7,183 matches
-
care condusese din 1911 viața religioasă a comunității sefarde din capitală, a fost ales ca șef rabin al comunității evreiești generale din București, el a propus cooptarea în cadrul acesteia și a obștii sefarde. Deoarece evreii spanioli nu au acceptat ideea unificării, comunitatea generală de sub conducerea dr Niemirower a fost denumită de „rit occidental”. Acceptiunea mai târzie și mai răspandită a termenului de rit occidental a fost ceea care a pus în evidență contrastul sinagogilor și comunităților modernizatoare sau reformiste în raport cu obștile
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
se știu puține lucruri, însă se știe faptul că a fost asasinat de un grec, care mai apoi a fost răsplătit de Adunarea Populară a Atenei. După moartea lui Sitakles, Regatul Odris a cunoscut perioade succesive de fărămițare și de unificare. De exemplu, pe vreme lui Kotys I (383-359 î.Hr.) a ajuns din nou la o mare înflorire și expansiune. Însă după moartea sa, Regatul Odris s-a divizat în urma unor conflicte interne, iar în anul 341 î.H. cucerirea lui
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
sau cuceririle islamului; 632-732; ) este un proces ce cuprinde cucerirea de noi teritorii și răspândirea islamului, proces care a început după moartea profetului Mohamed. Termenul se aplică și cuceririlor islamice ale popoarelor non-arabe. Mohamed a stabilit o nouă politică de unificare politică în Peninsula Arabica pe baza căruia au apărut ulterior rând pe rând califatele (imperiile islamice) . Secolul următor morții profetului Mohamed a cunoscut o extinderea rapidă a puterii musulmane. Marea parte a populației era musulmană. Islamul căpătase o definire mult
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
fost Lorenzo Magnificul și Clarice Orsini. Bunicii săi din partea mamei au fost Roberto Orsini, Conte Tagliacozzo și Caterina Sân Severino. Niccolo Machiavelli i-a dedicat lui Lorenzo lucrarea "Prințul" a-l învăța despre tacticile pe care să le folosească pentru unificarea Italiei, dar intenția din spatele acestei dedicații rămâne învăluita în mister. Unchiul său, tot un De Medici, Papa Leon al X-lea, l-a făcut pe "Lorenzino" Duce de Urbino în 1516 când avea vârstă de 24 ani. După scurtă cucerire
Lorenzo al II-lea de' Medici () [Corola-website/Science/320258_a_321587]
-
numit profesor în locul tatălui său la gimnaziul din Szczecin. La recomandarea lui Ernst Kummer, Grassmann este numit profesor universitar prin ordin ministerial. În timpul evenimentelor social-politice din Berlinul anilor 1848 - 1849, și fratele său Robert redactează un document prin care susțin Unificarea Germaniei sub o monarhie constituțională. Grassmann își continuă lupta politică publicând o serie de articole în domeniul dreptului constituțional. Grassmann a avut unsprezece copii, din care numai patru au atins vârsta de adult. Unul din fiii săi, Hermann Ernst Grassmann
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
(în napolitană Regno d’’e Doje Sicilie, în siciliană Regnu dî Dui Sicili, în ) a fost cel mai mare și mai bogat stat italian dinainte de unificarea Italiei. El a existat până în 1860, când a fost anexat de Principatul Piemontului (denumit oficial Regatul Sardiniei), noul stat rezultat fiind denumit Regatul Italiei începând cu 1861. Regatul se întindea în sudul Peninsulei Italice și în insula Sicilia. Era format
Regatul celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/320374_a_321703]
-
Sicilii din 1859 până în 1861. A fost ultimul rege al Regatului celor Două Sicilii. Invaziile succesive ale lui Giuseppe Garibaldi și Victor Emmanuel al II-lea al Sardiniei au dus la sfârșitul domniei sale și la marcarea primului eveniment major din unificarea Italiei. După ce a fost detronat, regatul celor Două Sicilii și regatul Sardiniei s-au unit cu nou formatul regat al Italiei. Singurul fiu și moștenitor al regelui Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii și al primei lui soții
Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321121_a_322450]
-
Sfântul Imperiu Roman, Regatul Marii Britanii, Republica Țărilor de Jos, Portugalia și Ducatul de Savoia pe de o parte, respectiv spaniolii loiali lui Filip al V-lea, Franța și electoratul Bavariei pe de altă parte, și a fost cauzat de posibila unificare a regatelor Spaniei și Franței sub un unic monarh din casa de Bourbon. O astfel de unire ar fi schimbat drastic echilibrul puterilor. Războiul s-a dat mai ales în Europa dar a inclus și Războiul Reginei Ana din America de Nord
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
properietate a regelui Leopold I al Belgiei, care era rudă cu Ludovic-Filip. Trimis la Torino la scurt timp după moartea mamei sale, în 1857, ducele de Chartres a devenit ofițer de dragoni piemontez și s-a înrolat în războiul de unificare a Italiei, de partea Casei de Savoia și a Franței începând cu 1859. A luat parte la bătălia de la Palestro, unde a fost decorat de regele Victor Emanuel al II-lea. La 11 iunie 1863 s-a căsătorit cu verișoara
Prințul Robert, Duce de Chartres () [Corola-website/Science/321303_a_322632]
-
supună, dar Kassay a reușit să-l înfrângă în două rânduri. La 21 ianuarie 1872 Kassay Mercha a fost încoronat ca Negusse Negest, Împărat al Împăraților al Etiopiei, sub numele de Yohannes al IV-lea. El a continuat acțiunea de unificare a țării, începută de Tewodros al II-lea, dar într-o manieră diferită. Favorabil unității țării, el a lăsat totuși șefilor locali, o anumită margine de libertate, și s-a străduit cât a putut, să mențină echilibrul politico-militar dintre guvernatorii
Yohannes al IV-lea al Etiopiei () [Corola-website/Science/320505_a_321834]
-
1889 el a ieșit în fruntea unei mari armate înspre Metemna, unde s-a produs înfruntarea cu inamicii musulmani. În cursul luptei, împăratul a fost rănit de două ori. În ziua următoare el a murit în urma rănilor. Dacă lupta pentru unificarea țării a fost în vremea sa mai puțin impresionantă decât în zilele lui Tewodros, politica sa nu a fost mai puțin reușită. Domnia sa a pregătit terenul pentru lupta pe care a dus-o apoi Menelik al II-lea împotriva ofensivei
Yohannes al IV-lea al Etiopiei () [Corola-website/Science/320505_a_321834]
-
evoluția studiului și aplicațiillor în practică ale fenomenelor electrice. Încă din antichitate a fost remarcat fenomenul de electrizare a corpurilor. Au trecut secole până la elaborarea unei teorii electromagnetice riguroase, prin contribuțiile unor mari fizicieni ca: Ampère, Faraday, Maxwell. Einstein realizează unificarea dintre teoriile mecanicii clasice și ale electromagnetismului. Printre primele aplicații practice ale electricității putem menționa: iluminatul electric, acționarea prin electromotoare, cele legate de efectul termic (încălzire, sudare etc.) sau din domeniul electrochimiei (baterii și acumulatori, galvanizarea). În epoca contemporană, electronica
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
lor, au cucerit cele mai multe triburi prusace. Ulterior, cavalerilor le-au trebuit nouă ani să-i cucerească pe nadruviani, scalviani, și sudovieni, iar din 1283, au avut o poziție care le-a permis să amenințe tânărul stat lituanian dinspre vest. Următoarea unificare a triburilor lituaniene a fost facilitată de schimbările sociale care au avut loc în Lituania pe parcursul acestei perioade. S-au instituit alodiile (în ; proprietăți funciare scutite de taxe) care ulterior aveau să stea la baza unui sistem feudal. Aceasta a
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
prindă amploare. Erau clase de soldați cu experiență (bajoras), de țărani liberi (laukininkas) și de oameni „ne-liberi” (kaimynas și šeimynykštis). Pentru a pune în aplicare această structura socială, a fost nevoie de un stat unificat. O altă forță din spatele unificării a fost dorința de a profita de terenurile rutene, care avuseseră de suferit de pe urma invaziei mongolilor. Erau adesea suficiente alianțe de scurtă durată între ducii lituanieni pentru efectuarea de expediții militare și de jaf în aceste zone (inclusiv Pskov, jefuit
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
al XIII-lea, lituanienii au organizat circa treizeci de expediții militare în Livonia, Rusia și Polonia. După părerea istoricului Tomas Baranauskas, se poate spune că exista un stat lituanian încă din 1183. Cu toate acestea, prima dovadă concludentă a unei unificări a statelor baltice este considerat a fi Tratatul Galiția-Volînia, semnat în 1219. Printre semnatarii tratatului se numărau douăzeci și unu de duci lituanieni; este specificat faptul că cinci dintre aceștia erau seniori, având prioritate față de ceilalți șaisprezece. Probabil, cel mai mare duce
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
fi Samogitia, care probabil nu aveau legătură cu Galiția-Volînia. Participarea lor implică o percepție a unui interes comun, o dovadă a unui stat în curs de formare. Cu toate acestea, desemnarea celor cinci duci ca „seniori” arată că procesul de unificare era încă în tranziție. Includerea a douăzeci și unu de duci sugerează că multe teritorii din Lituania erau puternice și semi-independente. Istoricii consideră tratatul o mărturie interesantă a unui proces lung și complex de formare a unui stat. Progresul unificării a fost
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
procesul de unificare era încă în tranziție. Includerea a douăzeci și unu de duci sugerează că multe teritorii din Lituania erau puternice și semi-independente. Istoricii consideră tratatul o mărturie interesantă a unui proces lung și complex de formare a unui stat. Progresul unificării a fost inegal; de exemplu, după moartea ducilor Daugirutis în 1213 și a lui Stekšys în 1214, lituanienii a organizat mai puține raiduri. Mindaugas, ducele care a guvernat partea de sud a Lituaniei dintre râurile Neman și Neris, a devenit
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
Cavalerilor Teutoni. Ordinele aliate s-au concentrat asupra cuceririi Samogiției, deoarece numai acest ținut îi împiedica să-și consolideze teritoriile. Unirea acestor puteri agresive nu ar fi putut trece neobservată în țările lituaniene și ar fi determinat accelerarea procesului de unificare. În 1239 Mindaugas a preluat Rutenia Neagră slabită și l-a numit pe fiul său Vaišvilkas la conducere. La începutul anilor 1240, Mindaugas și-a consolidat puterea și a instaurat-o în diverse ținuturi baltice. În 1245, Mindaugas și-a
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
Kelly, ghidul de rafting pe ape repezi, a fost supărată că "a fost învinsă de un tip care nu știe să înoate". La Consiliul tribal, Tăgi l-a votat pe Dirk cu 4-1-1. Ambele triburi încep să se gândească la unificare. La Tăgi lumea se teme că vor fi depășiți numeric după unificare. La Pagong, Joel era sigur pe șine deoarece ei dețin avantajul numeric. Colleen spune despre Joel că e un idiot deoarece unificarea nu a avut loc și încă
Survivor: Borneo () [Corola-website/Science/320577_a_321906]
-
fost învinsă de un tip care nu știe să înoate". La Consiliul tribal, Tăgi l-a votat pe Dirk cu 4-1-1. Ambele triburi încep să se gândească la unificare. La Tăgi lumea se teme că vor fi depășiți numeric după unificare. La Pagong, Joel era sigur pe șine deoarece ei dețin avantajul numeric. Colleen spune despre Joel că e un idiot deoarece unificarea nu a avut loc și încă există o șansă că triburile să se unifice la egalitate numerică. Gervase
Survivor: Borneo () [Corola-website/Science/320577_a_321906]
-
triburi încep să se gândească la unificare. La Tăgi lumea se teme că vor fi depășiți numeric după unificare. La Pagong, Joel era sigur pe șine deoarece ei dețin avantajul numeric. Colleen spune despre Joel că e un idiot deoarece unificarea nu a avut loc și încă există o șansă că triburile să se unifice la egalitate numerică. Gervase le-a jignit pe fete, spunându-le că sunt mai proaste ca niște vaci. La Tăgi, Richard a început să se plimbe
Survivor: Borneo () [Corola-website/Science/320577_a_321906]
-
baze de doctrină militară diferite. Nevoia unei structuri integrate de comandă a căpătat mai mult accent în timpul experiențelor militare australiene din Războiul din Vietnam. În 1973, Secretarul Departamentului de Apărare, Arthur Tange, a transmis un raport guvernului prin care recomanda unificarea diferitelor departamente ale fiecărui serviciu într-un singur departament și crearea funcției de "Șef al Forțelor de Apărare". Guvernul lui Gough Whitlam a amalgamat ulterior cele cinci ministere de apărare (Apărare, Marină, Armată, Aviație și Aprovizionare) într-un unic Departament
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
pe viitor, așa cum avusese încredere în timpul războiului. Încrederea britanicilor era îndreptățită cel putin parțial. Faysal a fost un diplomat iscusit, care a găsit un echilibru între pretențiile britanicilor și nevoile reale ale poporului său. Unul dintre obiectivele lui Faysal era unificarea și întărirea Irakului, controlul asupra Mosulului fiind de maximă importanță pentru securitatea și economia statului. Mai înainte ca să se adreseze Ligii Națiunilor, regele Faysal a cerut în mai multe rânduri britanicilor să cedeze în favoarea sa controlul asupra Mosulului, facilitându-i
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
întărirea Irakului, controlul asupra Mosulului fiind de maximă importanță pentru securitatea și economia statului. Mai înainte ca să se adreseze Ligii Națiunilor, regele Faysal a cerut în mai multe rânduri britanicilor să cedeze în favoarea sa controlul asupra Mosulului, facilitându-i astfel unificarea țării. În cele din urmă, după ce Liga Națiunilor s-a pronunța asupra problemei Mosulului, guvernul britanic a acceptat să cedeze controlul asupra regiunii în schimbul unor importante concesiuni de exploatare a bogățiilor naturale ale regiunii. Britanicii au înființat „Turkish Petroleum Company
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
-lea biserica "Înălțarea Sf. Cruci" a suferit unele modificări în partea sudică a naosului, iar ușile, imanente unei biserici moldovenești la trecerea dintr-un compartiment în altul, au fost înlocuite prin arcade mai largi în secolul XIX, atunci când are loc unificarea compartimentală a spațiului interior.
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]