15,959 matches
-
bine decît varianta b ca narațiune, și că o a treia alternativă, care prezintă confruntarea și împușcarea ș.a.m.d. prin intermediul verbelor finite principale este de preferat ambelor. Justificăm astfel argumentul conform căruia căutăm evenimente narative în special în verbele finite. Verbul finit, pe scurt, este vehiculul uzual, nemarcat și preferat cînd e vorba să exprimăm sau să realizăm intrigi, în timp ce celelalte forme pe care le-am menționat sînt două dintre alternativele marcate și deci ușor de identificat
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
varianta b ca narațiune, și că o a treia alternativă, care prezintă confruntarea și împușcarea ș.a.m.d. prin intermediul verbelor finite principale este de preferat ambelor. Justificăm astfel argumentul conform căruia căutăm evenimente narative în special în verbele finite. Verbul finit, pe scurt, este vehiculul uzual, nemarcat și preferat cînd e vorba să exprimăm sau să realizăm intrigi, în timp ce celelalte forme pe care le-am menționat sînt două dintre alternativele marcate și deci ușor de identificat. Prin urmare
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
alternativele marcate și deci ușor de identificat. Prin urmare, fiind conștienți că aprecierea noastră este sub semnul întrebării și corigibilă în lumina textului ce urmează și a altor circumstanțe, presupunem că, de exemplu, propoziția subordonată, „cum seara inundă bulevardul” (subordonată verbului „stătea”, un verb static), nu exprimă un eveniment esențial al intrigii. Textul continuă: Rar trecea cîte cineva (4). Un bărbat ieși din ultima clădire și luă drumul spre casă; îi auzi pașii bocănind de-a lungul trotuarului de asfalt și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
deci ușor de identificat. Prin urmare, fiind conștienți că aprecierea noastră este sub semnul întrebării și corigibilă în lumina textului ce urmează și a altor circumstanțe, presupunem că, de exemplu, propoziția subordonată, „cum seara inundă bulevardul” (subordonată verbului „stătea”, un verb static), nu exprimă un eveniment esențial al intrigii. Textul continuă: Rar trecea cîte cineva (4). Un bărbat ieși din ultima clădire și luă drumul spre casă; îi auzi pașii bocănind de-a lungul trotuarului de asfalt și apoi scîrțîind pe
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
generali, utilizabili în orice condiții (în care mai sînt incluse și lucruri, persoane, chestii). (Halliday&Hasan, 1976). Altfel spus, e mai probabil să retrogradăm (decît să promovăm) propoziția 4 din funcția de candidat pentru ocuparea poziției de nucleu, în ciuda verbului finit dinamic, din cauza caracterului atît de non-specific al unicului său participant. Prin contrast, următoarea propoziție (propoziția 5) are acea specificitate identificatoare pe care o consider ca fiind caracteristica preferată a propozițiilor narative, mai ales prin modul hotărît de a descrie
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pe vremea aceea, atunci) sînt proeminente: Totuși acum i se părea că erau fericiți pe vremea aceea (11). Tata nu era atît de înrăit; și apoi trăia mama (12). Propozițiile de mai sus nu implică evenimente, avînd în vedere că verbele principale sînt statice și de întărire (verbe ca a fi și a apărea, care leagă o descriere ulterioară - care nu este un complement - de subiectul precedent: de exemplu, Bill părea nervos, Helen a devenit contabil). Dar observația ce urmează redă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
acum i se părea că erau fericiți pe vremea aceea (11). Tata nu era atît de înrăit; și apoi trăia mama (12). Propozițiile de mai sus nu implică evenimente, avînd în vedere că verbele principale sînt statice și de întărire (verbe ca a fi și a apărea, care leagă o descriere ulterioară - care nu este un complement - de subiectul precedent: de exemplu, Bill părea nervos, Helen a devenit contabil). Dar observația ce urmează redă natura „extradiegetică” a acestor meditații: „Trecuse mult
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Toate se schimbă (15). Acum pleacă și ea; ca și ceilalți, urma să plece și ea (16). Acasă! Își purtă ochii împrejurul camerei. Avem iarăși o serie de descrieri statice relaționale în propozițiile 13 și 14, încheindu- se cu un verb ce arată îndepărtarea la timpul mai-mult- caperfect, și un adevăr universal (neancorat deictic) în propoziția 15. Abia în propoziția 16 întîlnim o afirmație distinctă de cele anterioare din punct de vedere gramatical. Introdusă prin demonstrativul de apropiere „acum”, contrastînd evident
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Abia în propoziția 16 întîlnim o afirmație distinctă de cele anterioare din punct de vedere gramatical. Introdusă prin demonstrativul de apropiere „acum”, contrastînd evident cu „atunci”, din propozițiile anterioare, ea este orientată spre prezentul narativ al vorbitorului/gînditorului, avînd un verb explicit dinamic la aspectul continuu (aspectul continuu al unui verb este dovada cea mai importantă că avem un verb dinamic). Nu numai că afirmația este orientată spre prezentul gînditorului , ci are și trimitere spre viitor, exprimînd o acțiune plănuită. Legăturile
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
anterioare din punct de vedere gramatical. Introdusă prin demonstrativul de apropiere „acum”, contrastînd evident cu „atunci”, din propozițiile anterioare, ea este orientată spre prezentul narativ al vorbitorului/gînditorului, avînd un verb explicit dinamic la aspectul continuu (aspectul continuu al unui verb este dovada cea mai importantă că avem un verb dinamic). Nu numai că afirmația este orientată spre prezentul gînditorului , ci are și trimitere spre viitor, exprimînd o acțiune plănuită. Legăturile dintre propoziția 16 și textul înconjurător sînt numeroase; unele dintre
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de apropiere „acum”, contrastînd evident cu „atunci”, din propozițiile anterioare, ea este orientată spre prezentul narativ al vorbitorului/gînditorului, avînd un verb explicit dinamic la aspectul continuu (aspectul continuu al unui verb este dovada cea mai importantă că avem un verb dinamic). Nu numai că afirmația este orientată spre prezentul gînditorului , ci are și trimitere spre viitor, exprimînd o acțiune plănuită. Legăturile dintre propoziția 16 și textul înconjurător sînt numeroase; unele dintre ele ar putea fi menționate pe scurt, cu referire
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
poate cu mama sa decedată și Tizzie Dunn; iar referirea la „acasă” de la sfîrșit își are ecoul în exclamația „Acasă!” Toate aceste legături coezive nu diminuează caracterul narativ distinct al propoziției 16, în ce privește deictica, aspectul, forța de trimitere spre viitor, verbul dinamic ce exprimă clar o schimbare de stare, și folosirea unui participant deja predominant în text („ea”, Evelina) ca temă și subiect de propoziție. Ceea ce am făcut, poate puțin cam laborios pentru aceste două paragrafe, se poate face și pentru
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
al treilea, pregătind terenul pentru propoziția 24 - „Consimțise să plece, să-și lase casa” - pe care analiștii o consideră importantă în desfășurarea intrigii. Pe scurt, paragraful 3 etalează multe dintre acele caracteristici non- narative ca și primele două, cu precădere verbele principale statice, sau măcar unele ce nu implică nici o schimbare: Își purtă ochii împrejurul camerei...Poate n-avea să mai vadă niciodată lucrurile astea.... Fusese coleg de școală cu taică-său...E la Melbourne acum. sau implică acțiuni obișnuite, iterative
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
implicat, iar el a propus un anumit curs al acțiunii pe care Evelina s-a decis să îl urmeze. Și dacă e să comparăm propoziția 24 cu: Se hotărîse să plece. Fusese de acord să plece. conotațiile semiotice subtile ale verbului a consimți - atît de mult folosit în discuțiile quasi- legale despre probleme sexuale - sînt evidente. În acestă secțiune finală a capitolului am propus cîteva principii simple ce pot călăuzi cititorul în prelucrarea textului „în timpi reali” în vederea descoperirii intrigii
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
acest fel am încercat să dezvălui unele conexiuni dintre gramatica și structura intrigii, cu convingerea că astfel de legături chiar există. Dar am adus repetate argumente cu privire la preferințe, așteptări și tendințe (ne așteptăm ca principalele evenimente să fie exprimate prin verbe principale, ne așteptăm ca personajele principale să fie desemnate prin metode ce le individualizează ș.a.m.d.). Procedeul este neclar și provizoriu, dar nu aleator. Foarte puțin din limbaj sau din istoria ca atare este arbitrar sau hazardat, așa că întregul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
privește ordinea cronologică, și ciudățenii mai complexe în durată. Ar trebui să avem totuși în vedere posibilitatea ca alte metode, ce nu sînt genettiene - cum ar fi cele stilistice care se referă strict la tiparele temporale și aspectuale ale unui verb dintr-o narațiune, apoi la adverbialele cu nuanță temporală - ca și apelul la normele cititorilor (mai curînd decît la cele textuale) să se poată adapta mai bine la ceea ce gîndim noi despre reordonări textuale, ritm și frecvență. În aceste condiții
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sînt expresia unor opinii personale de genul acelora din Jane Eyre, citate anterior (există multe exemple în acest sens, ultimul fiind „Femeile simt în același mod ca și bărbații”). Trebuie să amintim și adjectivele evaluative, adverbele în general, ca și verbele care redau gîndurile, senzațiile și reacțiile unui personaj („a observat că...; s-a mîhnit din cauză că...”), denumite colectiv verba sentiendi.. Un fragment de narațiune în care se regăsesc unele dintre aceste elemente este, asemenea celui din Jane Eyre, într-o modalitate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
narator va fi emfatic, încrezător, sigur de el, insuflînd o stare de confort destinatarului. Modalitatea negativă se realizează, din contră, cu mijloace lingvistice ce exprimă certitudinea sau incertitudinea privind faptele prezentate; ele includ, la fel ca în cazul modalității pozitive, verbe modale precum poate și trebuie - „Trebuie să fi mîncat pastele” (erau în frigider azi dimineață) -, adverbe cu sens modal precum se prea poate, fără îndoială, construcții frastice de tipul „Este foarte (im)probabil ca...”, precum și mijloace mai idiomatice: „Fără
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
azi dimineață) -, adverbe cu sens modal precum se prea poate, fără îndoială, construcții frastice de tipul „Este foarte (im)probabil ca...”, precum și mijloace mai idiomatice: „Fără discuție ,Tony și nu altcineva a luat bicicleta”. De asemenea, pot fi folosite verbe indicînd „cogniția speculativă”: „a presupune”, „a-și imagina” etc. Pe lîngă acestea, fragmentele narative cu modalitate negativă conțin o serie de construcții referitoare la percepția umană („Este evident că... Evident...” și, tot așa, cu parteneri adjectivali/adverbiali: „clar”, „evident”, „aparent
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la percepția umană („Este evident că... Evident...” și, tot așa, cu parteneri adjectivali/adverbiali: „clar”, „evident”, „aparent”, „pare-se” și multe altele). În mod la fel de previzibil, narațiunea va conține puține fraze cu sens generic (sau acestea chiar pot lipsi), iar verbele ce redau gîndurile și reacțiile personajelor vor avea un determinant: în loc de „Mergea cu pași mari și repezi, hotărîtă să înfrunte tot satul”, vom avea „Mergea cu pași mari și repezi, aparent hotărîtă să înfrunte tot satul”. O altă variantă, mai
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
punctată arată transpuneri inadmisibile. În practica analitică este mai indicat să evaluăm fragmentele din punct de vedere holistic, pentru a oferi o impresie generală asupra perspectivei pozitive, neutre sau negative a narației. Nu este chibzuit să abordăm un text căutînd verbe modale epistemice sau care exprimă obligația, fraze cu sens generic, estimări sau sintagme care exprimă sentimente și reacții - adesea sîntem uluiți să găsim puține din aceste trăsături sau sîntem deopotrivă tulburați de un amestec de însușiri, astfel încît contrastul pozitiv
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
întreg, înainte de a căuta anumite trăsături lingvistice pentru a depista o perspectivă predominant pozitivă, neutră sau negativă. Așadar, deoarece această abordare pune în evidență posibilitatea de a stabili cu precizie stilul și punctul de vedere prin particularitățile de alegere textuală (verbe modale, verba sentiendi, generice, evaluative ș.a.m.d.), nu trebuie să reducem textul la un simplu fragment. De exemplu, am observat că descrierile introduse prin „ca și cum”, „de parcă”, „precum” pot determina o îndepărtare de la narațiune, nesiguranță („ca și cum
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și novelizările la, de exemplu, Trainspotting sau Like Water for Chocolate trebuie să aibă obiective diferite și, de fapt, să nu fie aceeași narațiune? Este redarea unei cărți în film, sau invers, comparabilă cu traducerea literară? Limba franceză are două verbe pentru "a schimba”: changer (unde se presupune o simplă modificare sau ajustare) și échanger (unde are loc o dislocare substitutivă, ca atunci cînd schimbi pantofii sau slujba). Poate că transformarea unui film într-o carte sau a unei cărți într-
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Halliday, în special opțiunile în ceea ce privește tranzitivitatea propozițiilor, care par mai relevante pentru analiza personajului și mediului înconjurător. În gramatica sistemică construită de Halliday, tranzitivitatea are de-a face cu mult mai mult decît cu întrebările pur sintactice despre cum un verb anume cere sau nu cere un complement direct (cf. a zîmbi vs. a îmbrățișa). Teoria presupune că procedeele semantice și participanții exprimați prin locuțiuni substantivale și expresii verbale specifice într-o propoziție sînt o reprezentare a ceea ce noi considerăm ca
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
o propoziție sînt o reprezentare a ceea ce noi considerăm ca fiind normă în societatea actuală. Prin intermediul mijloacelor de alegere dintr-un set delimitat de tipuri de procedee și roluri participante, acestea fiind exprimate în gramatica propoziției și în special în verb, se prezintă de fapt viziunea asupra realității. Atunci cînd spunem: Ion urăște ciocolata, reprezentăm o anume situație ca fiind una în care un individ, Ion, interacționează (negativ) cu ciocolata cu ajutorul unui sistem mental, iar aceasta este o modalitate de a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]