7,211 matches
-
că sângerează, și uneori i se părea că hemoragia începuse demult, că era, sub tunică, leoarcă de sânge, și tot aștepta să vadă șiroaie de sânge scurgîndu-se, calde, pe pământ. - Dacă n-o să țineți tot minte, reluă târziu, aproape în șoaptă, să-i spuneți măcar esențialul. Că deși ne-am cunoscut numai trei ani, ne-am cunoscut de totdeauna, și am fost fericiți, de la începutul lumii, și tot așa vom fi până ce se va stinge ultima stea din ultima galaxie. Țineți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar acum să vă odihniți, că au început să se aprindă stelele și curând după miezul nopții trebuie s-o pornim din nou... Erau, ca de obicei, ascunși în porumbiște, cu pulberea amăruie, mirosind a fum, deasupra lor, vorbind în șoaptă și îndrăznind să ridice glasul numai când îi asurzea larma greierilor. - Este extraordinar cum au rezistat, atâtea zile, interveni din nou Laura. Și este de neînchipuit cum au izbutit să se strecoare printre trupele rusești, cum au reușit să găsească
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toți. Groapa nu era adâncă. Parcă cei care o săpaseră și-ar fi dat seama că era prea mare și renunțaseră s-o termine. Sau poate nu mai avuseseră timp. - Asta nu e groapa, domnule elev, vorbi târziu Zamfira, în șoaptă. Asta a fost săpată pentru altceva. Pentru ce, nu-mi pot da seama. Dar nu vedeți, e mai lungă de trei metri, și acolo, alături, este încă una la fel, dar s-ar zice că nu e dreaptă, parcă ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de ziarele din 1966. - Dar ce s-a întîmplat în 1966? Ulieru se ridică brusc și deschise din nou ușa, privind până în fundul coridorului. - Bună, bună! strigă, fluturîndu-și mâna. Apoi își apropie scaunul de al lui Pantelimon și continuă în șoaptă. - Să vorbim mai încet, că Petrescu Doi s-a întors să-și verifice aparatele... Se întrerupse și răsuflă adânc. - Ce s-a întîmplat în 1966? S-au întîmplat multe. În orice caz, în 1966 era mai bine ca acum, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gîndit? - Poate nu s-a gândit la nimic, spuse Ulieru. - Atunci, ar fi și mai interesant, pentru că, în acest caz, fără să vrea, fără să-și dea seama, s-a trădat! Se opri brusc, și apucîndu-i brațul, îl întrebă în șoaptă: - I-o spun eu sau i-o spui d-ta? Ar putea fi primul pas către descifrarea codului... - Spune-i-o d-ta, căci ești tânăr și ai nevoie de galoane. Dar spune-mi și mie. Am să i-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
unul singur, dar a fost trimis de mai multe ori: "Fericiți cei săraci cu duhul căci a lor va fi împărăția Cerurilor!"' Pantelimon păli, și-și trecu de mai multe ori mâna pe frunte. - "Cei săraci cu duhul", repetă în șoaptă. Dacă nu sunt indiscret... - Nu ești. Acest mesaj, singurul, în limba română, nu poate fi descifrat decât ținând seama de calendarul lunar din Uganda... - Era expresia ei favorită, continuă visător Pantelimon. Mi-o tot repeta mereu. Pe atunci, mi se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aproape. Nepoții și cu dascălul săpau la vreo cinci, șase metri, în arătură. Femeile și cu Popa erau de cealaltă parte a șoselei. Lixandru îmi făcu semn să m-apropii. - Marine, tu te-ai uitat la galbeni? mai întrebă în șoaptă. Clătinai din cap și trăsei cu coada ochiului spre dascăl, să văd dacă ar putea auzi. - Dar Moșu i-a văzut? mai întrebă Lixandru. - Nu știu. Nu cred. I-a ascuns Ilaria sub patul lui, de dimineață, când a auzit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și se îndreptă spre bibliotecă. Voia cu orice preț să mai verifice o dată. Atunci auzi un glas necunoscut de afară, în dreptul ferestrei deschise: - Dar dumneata nu dormi? Se reîntoarse în pat, închise ochii cu furie, strîngîndu-și pleoapele, și repetă, în șoaptă: - Nu trebuie să mă mai gîndesc! Să nu mă gândesc la nimic!... - Asta ți-o tot spun din prima noapte de la spital, auzi. I se părea că începe să înțeleagă ce i s-a întîmplat. Imensa concentrare de electricitate care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
locuind în aceeași casă, oamenii ar putea crede că ne iubim... Îi căută mâna și i-o strânse încet în mâinile lui. - Dar așa este, Veronica. Ne iubim, dormim în aceeași cameră, în același pat... - E adevărat? îl întrebă în șoaptă. Apoi suspină, își plecă fruntea pe umărul lui și închise ochii. Câteva clipe în urmă se ridică brusc și, privindu-l ca și cum nu l-ar fi recunoscut, începu să vorbească într-o limbă stranie, cum nu mai auzise până atunci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să râdă. - Vasăzică, spuse, povestea începe de la început. Visez, și când mă voi trezi din vis, are să mi se pară că de-abia atunci încep să visez cu adevărat... Ca în povestea aceea din Ciuang-Tse, cu fluturele... - Ciuang-Tse? repetă în șoaptă Vaian. Povestea cu fluturele lui Ciuang-Tse? - V-am spus-o de atâtea ori, îl întrerupse, dintr-o dată foarte bine dispus. Atunci auzi o voce din fund: - Trimiteți pe cineva s-o anunțe pe Veta! Și strigă: - Lăsați-o pe Veta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și, voalîndu-i lumina cu palma stângă, se îndreptă în vârful picioarelor spre ușă. - Nu e vântul, Maestre, spuse Maria ascultând cu capul ușor dat pe spate. Umblă cineva prin pod... Și adineaori mi s-a părut că am auzit și șoapte... Antim ascultă și el câtva timp, apoi ieși brusc și, după ce aprinse lumina pe coridor, se îndreptă spre scara de lemn ce ducea la pod și strigă, cu un ton surprinzător de sever: - Ieronim, te rog coboară imediat jos! Tu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
moș Manolache, îți dau cuvântul meu de onoare că taina pe care mi-a cerut s-o păstrez nu avea nici o legătură cu povestirea dumitale. Nu se putea împiedica să nu-l privească lung, cercetător, și să nu adauge, în șoaptă, mai mult pentru el: - Curios, foarte curios!... Abia sosiseră în București, și Generăleasa ceruse să-l vadă. - Tu ești Ieronim, băiatul lui Thanase și al Marinei? - Oui, grande-mere!... Pardon, grande tante! - Cu mine vorbești românește, îl întrerupse. Și nu-mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce surpriză vreau să le fac. Evident, asta e un secret, nu spui nimic acasă. Mâine seară, după ce se va servi șampania și ne vom aduna toți aici, în salon... N-a putut uita niciodată tăcerea înghețată care a urmat șoaptelor, râsetelor înăbușite, ciocănitului discret al paharelor de cristal, când Vasile Chelaru și Anuța au tras încet draperia și oglinda i-a privit pe toți, așa cum se strânseseră, la cererea Generălesei, înghesuiți, în fundul salonului. Parcă nu mai îndrăznea nimeni să respire
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
după câteva clipe sala întreagă amuți, într-o tăcere reculeasă. Emoționat, Antim auzi bagheta lovind de trei ori, scurt, în pupitru. - E târziu, continuă fata, încercînd să-l tragă după ea. Ne așteaptă ceilalți... - Numai o clipă, o imploră, în șoaptă, Antim. Numai o clipă, să văd ce au să cânte... - Ne așteaptă, repetă fata cu o surdă deznădejde în glas. Încercase din nou să-l tragă după ea, dar, cu un gest brusc, Antim izbuti să-și elibereze mâna. Auzi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-l arăt. Hai pe verandă. Urcară, Enrique ducînd coșul În mînĂ. Îl așeză lîngă pat și apoi se duse la marginea verandei și se uită. Negrul cu pălĂria de paie turtită și cu boruri Înguste plecase. — Așa..., făcu Enrique În șoaptă. — Așa, ce? Întrebă fata, care-i apucase brațul și se uita și ea afară. — Așadar a plecat. Ce-i de mîncare? — Îmi pare rău c-ai stat singur toată ziua. Mi se pare așa o prostie c-a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lipi tare coapsa de a ei. Ajunsă În vîrful dealului, deasupra livezilor, mașina Întoarse și trase În fața casei. — MĂtușa doarme. Nu faceți zgomot, spuse Kate. — Noapte bună, băieți, șopti Bill. Trecem să vă luăm dimineață. — Noapte bună, Smith, răspunse În șoaptă Untură. Noapte bună, Butstein. — Noapte bună, Untură, zise Kate. Odgar rămÎnea la casă. — Noapte bună, băieți, spuse Nick. Ne vedem, Morgen. — Noapte bună, Wemedge, Îi spuse Odgar de pe verandă. Nick și cu Untură o luară pe drum și intrară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ritmul În care a mers pînĂ acum. De-acum putem da peste el În orice clipă. — La dracu’ cu pe vînĂtoarea de elefanți, spuse David foarte Încet. — Ce-ai zis? — Pișa-m-aș pe vînĂtoarea de elefanți, spuse David În șoaptă. — Ai grijă să nu ne dai dracu’ pe noi, Îi spuse taică-său privindu-l cu ochi goi, lipsiți de expresie. „Ce-i al lui, i-al lui“, se gîndi David. „Prost nu e. De-acum s-a prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se afla Aurel Vlaicu, care, decolând de la Breazu, a făcut „mai multe virajuri în jurul dealului cu Mănăstirea Cetățuia în admirația învățaților și a mulțimii poporului”. Cred că îți imaginezi cum femeile bătrâne își făceau câte o cruce adâncă rostind în șoaptă: „Iracan di mini! Uiti cum sî țâni agațat di ceri! Minuni dumnezăiascî nu alta!” -Și timpul a trecut pe nesimțite... De la tiparnița existentă aici prin 1682, care tipărea cărți grecești, la zborul aeroplanului deasupra ei și în cele din urmă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ușor. A coborât pe gârlici cu pușca pregătită... Focul duduia în sobă... Când a dat cu ochii de ei, despuiați și aproape că nu-ți dădeai seama de-i unul sau de sunt doi și pe deasupra în încăpere pluteau doar șoapte de dragoste și sărutări, i s-a făcut negru în fața ochilor... Încet, ca un lunatec, a ridicat cocoșul durdei și... când a simțit că îi plesnesc tâmplele de încordare - fără să ochească - l-a slobozit!!!... De atunci... nimeni n-a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Elena Marin Alexe Încrâncenat mă țintuie văzduhul, cu ochi nevăzuți, reci și sticloși, ascunși printre nori, ispitind furtuna cu șoapte de vânt. Speriată, îmi strivesc buzele până la sânge, să nu-mi scape cuvântul abia incolțit, viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de lacrimi, undeva anume, căutând cu ardoare printre
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
pun la cale cine știe ce mișelie? Dar nu. Si-a căutat fiecare câte un loc cât mai potrivit și s-au așezat pe cozi, cu urechile ciulite spre noi. „Să știi că diavolilor istora le place muzica.” - am zis eu în șoaptă. „Poate că le place sunetul de vioară” - a spus Stănică cel mic, smiorcăind încă după cobza lui. Goguță cânta de zor, dar o pocnitură însoțită de un piuit m-o făcut să înțeleg că o coardă o dat ortul popii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noapte dar v- am spus că eu noaptea văd perfect. PAM a adormit, visează povestea și eu va trebui s-o prind și să v-o aduc. Sunteți atenți? Sst! Vânez. Imediat încep transmisia. Dragi copii, aici Ticuță! Vorbesc în șoaptă ca să n-o trezesc pe PAM... Dacă se trezește, nu mai visează și ne dispare povestea. Mă ascultați? Dar...Vai, povestea asta nu curge frumos, povestea asta e un vis urât, un adevărat coșmar. Nu e cazul să vă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
brațele-ntinse îmi cuprinzi efemerul Și-ntr-o clipă măreață, mă acoperi cu cerul. Cu buchet de lumină și balsam de speranță, Simt privirea-Ți divină, cum mă-ndeamnă la viață. Cotropită-n iubire, printre suspine aștept, Să-ți aud șoapta caldă: Nu mai plânge, te iert! Într-o clipă seninul îmi aprinde speranța Și mă-nalț printre stele, braț la braț cu Viața.
Vis printre stele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83265_a_84590]
-
dumneavoastră. ― Vă aștept, domnule profesor... După ce a Închis telefonul, secretara a intrat la director. A Închis ușa și și-a Împreunat mâinile pe sâni, apăsându-i puternic: ― Of! Mă faceți să mor de inimă, domnule director - a vorbit ea În șoaptă. ― De ce? ― Uitați că vorbiți la telefon... Și Încă prin centrală... care are „urechi”... De n-o fi având și cine știe ce drăcovenie de Înregistrat vorbele... ― Iartă-mă că Îți creez stări tensionale fără să ai vreo vină... ― Și de câte ori mi-ați
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorul, chemând la el pe infirmiera din apropiere. ― Te rog să-l inviți la mine pe nenea Mitru. ― Îndată, domnule profesor. Abia ce au făcut doi pași spre cabinetul profesorului, și brancardierul s-a prezentat. Profesorul i-a spus În șoaptă ce are de făcut... ― Am Înțeles, domnule profesor - a răspuns omul. ― Aș fi mers eu, dar nu știu unde stă Petrică. ― Dacă e să vorbim de locuri, atunci hai să intrăm În cabinet, că prea ne-am oprit În drum, ca cele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]