69,898 matches
-
Următoarele două clase le-a urmat la Liceul „Nicolae Tonitza” din București pe care l-a aboslvit în anul 1977. Din același an până în anul 1979 lucrează la Cluj-Napoca la „Artă Jucărilor” pictând pe sticlă globuri de Crăciun. Aici o întâlnește pe viitoarea lui soție Livia. A urmat apoi Institutul de Artă "Ion Andreescu" din Cluj-Napoca secția pictură pe care l-a absolvit în anul 1984. I-a avut profesori îndrumători pe Radu Fulger și Paul Sima. Din anul 1984 până în
Gheorghe Ilea () [Corola-website/Science/337407_a_338736]
-
acestora, pe plan local. După ce Cădere l-a informat pe comandantul Forței Aliate din Siberia - generalul francez Janin despre venirea sa, pe 10 aprilie a plecat din Tokyo. Acesta a ajuns la Harbin la jumătatea aceleiași luni, pentru a-l întâlni pe general și a-i comunica acestuia calitatea sa de „delegat al guvernului român întru tot ce privește chestiunea repatrierii voluntarilor și prizonierilor români”. Activitatea Comisiei s-a derulat în legătură cu cea de-a doua rută de repatriere a prizonierilor români
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
Acest nume este încă folosit pentru a se referi la întreaga zonă cum ar fi Iordania, Siria, Liban, Israel și Cisordania și a devenit un simbol al unității arabe. În Siria nu este legal ca femeile să conducă, să se întâlnească în public cu bărbați cu care nu au nicio legătură în mod public sau să părăsească țara fără acordul unui bărbat. Femeile nu au ocazia, de a-și alege în mod liber ceea ce își doresc, cum ar fi să se
Nunta tradițională în Siria () [Corola-website/Science/337416_a_338745]
-
evreiești. Părinții l-au trimis pe Adolph Brandeis în America pentru tatona terenul pentru o eventuală emigrație a întregii familii. El a petrecut câteva luni în Midwest și a fost impresionat de instituțiile națiunii și de toleranță pe care a întâlnit-o la oamenii pe care i-a cunoscut. A scris acasă soției, „Progresul Americii este triumful drepturilor omului.” Familia Brandeis a ales să se stabilească la Louisville, între altele, fiindcă era un port prosper pe malul unui fluviu. Copilăria timpurie
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
a subliniat că dreptul evreilor la un stat face parte din dreptul lor la egalitate. El a sprijinit procesul politic care a dus la Declarația Balfour din 1917. În anul 1919 el a vizitat Palestina. Cu această ocazie el a întâlnit și reprezentanți ai evreilor orientali și sefarzi din țară, Yossef Eliyahu Shlush (Chelouche) și Yehoshua Abrabiya, cărora le-a pus întrebări în legătură cu coexistența cu locuitorii arabi. În cuvântările sale în problema sionista Brandeis punea accent pe încurajarea productivității și a
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
Bosnia și Herțegovina pentru 30 de ani, deși ea rămânea "de jure" teritoriu otoman. Încă de la sfârșitul lui august și începutul lui septembrie 1874, liderii din Herțegovina Jovan Gutić, Simun Zečević, Ilija Stevanović, Trivko Grubačić, și Petar Radović, s-au întâlnit și au hotărât să înceapă pregătirile de luptă. Ei au pregătit arme și muniții, case conspirative și au decis ca, cu ajutorul Muntenegrului, să declanșeze răscoala în primăvara lui 1875. Grupul a inițiat discuții cu Nikola I Petrović, dar acesta nu
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
obțină ajutorul acestuia pentru recucerirea Smolenskului. Vasile a ezitat până când Vytautas a înaintat spre Pskov. Alarmat de expansiunea persistentă a Lituaniei, Vasile a trimis oaste pentru a-i ajuta pe pskoveni împotriva socrului său. Armatele rusă și lituaniană s-au întâlnit lângă dar niciunul din comandanți nu s-a aventurat să ordone un atac. S-a ajuns din nou la pace, iar Vytautas a păstrat Smolenskul. Ivan al III-lea se considera moștenitor al Imperiului Bizantin decăzut și apărător al Bisericii
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
trimis o solie în Rusia, în frunte cu , care a sosit în Novgorod în septembrie, după care la Moscova au sosit ambasadorii trimiși de Ivan în 1567 în Suedia pentru a o aduce pe Ecaterina. Ivan a refuzat să se întâlnească el însuși cu solii, pe care i-a obligat să negocieze în schimb cu guvernatorul Novgorodului. Țarul a cerut ca emisarii suedezi să-l trateze pe guvernator ca pe „fratele regelui lor”, dar Juusten a refuzat. Guvernatorul a ordonat apoi
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
suedezii trebuia să fie mutați și la Moscova, din fericire pentru ei, acestea se întâmplau exact în timp ce "opricinikii" în frunte cu Ivan erau pe drum către un . La întoarcerea sa la Moscova în mai 1570, Ivan a refuzat să se întâlnească cu solia suedeză și, după semnarea unui armistițiu de trei ani cu Uniunea Polono-Lituaniană în iunie 1570, nu se mai temea de război din partea acesteia. Rusia considera aducerea Ecaterinei ca pe o precondiție a oricărei înțelegeri, iar suedezii au convenit
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
suedeză și, după semnarea unui armistițiu de trei ani cu Uniunea Polono-Lituaniană în iunie 1570, nu se mai temea de război din partea acesteia. Rusia considera aducerea Ecaterinei ca pe o precondiție a oricărei înțelegeri, iar suedezii au convenit să se întâlnească la Novgorod pentru a discuta chestiunea. Conform lui Juusten, la întâlnire, rușii au cerut suedezilor să renunțe la revendicarea Revalului, să furnizeze la cerere două sau trei sute de călăreți, să plătească 10.000 de taleri despăgubiri directe, să predea Rusiei
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
el a revenit o scurtă perioadă pentru a contribui la terminarea filmului "Adrift" (în , în , 1969), implicarea lui a fost limitată în comparație cu activitatea sa anterioară alături de Klos. Aceasta a fost, de altfel, ultima dată când cei doi regizori s-au întâlnit. Primul film al lui Ján Kadár realizat după imigrarea în Statele Unite ale Americii și primul său film de lung metraj regizat singur după anul 1950 a fost "Un înger pe nume Levine" ("The Angel Levine", 1970), o versiune modificată în
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
de externe Urbšys a reprezentat Lituania la înscăunarea Papei Pius al XII-lea la Roma. La întoarcerea în Lituania, el s-a oprit la Berlin în speranța că va clarifica aceste zvonuri. La 20 martie, Ribbentrop a acceptat să se întâlnească cu Urbšys, dar nu și cu , căruia i s-a cerut să aștepte în altă cameră. Conversația a durat circa 40 de minute. Ribbentrop a pretins retrocedarea Klaipėdei și a amenințat cu acțiunea militară. Urbšys a transmis acest ultimatum verbal
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
alunecând accidental într-un râu și înecându-se în timp ce încerca să salveze un miel pierdut. Ivan se întoarce și cade în disperare după ce vede trupul fără viață al Maricikăi. El continuă să muncească, fără a mai simți vreo bucurie, până când întâlnește o altă femeie, Palagna, în timp ce potcovea un cal. Ivan și Palagna se căsătoresc într-o nuntă tradițională huțulă în care cei doi sunt legați la ochi și puși împreună în același jug. Fericirea celor doi este însă de scurtă durată
Umbrele strămoșilor uitați (film) () [Corola-website/Science/335880_a_337209]
-
de vedere industrial, este cel mai important acid dicarboxilic: aproximativ 2,5 miliarde de kilograme de pudră albă cristalină sunt produse anual, în mare parte pentru utilizarea ca precursor în procesul de producere al nailonului. Totuși, acidul adipic este rareori întâlnit în natură. Sărurile sale se numesc "adipați". Acidul adipic este obținut plecându-se de la un amestec de ciclohexanol și ciclohexanonă. Acest amestec este oxidat cu acid azotic pentru a se obține acidul adipic, trecându-se prin mai multe reacții. În cadrul
Acid adipic () [Corola-website/Science/335877_a_337206]
-
oară: cu văduva Sofia Sybille von Leiningen-Westerburg, o rudă a familiei mamei sale, care i-a mai dăruit încă trei copii. Frederic a murit în 1708 la Homburg, aparent de pneumonie, după o ultimă călătorie la Leipzig pentru a-l întâlni pe regele Carol al XII-lea al Suediei. Frederic al II-lea s-a csătorit de trei ori: în 1661 cu contesa Margareta Brahe (1603-1669); în 1670 cu Prințesa Louise Elisabeth de Courland (1646-1690); și în 1691 cu contesa Sofia
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]
-
cu întâmplările stranii ce au loc în timpul trecerii unei comete pe deasupra Pământului. Filmul se rotește în jurul a șase persoane la o cină. În timpul cinei, o cometă trece pe deasupra Pământului. Acest lucru face ca și casa, precum și ocupanții acestuia, să se întâlnească cu alte case și ocupanți din alte realități. (De notat că nu sunt doar două realități, ci o infinitate) Există și o zonă întunecată între aceste realități. Când cineva trece prin această zonă întunecată, ei pleacă din realitatea lor și
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
portbagaj, iar apoi o atacă în baie și o lasă în cadă. Emily se îndreaptă apoi spre sufragerie și leșină. Ea se trezește a doua dimineață pe canapea și nu își vede dublura pe nicăieri. Emily părăsește casa și se întâlnește cu Kevin, prietenul ei, afară. Telefonul său sună, iar acesta vede că este un apel de la Emily. După ce răspunde, Kevin se uită suspicios la ea. Există posibilitatea ca acum această realitate să aibă permanent două de Emily în ea... Lui
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
a apreciat și el filmul: "Un SF pe buget mic, ce are loc la o petrecere din suburbii, "Coherence" este un testament al puterii ideilor ingenioase și al jocului actoricesc bun, spre deosebire de spectacolele pirotehnice... Un grup de opt prieteni se întâlnesc la cină... Tensiunile conjugale și secretele sexuale sunt aparente, dar drama relațiilor este repede pusă în umbră de ciudățeniile astrologice atunci când o cometă trece aproape de Pământ, cauzând pene de curent și probleme cu semnalul... Devine repede clar că realitatea este
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
Nobunaga și distrusă în totalitate, nemaifiid restabilită timp de peste 400 de ani. Clădirea actuală este o reconstrucție modernă, efectuată în 1980 pentru a comemora 1200 de ani de la ordonarea lui Saichō. Clădirea este o pagodă de tip , care sunt deseori întâlnite la templele școlilor Tendai și Shingon și se deosebesc prin numărul impar de nivele/etaje (două în loc de trei sau cinci). Însă, spre deosebire de alte pagode "tahōtō", nivelul de sus al cărora este cilindric (rotund sau octogonal în plan), pagoda Tōdō este
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
revista de specialitate "Pediatrics", fobia socială apare și în absența timidității, iar timiditatea apare și fără fobie socială. Mai mult, cele două apar mai degrabă izolat decât împreună. Timiditatea este definită ca "inhibiție comportamentală" și ține de temperamentul individului. Atunci când întâlnesc situații sau persoane noi, persoanele timide sunt uneori reticente, neliniștite sau "rușinoase", însă pot trece de sentimentul de discomfort și se adaptează bine mediului. Fobia socială, pe de altă parte, este o tulburare de anxietate care produce dizabilitate, deoarece afectează
Fobie socială () [Corola-website/Science/335895_a_337224]
-
compromițătoare despre Tomczyk. Ziaristul este întâmpinat la Gdańsk de un reprezentant al autorităților pe nume Badecki (Franciszek Trzeciak), care înțelege importanța sarcinii sale. Winkel nu reușește să intre în curtea șantierului, fiind considerat un jurnalist aservit Partidului Comunist. El îl întâlnește totuși în mulțimea din fața porții pe prietenul său Dzidek (Boguslaw Linda), căruia îi facilitase anterior obținerea unui loc de muncă la Televiziunea din Gdańsk. Dzidek îi povestește de Tomczyk, cu care era prieten din liceu. Tatăl lui Tomczyk, Mateusz Birkut
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
despre căsătoria lui Tomczyk cu Agnes (Krystyna Janda), o tânără regizoare ce lucrase în 1976 la un film despre Birkut. Ziaristul o vizitează în închisoare pe fosta regizoare, care fusese arestată pentru susținerea grevei. Agnes îi povestește cum l-a întâlnit pe Tomczyk și îi descrie viața grea de familie pe care a avut-o din cauza șicanelor permanente ale organele de securitate. Winkel își dă seama astfel că revendicările protestatarilor sunt juste și decide să nu-și mai realizeze reportajul. În
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
Maimuța leu roșcată, numită și tamarin leu ('Leontopithecus rosalia') este o maimuță întâlnită în special în sud-estul Braziliei. Această specie este sensibilă la expunerea directă la razele de soare, în zilele de caniculă se adăpostește la umbra frunzelor mari. Personalitate: Tamarinul de aur este o maimuță sociabilă, trăiește în grupuri bine ierarhizate (8-10
Tamarin-leu auriu () [Corola-website/Science/335900_a_337229]
-
1509. Almeida a plecat spre Portugalia în decembrie 1509 și a ajuns în Table Bay, lângă Capul Bunei Speranțe, unde Garcia, Belém și Santa Cruz au aruncat ancora la sfârșitul lunii februarie 1510, pentru realimentare cu apă. Aici i-au întâlnit pe indigenii locali Khoikhoi. Amiralul a comis cea mai mare greșeală a sa, pentru care a plătit cu propria viață și cele ale oamenilor săi. După un schimb comercial pașnic cu indigenii Khoikhoi, o parte a echipajului a vizitat satul
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
Le deuxième regard" a scris : „Pictura lui Courlet de Vregille intră într-o relație aproape naturală cu inspirația lui Ledoux ; ambii explorează acele căi pe care Bachelard le numea imaginarul material, acel spațiu al spiritului în care converg și se întâlnesc toate artele..” „Urmând un trend actual, privirea unei arte asupra unei alteia, rezumând într-o viziune proprie admirația vie a unei noi descoperi”, portretul fraților Lumière, "Lumière ou Projection privée" (Lumină sau Proiecție privată) este expus la Eden Théâtre din
Arnaud Courlet de Vregille () [Corola-website/Science/335918_a_337247]