71,024 matches
-
află, să recunoaștem cu mult regret, într-o situație dificilă. Contextul românesc nu-i este favorabil. 10. Cele două Românii în cultura romănă, problema celor două Românii s-a pus, în esență, de trei ori, în trei momente istorice diferite. Amintim, doar foarte sumar, originea acestei polemici. Ea apare, în cultura politică europeană, după Revoluția franceză. întreaga gândire conservatoare, de restaurație și reacție antirevoluționară, a condamnat violent polarizarea socio-politică produsă mai întâi în Franța, începând din 1789. întreaga dreaptă franceză poate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
foarte sumar, originea acestei polemici. Ea apare, în cultura politică europeană, după Revoluția franceză. întreaga gândire conservatoare, de restaurație și reacție antirevoluționară, a condamnat violent polarizarea socio-politică produsă mai întâi în Franța, începând din 1789. întreaga dreaptă franceză poate fi amintită, în această ordine de idei, și mișcarea de la Action Française a lui Charles Maurras, cu distincția sa cunoscută între Le pays răel și Le pays lăgal a condamnat în mod radical violentele răsturnări ale Revoluției. Formula primește, în mod inevitabil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
produsul dresajului, deprinderii (factor psihologic esențial), al suprimării radicale (din toate cauzele amintite) a ideii de alternativă, schimbare, nouă perspectivă. O Românie O nou cultură politică arestată în prezent, fără trecut și fără ideea viitorului. Despre o națiune aproape apolitică amintise, mai înainte, și Adrian Dinu Rachieru (p. 16). încă o ieșire din istorie, într-un fel, de care s-a vorbit ca de o imensă virtute națională între cele două războaie. Deși era vorba de o subistorie, de o catastrofală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Nationale la Paris, cu casetă proprie, în sala periodicelor, unde s-a selectat singură (cel puțin aceasta era situația până în 1988, ultima dată când am verificat personal) și la Centre Pompidou. După 1989, singurul editor român ce și a mai amintit de C.R.E.L. a fost Mircea Martin, directorul editurii Univers, unde a apărut revista. A izbutit să scoată în 1991 un număr. Din fericire, revista, cu titlul schimbat în Euresis, și-a continuat apariția, în ciuda unor enorme dificultăți financiare. Precizăm că
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lui Ion Negoițescu, raportată la orizontul european și internațional de receptare. Observațiile sunt, în esență, exacte, fără îndoială. Totuși o referință directă la tendințele și mai ales la nivelul real al culturii române actuale ar distribui puțin altfel accentele. Aș aminti, mai întâi, și de o contribuție a unui alt remarcabil critic româno-american, Virgil Nemoianu, profesor tot de literatură comparată la Catholic University, Washington D.C. Acesta a atras atenția asupra unei probleme, tot mai studiate și dezbătute în critica americană actuală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
4. Este vorba de problema canoanelor literare, codurilor, criteriilor, ierarhiilor, valorilor și metodelor proclamate drept canonice. Deci: universale, obligatorii, care trebuie să facă pretutindeni autoritate. Virgil Nemoianu a schițat recent întreaga problemă într-un dezvoltat articol introductiv (1991) 5. Să amintim că același critic a editat în S.U.A. și un volum de studii pe această temă: The Hospitable Canon. Trebuie precizat, imediat, că ideea de canon este tot mai respinsă, mai contestată. Și atunci se pune o întrebare fundamentală, crucială, și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
exemplu în plus, de o oarecare notorietate, într-adevăr, dar nu mai mult. Totul se proporționează și se reduce la scară. Categorialul invită deci la luciditate tipologică și, mai ales, la modestie. Situație subtil ironică, în același timp, de care amintește și Sorin Antohi. Locul, sau mai bine spus, atelierul unde se operează această sinteză, este un foarte bogat aparat de note. Erudiție, bineînțeles, dar și ceva mai mult. în acest cadru se produc toate referințele necesare, se discută întreg aparatul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
regimul anterior, decizia supremă, unică și definitivă era luată doar de fostul dictator. Acest mecanism este transmis (sau a fost preluat) și de sistemul actual. Președinția, Cotrocenii devin, ca și în trecut, instanțele culturale supreme, factorii definitivi de decizie. Ne amintim cu toții cât de frecvent era folosită în trecut această formulă: factorii de decizie... O dovadă evidentă este oferită, mai ales de recentul caz al blocării de către organele culturale centrale, apoi al aprobării finale a prezentării operei Oedip în regia lui
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
jocului. Face parte obligatoriu din sistem. Solidaritatea sa publică (dacă este reală sau nu vom discuta în continuare) constituie o condiție vitală de existență socială și realizare literară. Este garanția absolută a supraviețuirii sale. De unde, o consecință foarte importantă. Am amintit-o, în trecere, și anterior. Scriitorul devine, ca profesiune și mentalitate, un funcționar de stat, un birocrat, cu dublă și irezistibilă vocație a carierei (preocupare insistentă și inevitabilă de avansare pe scara ierarhică, sau de păstrare cu orice preț a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acestor oficiali, chiar și al celor aparent convinși, inclusiv cei puri și duri: reaua lor conștiință, complexul permanent de culpabilitate care-i trădează. Au existat mai multe soluții: în situația cea mai frecventă: uitarea; nimeni nu vrea să-și mai amintească de trecutul său. Un altul, destul de obișnuit, este un amestec foarte specific de cinism și resemnare, de raționament istoric și invocare a necesității. Cei mai (aparent) fanatizați recurg la alibiul și argumentul legalist patriotic: nu și-au făcut decât datoria
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1989, fenomenul se amplifică și devine cu atât mai evident. Mai întâi, a eșuat complet încercarea de a încadra scriitorii adevărați în posturi de atașați culturali. Sistemul i-a respins repede și cu brutalitate. Erau corpuri străine, total neasimilabile. Ne amintim, între multe altele, de o îndurerată scrisoare deschisă a romancierului Gh. Schwartz. Și ne mirăm încă de tenacitatea și longevitatea în post a Gretei Tartler, de o competență evidentă, care s-a menținut într-o misiune ceva mai lungă la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acest sens, cu un instinct cultural sigur, lucrează Alina Mungiu, Sorin Antohi, Andrei Cornea, Dan Pavel și alții. în străinătate, Vladimir Tismăneanu oferă un model de prim ordin. Alte două gesturi au, nu mai puțin, o valoare simbolică și exemplară. Amintim, în primul rând, de textele lui M. O nou cultură română 292 Adrian Marino Nițescu, de sertar: Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii. Eseu politologic. (1975, 1988), recent dezvăluite. Primul a încercat, totuși, să fie editat. La drept vorbind, după Cetatea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
medii (ca să nu-i spunem mediocre), știe că îndărătul său există o întreagă rețea de relații, servicii și contraservicii, uși deschise și nenumărate aranjamente trecute, prezente și... viitoare de culise. Iar eficiența acestor metode a fost îndelung verificată. Să mai amintim, în sfârșit, că natura umană (orice s-ar spune) nu este orientată spre eroism și sacrificiu, că instinctul de conservare rămâne, oricând și oriunde, o mare realitate. A-i cere deci eroisme, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, este o mare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ideologic și politic, cu cel estetic, recunoscut ca unic principiu de selecție și validare. Acesta din urmă ar salva totul: și oportunismul și duplicitatea și colaborarea cu un regim, uităm din nou, impus de o ocupație străină. Ca să nu mai amintim de imensele servicii propagandistice, de prestigiu și reprezentare, pe care aceste valori indiscutabile le-au adus sistemului totalitar. Sigur, intervin și multiple nuanțe, explicații și, în ultimă analiză, chiar și anumite scuze. Unii spun: I. Vitner et comp. sunt mai vinovați
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în toate împrejurările egocentrismul genialoid creator absolut? Care, pentru a realiza, să spunem, și o operă jurnalistică (așa cum ne declara, prin 1945-1946, G. Călinescu), el are dreptul de a trece peste orice principii și exigențe civice? Pentru a nu mai aminti și de confesiuni afectate, cinic-amoraliste, de genul: Te înșeli dacă crezi că fac pe gratis? Sau: Ce, vrei ca Cioculescu să-mi ia catedra? Documente de epocă desigur, dispuși să le uităm repede. Poate chiar anecdotice, dar la care simțul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Ce va fi peste cinci secole, vom vedea. Deocamdată, ideile limpezi clarifică și alungă nebulozitatea gândurilor și confuziile judecăților. Introduc rigoarea necesară analizelor, demonstrațiilor și argumentărilor în toate domeniile. Pun ordine în haosul emoțional, intuitiv și al simplelor impresii (ne amintim că nici Leibniz nu se descurca prea bine cu les petites perceptions). Elimină erorile grave, scara unică de valori, dogmele și adevărurile definitive, inspirațiile efemere, inconsistente, bizare și, nu rareori, funeste. Orientează, selectează și proiectează construcții ideatice argumentate, inteligibile, organizate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
legitimă, într-un fel. Doar că imperativul meu nu... coincide (și el este perfect îndreptățit să nu coincidă neapărat) cu imperativul tău etc. Apare deci un conflict insolubil, care relativizează și dizolvă orice judecată critico-literară pretins absolută. Mai poate fi amintit, în trecere, și faptul că sociologia lecturii, estetica receptării și alte considerații moderne, inclusiv de ordin istoric-literar, elimină și ele, cu bune argumente, și mitul judecății absolute. Există, uneori, în sfârșit, și întrebări legitime, de genul: ce autoritate a autorizat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
posibil, pe o linie mediană, acceptabilă, de echilibru. De cazul cronicarului literar (pe care nu-l mai citește, azi, de fapt mai nimeni), adept al mitului, cu totul perimat, că doar el singur stabilește valoarea unei opere literare, am mai amintit. O astfel de mentalitate a fost propagată, în perioada dictatorială, în special de scriitorii care dominau prin pozițiile lor, multe oficiale, viața literară. Atunci s-a impus definitiv mitul conform căruia critică înseamnă exclusiv cronică literară, comentariul publicistic de strictă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a făcut și Hegel, în prefață la Phänomenologie des Geistes, unde citim și acest mare, imens, adevăr: Adevărul este întregul. Deci nu partea, nu fragmentul, nu elementul component, ci totalitatea, care, în acest caz, se confundă cu universalitatea cunoștințelor. Ne amintim, bineînțeles, și de Pascal: Puțin din toate (peu de tout). Deoarece nu poți fi universal știind tot ce se poate ști despre tot, trebuie să știi puțin din toate. Căci este mult mai frumos să știi câte ceva din toate, decât
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
românească liberală, într adevăr, nu varsă flăcări spectaculoase. Numele citate (militante Pentru Europa) sunt totuși importante: Nicolae Manolescu, Matei Călinescu, Mircea Iorgulescu, Gelu Ionescu, Andrei Pleșu, G. Dimisianu, Gh. Grigurcu 22. De Alexandru George, Alexandru Paleologu și Iordan Chimet am amintit anterior și noi. De fapt, o antologie recentă de idei și controverse românești, 1990 1995, Revenirea în Europa 23, dovedește că audiența ideii proeuropene, care a atins și marea presă, este și mai extinsă. Ea are deci suficientă vitalitate, confirmată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să-i roadă. Spre nefericirea lor... în astfel de situații, intervine și revolta deschisă împotriva barierei lingvistice și decizia de a o sparge. Deci de a face, cu orice preț, o carieră internațională, într-o limbă de mare circulație. Ne amintim, firește, de T. Tzara (chiar și de emulul său paranoic Isidor Isou), de B. Fundoianu, de alții. Iată și o declarație a lui Eugen Ionescu, din 1934: Vă declar că mă jenează incomensurabil faptul că sunt condamnat să rămân o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
presupune diferențierea, asimilarea critică, interpretarea personală. Sincronizarea inevitabilă nu exclude chiar și în condițiile lui global village originalitatea și competiția la cel mai înalt nivel posibil. în unele cazuri, fericite, nici chiar depășirea unor mari modele și repere. Să mai amintim încă o dată, în sfârșit, pe urmele lui M. Kogălniceanu, că traducțiile nu fac o literatură? Și că nimic nu înlocuiește inițiativa personală? Epigoni eterni doar în umbra marilor culturi majore? O astfel de creativitate, creditată ca potențial competitivă, nu înseamnă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mizerii rezervate de deceniul al nouălea, intenționa să distrugă această corespondență. S-a răzgândit până la urmă și a donat-o Bibliotecii Române. 2 Șerban Madgearu, Interviu cu dl. Adrian Marino... in: Cotidianul, 19 martie 1992. Reproducem un pasaj: A.M.: îmi amintesc în modul cel mai neplăcut de Hermeneutica lui Micea Eliade. O carte pe care aproape regret că am scris-o. Am scris-o cu intențiile cele mai bune din lume: să sparg o blocadă. Cartea a fost scrisă în '79
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Acest text a fost transmis, ca și celelalte anterioare, la postul de radio Europa liberă în 1982, cu vocea și sub semnătura lui Mircea Carp (A.M.). Pot fi urmărite în presa epocii, punct cu punct, toate datele și evenimentele literare amintite în acest text. O astfel de documentare, strict bibliografică nu intră, deocamdată, în preocupările noastre. 7. Din critica literară a ilegalității. O utopie politică (titlu post festum), in: Jurnalul literar, I, 44, 5-11, noiembrie 1990. Mici retușări stilistice. Textul este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
136-141, Universită Paul Valăry, Montpellier), semnată, efectiv Adrian Marino, Cluj-Napoca. Este, cred, primul și probabil singurul ecou critic românesc, semnat de un critic rămas în țară, la acest roman interzis de cenzura ceaușistă. Lectură predominant și tăios ideologică. Se poate aminti, în trecere, că în aceeași revistă (nr. 9/1982, pp. 149-151) am publicat anterior și două recenzii la alți doi autori interziși: Alexandru Ciorănescu, Ion Barbu, (Boston, Twayne Publishers, 1981, 195 p.) și Sanda Stolojan, președinta Ligii pentru apărarea drepturilor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]