KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...276 277 278 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

am lăsat să hotărăști singură. Refuz să mă las forțat să te forțez. Dar încearcă să te gândești puțin la mine și la Titus. Țin foarte mult la Titus, îl privesc ca pe fiul meu, într-adevăr. Și el îl urăște pe omul acela, iar dacă te vei întoarce la el, n-ai să-l mai vezi pe Titus niciodată. Nu ai de ales numai între mine și mariajul tău jalnic ratat - te rog să-mi scuzi exprimarea -, ci trebuie să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Doamne, cum aș vrea să n-o fi făcut! Am fost nebună. În parte, am făcut-o din ură pentru tine. De ce dracu n-am păstrat copilul? Ar fi fost mare acum. — Rosina... — Și l-aș fi învățat să te urască... Și asta ar fi fost o enormă consolare. Îmi pare rău. — Ah, îți pare rău! Și sunt convinsă că n-am fost singura. Mi-ai sfărâmat căsătoria deliberat, cu strădanie, cu zel, ai depus efort pentru treaba asta. După aceea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
trebuit s-o săvârșesc de una singură, am plâns luni întregi... ani... din cauza asta... n-am încetat niciodată să plâng. O clipă, ochii ei negri se umplură de lacrimi, care apoi secară ca prin farmec. Deschise portiera mașinii. — Rosina... — Te urăsc, te detest, de atunci încolo ai fost un diavol pentru mine... — Uite ce-i, ai dreptate, te-am părăsit, dar tu m-ai împins la lucrul ăsta, și tu porți partea ta de răspundere. Emanciparea femeilor nu le-a împiedicat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Lizzie, te iubesc, dar dragostea pentru tine e de altă natură. Sunt legat de ea, legat, e... e un lucru absolut. Dar e măritată. — O să-și părăsească soțul și o să vină la mine. E un om brutal și ea îl urăște. — Și pe tine te iubește? — Da... — Și e într-adevăr așa de urâtă? — E, Lizzie... e frumoasă. Mă întreb dacă știi ce înseamnă când trebuie să stai de veghe lângă cineva, să-l veghezi în inima ta împotriva a tot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
celor căsătoriți. Poate de asta căsătoria e un lucru atât de infernal, nici nu-mi pot închipui cum de au oamenii curajul să se căsătorească. Va trebui să-i lași în pace. Ei își au felul lor de a se urî unul pe celălalt și de a se răni unul pe celălalt, și le face plăcere. — Totul e atât de oribil, încât te simți obligat să intervii. Dar nu trebuie să fii în asemenea măsură de pesimist și de cinic. — Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
trebuia să devin eu însumi un terorist. Pe parcursul ultimelor zile, în timp ce mă lăsasem supravegheat în tăcere de James și de Lizzie, jucându-mi rolul de simplu om îndoliat, îmi hrănisem neîncetat imaginația, supunându-mi cât de aprig trebuia să mă urască Ben, cu convingerile lui nebunești, din cauza cărora îl urâse și pe Titus, de-a lungul întregii jalnice copilării a băiatului. În mintea lui, legătura dintre mine și Titus trebuie să fi luat proporțiile unei obsesii dinamice. Prezența continuă a băiatului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
zile, în timp ce mă lăsasem supravegheat în tăcere de James și de Lizzie, jucându-mi rolul de simplu om îndoliat, îmi hrănisem neîncetat imaginația, supunându-mi cât de aprig trebuia să mă urască Ben, cu convingerile lui nebunești, din cauza cărora îl urâse și pe Titus, de-a lungul întregii jalnice copilării a băiatului. În mintea lui, legătura dintre mine și Titus trebuie să fi luat proporțiile unei obsesii dinamice. Prezența continuă a băiatului în fața ochilor lui era (potrivit celor gândite de el

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
legătura dintre mine și Titus trebuie să fi luat proporțiile unei obsesii dinamice. Prezența continuă a băiatului în fața ochilor lui era (potrivit celor gândite de el) simbolul vizibil al infidelității soției sale și al nerușinării nepăsătoare și nepedepsite a rivalului urât cu atâta îndârjire, a cărui figură îi rânjea mereu din ziare sau de pe ecranul televizorului. Ben era un om violent din fire, un distrugător, un ucigaș. Cu câtă înverșunare trebuie să mă fi urât pe mine și pe feciorul meu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
nerușinării nepăsătoare și nepedepsite a rivalului urât cu atâta îndârjire, a cărui figură îi rânjea mereu din ziare sau de pe ecranul televizorului. Ben era un om violent din fire, un distrugător, un ucigaș. Cu câtă înverșunare trebuie să mă fi urât pe mine și pe feciorul meu adus de zâne, o ură care trebuie să-l fi secătuit până la măruntaie. A-și pedepsi nevasta și băiatul nu însemna nimic atâta timp cât vinovatul principal își făcea de cap în deplină libertate, râzând. Ura

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
când Ben a încercat să mă ucidă și pe mine... Da, asta-i dovada ta. Dar eu știu că nu-i așa. — James, nu poți să știi. Eu îl înțeleg pe omul ăsta și înțeleg cât de mult mă poate urî. Tu ai fost încântat să-ți vezi un tovarăș de arme. Ceea ce văd eu în el este un ucigaș abil și un bărbat absolut devorat, înnebunit de gelozie amară, din care a copt o întreagă poveste. Or, eu știu ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
fi simțit mai vinovat. Dar erai atât de drăguț cu mine, atât de prietenos... întotdeauna păreai bucuros să mă vezi... — Sunt actor. Și poate că mă bucuram să te văd. Uneori îți face plăcere să vezi oamenii pe care-i urăști și-i disprețuiești atât de mult, încât te amuză să-i stârnești să-ți demonstreze cât de odioși pot fi. — Și ai așteptat atâta amar de ani ca să te răzbuni? — Nu, nici chiar așa. Mi-a făcut plăcere să te

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
strălucirea, sau poate că optica mea asupra ei se întunecase. Era devotată și dulce și încerca din toată inima să mă consoleze, vorbind întruna despre subiecte periferice, ocolind chestiunea vitală. — Desigur, Perry nu-ți purta pică, niciodată nu te-a urât, a vorbit așa, într-o doară. Te iubea, îți era devotat, întotdeauna te pomenea cu mare admirație. Într-o după-masă, ne-am întors pe un drumeag care a cotit pe neașteptate în fața fermei Amorne, loc evitat, în general, de mine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
nevoie să-i împing direct pe unul în brațele celuilalt. Dar am ținut să convertesc ceea ce era teribil în ceva mult mai rău, astfel încât să mă asigur că va fi fatal; așa cum Hartley se autoproteja închipuindu-și că eu o urăsc. I-am expediat împreună ca să fiu sigur că niciodată nu mă voi înmuia; ba mă asigurasem chiar și de multe altele. James nu-mi va ierta niciodată faptul că-l forțasem să-și piardă prestigiul. Pentru mine, Lizzie și James

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
mai erau întregi, nu mai existam ca persoane.“ Era posibil ca toți acești ani cumpliți să-i fi măcinat sentimentele față de Titus. Suferise prea mult din cauza lui. Mi-am adus din nou aminte de cuvintele ei: „Uneori simțeam că ne urăște... uneori aș vrea să-l știu mort“. Povara vinovăției era prea grea pentru a fi putut să o îndure fără să se fi strecurat în ea un resentiment lent, adânc. Titus, această cruce fatală pe care și-o căutase singură

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
unei gelozii posesive, demențiale? I-am purtat oare resentimente în trecut? Nu-mi mai pot aduce aminte. Hartley pretinsese, în mod curios, că pentru a reduce puterea de atracție exercitată de imaginea mea simțise nevoia să-și spună că o urăsc. Acum, când mă gândesc la acestea toate, încercând prin zădarnice asalturi să reconstitui trecutul îndepărtat, am impresia că ceea ce am simțit eu pe atunci în legătură cu Hartley, oricum după ce mă lăsasem capturat de Clement, era un sentiment de vinovăție pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
asupra celei de-a doua trădări săvârșite de Hartley și, de fapt, și asupra celei dintâi. Cred că, parțial, mi-a fost sugerată de James. Când Hartley mi-a mărturisit că simțise nevoia să se „ocrotească“ gândind că eu o urăsc și o condamn, a adăugat că avusese întotdeauna „un sentiment de vinovăție“. Și când mi-a spus că încercase nevoia de a fi sigură că totul se terminase, că totul „murise în mintea ei“, eu mi-am închipuit că-și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
a-și defini sentimentul, cum ar fi putut ști exact ce simte, și anume dacă era vorba de șoc, de vinovăție, de iubire? Și după aceea am reapărut și, dintr-o dată, am făcut-o să înțeleagă limpede că n-o uram și n-o condamnam, ba, dimpotrivă, continuasem s-o iubesc fără nici un fel de resentiment. Prima ei reacție a fost gratitudinea și, o dată cu ușurarea, a încolțit și senzația unei iubiri reînviate. Poate că așa ceva a simțit în seara când a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

întâmplat dacă nu se întâmpla lucrul acesta... Nu am regrete. Dar resentimente aveți? Nu, nu. Eu sunt și cantor la biserica greco-catolică. Eu de mic, de la vârsta de 12 ani am fost trimis la seminarul greco-catolic la Oradea... și nu urăsc pe nimeni, și nu doresc rău nimănui. Mă revoltă nedreptatea, furturile care se întâmplă în țara asta, și mă revolta neînțelegerile care sunt între oameni, în general, și mai ales între politicieni, pentru că din cauza lor suferă întreg poporul... și-așa

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
am un nepoțel de toată splendoarea, bun de carte, drăgălaș. Ce să-i mai cer altceva lui Dumnezeu? Sănătate-i mai cerem lui Dumnezeu amândoi. Sunt foarte-foarte fericit. Dar resentimente aveți? Nuuu! Nu! Păi așa m-am născut... Eu nu urăsc pe nimenea... Nuuu! Eu nu pot urî pe nimeni. Pentru fosta mea soție mă rog în fiecare seară, s-o ierte Dumnezeu, pentru c-a fost păcătoasă și știu că are nevoie de iertare... ăsta-i adevărul, no. Da’ am

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de carte, drăgălaș. Ce să-i mai cer altceva lui Dumnezeu? Sănătate-i mai cerem lui Dumnezeu amândoi. Sunt foarte-foarte fericit. Dar resentimente aveți? Nuuu! Nu! Păi așa m-am născut... Eu nu urăsc pe nimenea... Nuuu! Eu nu pot urî pe nimeni. Pentru fosta mea soție mă rog în fiecare seară, s-o ierte Dumnezeu, pentru c-a fost păcătoasă și știu că are nevoie de iertare... ăsta-i adevărul, no. Da’ am fost învățat de acasă așa, că în

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
bine cu ea. Privind în urmă acum aveți regrete? Nu. Nu. Noi, educați creștini, n-am făcut altceva decât am ajutat un om: l-am găzduit, l-am hrănit, nu? Dar în suflet... dacă comuniștii ar fi știut cât îi urăsc, cred că nu numai 7 ani îmi dădeau. N-am putut să mă împac cu ideea... Da. Îi urăsc pe comuniști... Cum să spun? Mă străduiesc să... Bărbatu-meu a suferit mai mult decât mine, dar a spus că i-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
am ajutat un om: l-am găzduit, l-am hrănit, nu? Dar în suflet... dacă comuniștii ar fi știut cât îi urăsc, cred că nu numai 7 ani îmi dădeau. N-am putut să mă împac cu ideea... Da. Îi urăsc pe comuniști... Cum să spun? Mă străduiesc să... Bărbatu-meu a suferit mai mult decât mine, dar a spus că i-a iertat. Și de multe ori când aveam discuții, spuneam: Ionică, tu din gură i-ai iertat, nu din

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
a întâmplat? Eu lucram în construcții și acolo, an de an, se vorbea despre istoria rușilor, de albi, de Troțki, dar eu nu mă duceam, că nu puteam să-i suport, că rușii ne-au luat în ’49 totul. Îi uram și atunci nu eram nici membru de partid, nici activist, eram împotriva lor. În loc să stau la ora aia politică mă duceam la baschet. N-am făcut nici o politică, decât munca și sportul, fiind jucător de volei, fotbal, înotător. Eu prin

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
am ajuns pe toți din urmă. Și mai mult, sunt sănătos cum nu sunt alții, care n-au făcut pușcărie. Eu am făcut pușcărie, sunt sănătos, zdravăn... M-am călit. De ce? Că nu mi-a părut rău și n-am urât oamenii... Și am crezut în Biblie, și-am crezut în Iisus Hristos, și-n Dumnezeu. Dar resentimente aveți? Resentimente? Nuuu. Am fost bătut la tălpi, domnu’... Bătaia la tălpi știți cum este? Simți ceva în talpă, și simți ca o

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
el, mai ales că soțul meu era un om care nu-și ascundea sentimentele. Și o spus că o stat cu cumnată-său, și l-o’ întrebat: De ce nu l-ai denunțat? Și el le-o spus: De-aia, fiindcă urăsc comunismul! Comunismul i-așa și-așa... S-o-nfundat singur săracul, în loc să se apere... Și tot îmi spuneau la Securitate la București: Tare rău soț ai avut dumneata, tare rău. A spus că urăște comunismul! Ce puteam face io? L-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]