, ce desemna inițial un loc greu accesibil și apărat de elemente naturale sau artificiale
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
în aceleași locuri, anume "„în cazanul de la Posada, pe drumul Câmpulungului”". În 1324 Basarab I se afla sub suveranitatea lui Carol Robert de Anjou. Un an mai târziu, domnitorul român cucerește Severinul, ceea ce a dus la răcirea relațiilor cu Regatul Ungar. Mai mult decât atât, din 1327 Basarab refuză să mai plătească tributul de vasal. Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar, la sfatul lui Dionisie (mai târziu ban de Severin), să întreprindă o expediție de recucerire a teritoriului pierdut
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
de Anjou. Un an mai târziu, domnitorul român cucerește Severinul, ceea ce a dus la răcirea relațiilor cu Regatul Ungar. Mai mult decât atât, din 1327 Basarab refuză să mai plătească tributul de vasal. Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar, la sfatul lui Dionisie (mai târziu ban de Severin), să întreprindă o expediție de recucerire a teritoriului pierdut și de pedepsire a vasalului său. În luna septembrie a anului 1330, Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, cu o puternică armată
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
îi aduce o propunere de pace. Oferta de pace făcută de Basarab I este refuzată de către rege, deși i se promitea plata a 7.000 de mărci de argint ca despăgubire, cedarea cetății Severinului și trimiterea unui fiu la curtea ungară ca garanție, ""numai vă întoarceți în pace și vă feriți de primejdii, că de veți veni mai încoace, nu veți scăpa de dânsele"". Carol Robert răspunde cu aroganță că Basarab este păstorul tuturor oilor sale și că îl va scoate
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
fără a-i aduce însă argumente, a fost P. Dragalina, în 1899. Acesta considera că lupta s-a dat "„în cheile Crainei, în strâmtorile dintre Orșova și Meedia [Mehadia]”". Constantin Rezachevici menționează că „drumul sării”, pe care a intrat armata ungară, era legătura obișnuită dintre Ungaria și Țara Românească, și prin urmare Carol Robert ar fi fost îndreptățit să aleagă la întoarcere o cale pe care o știa cel mai bine, în detrimentul alteia necunoscute. În continuare oferă câteva și câteva mărturii
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
îndreptățit să aleagă la întoarcere o cale pe care o știa cel mai bine, în detrimentul alteia necunoscute. În continuare oferă câteva și câteva mărturii din documentele emise de cancelaria regelui Carol Robert de Anjou: Pe 7 aprilie 1331 un document ungar menționează că bătălia s-a dat dincolo de "„muntele românilor”" ("trans alpem Olachorum"), regele însuși amintind la 2 și 22 noiembrie 1332 că lupta avusese loc "„la ieșirea noastră de acolo”" (așadar chiar la hotarul dintre Ungaria și Țara Românească). Pe
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
ce stăpânea de facto aceste teritorii. C-tin C. Giurescu este de părere însă că brașovenii au cerut doar o garanție suplimentară suzeranului maghiar că nu vor păți nimic pe teritoriul vasalului său, Nicolae Alexandru. Voievodul muntean renunță la suzeranitatea ungară în 1359. Până la sfârșitul domniei lui Nicolae Alexandru se pare că nu s-au ameliorat raporturile între el și regele ungar, căci imediat după suirea pe tron a fiului său, Vladislav I, Ludovic îl apostrofează afirmând că a urmat „obiceiurile
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
suplimentară suzeranului maghiar că nu vor păți nimic pe teritoriul vasalului său, Nicolae Alexandru. Voievodul muntean renunță la suzeranitatea ungară în 1359. Până la sfârșitul domniei lui Nicolae Alexandru se pare că nu s-au ameliorat raporturile între el și regele ungar, căci imediat după suirea pe tron a fiului său, Vladislav I, Ludovic îl apostrofează afirmând că a urmat „obiceiurile rele” ale tatălui acestuia. Nicolae Alexandru moare la 16 noiembrie 1364, fiind înmormântat în biserica de la Câmpulung, ctitoria sa și a
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
condus de generalul Döme Sztójay. În primăvara anului 1944 locotenent-colonelul SS () Adolf Eichmann, responsabil cu executarea soluției finale a problemei evreiești, și-a început activitatea de „purificare” a Ungariei de evrei. Din aprilie și până în septembrie 1944, cu colaborarea autorităților ungare și cu ajutorul entuziast al fasciștilor unguri, (între care și adepți ai partidului Crucilor cu Săgeți al cărui lider, Ferenc Szálasi, a preluat în toamna puterea în locul lui Horthy), au fost deportați la Auschwitz circa 564.500 de evrei, de la prunc
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
legătura cu Moscova pentru a cere instrucțiuni. Opinia publică internațională, conducătorii statelor au început să trimită mesaje de sprijin al revoluției române. Au trimis mesaje de sprijin: SUA (președintele George H. W. Bush), URSS (președintele Mihail Gorbaciov), Ungaria (Partidul Socialist Ungar), nou-constituitul guvern al Germaniei de Est (în acel moment cele două Germanii nu se uniseră încă), Bulgaria (Petar Mladenov, secretar-general al Partidului Comunist Bulgar), Cehoslovacia (Ladislav Adamec, lider al Partidului Comunist Cehoslovac, și Václav Havel, scriitorul dizident, conducător al revoluției
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
Masacrul din Treznea (Trăznea) a avut loc pe 9 septembrie 1940, în ziua în care trupele ungare horthyste, ca urmare a Dictatului de la Viena, au intrat în comuna Treznea, județul Sălaj. După crimele din 8 septembrie 1940, când trupele armatei ungare au ucis 11 persoane în comuna Ciumărna, trupe maghiare aparținând batalionul 22 Grăniceri Debrețin aflat sub
Masacrul de la Treznea () [Corola-website/Science/299748_a_301077]
-
Masacrul din Treznea (Trăznea) a avut loc pe 9 septembrie 1940, în ziua în care trupele ungare horthyste, ca urmare a Dictatului de la Viena, au intrat în comuna Treznea, județul Sălaj. După crimele din 8 septembrie 1940, când trupele armatei ungare au ucis 11 persoane în comuna Ciumărna, trupe maghiare aparținând batalionul 22 Grăniceri Debrețin aflat sub comanda locotenentului Akosi au intrat în comuna Treznea la data de 9 septembrie. După ocuparea satului, unitățile maghiare au dezlănțuit măcelul rămas în istorie
Masacrul de la Treznea () [Corola-website/Science/299748_a_301077]
-
și incendiate. În urma acestor incidente au murit 93 de persoane, dintre care 87 de români și 6 evrei. Cotidianul "România nouă" din data de 1 ianuarie 1941, relata cazul lui Nicolae Brumar, român ridicat din propria sa casă de trupele ungare și împușcat lângă o capită de fân, împreună cu soția și cele două fiice ale sale. Cadavrele au fost descoperite ciopărțite cu baioneta. Un alt caz foarte cunoscut în epocă a fost cel al lui Vasile Mărgăruș. Acesta a fost străpuns
Masacrul de la Treznea () [Corola-website/Science/299748_a_301077]
-
militarismului regimurilor totalitare, fascist și comunist, o parte a teritoriului fiind pusă pe tavă horthystilor, Treznea intrând sub acest funest Diktat ce avea să schimbe cursurile multor vieți. Consecințele pentru sătenii Treznei au fost dezastruoase, la 9 septembrie 1940 trupele ungare au mărșăluit pe ulița principală, venind dinspre Zalău și îndreptându-se spre Buciumi și mai departe. La primărie, notabilitățile - primarul român, notarul, directorul școlii - le-au întâmpinat fără prejudecăți. Către orele amiezii, subțiindu-se rândurile trupelor, se părea că preluarea
Masacrul de la Treznea () [Corola-website/Science/299748_a_301077]
-
, cunoscut și ca "Varmeghia Fejér" (în , în , în ), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei și a Republicii Ungare din secolul XI și până în 1950. În prezent, majoritatea teritoriului fostului comitat face parte din județul Fejér (aflat în centrul Ungariei). Capitala comitatului a fost orașul Székesfehérvár (în ). se învecina la vest cu Comitatul Veszprém, la nord cu Comitatul Komárom
Comitatul Fejér () [Corola-website/Science/299754_a_301083]
-
, cunoscut și ca "Varmeghia Heves" (în , în , în ), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei și a Republicii Ungare din secolul XIII și până în 1950. În prezent, majoritatea teritoriului fostului comitat face parte din județul Heves (aflat în centrul nordic al Ungariei). Capitala comitatului a fost orașul Eger (în ). se învecina la vest cu Comitatul Nógrád, la nord cu
Comitatul Heves () [Corola-website/Science/299755_a_301084]
-
, cunoscut și ca "Varmeghia Veszprém" (în , în , în ), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei și a Republicii Ungare din secolul XI și până în 1950. În prezent, majoritatea teritoriului fostului comitat face parte din județul Veszprém. Capitala comitatului a fost orașul Veszprém (în , în ). se învecina la vest cu Comitatul Vas, la nord-vest cu Comitatul Sopron, la nord cu
Comitatul Veszprém () [Corola-website/Science/299759_a_301088]