7,423 matches
-
diacronică a sisteme-lor sincronice, trecînd de la un sistem sincronic la altul din-tr-o altă stare de limbă. În știința actuală, care valorifică noțiunea saussureană de "sistem", se consideră că, de fapt, limba este alcătuită din mai multe sisteme, participante −firește− la alcătuirea acele-iași entități: fonologic, morfologic, sintactic, lexical și, după unele opinii, stilistic. Dacă însă ținem cont că același element al limbii (un substantiv, de exemplu) este antrenat în rețeaua tuturor acestor sisteme (prin formă, flexiune, regim, semnificație și selecție), se poate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și semnele lingvistice antrenate în transmiterea acestei informații. Acest determinism discursiv explică, pe de o parte, existența solidarităților lexicale între componentele vocabularului limbii 90 (în speță, între cuvinte) și, pe de altă parte, valorificarea posibilităților oferite de aceste solidarități în alcătuirea discursului (și a textului). Depășirea acestor posibilități produce metaforicul, prezent în general în folosirea limbii și valorificat în mod special în alcătuirea discursului literar. O serie de alte reguli de alcătuire a discursului decurg din exigențele comunicării prin limbaj și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii 90 (în speță, între cuvinte) și, pe de altă parte, valorificarea posibilităților oferite de aceste solidarități în alcătuirea discursului (și a textului). Depășirea acestor posibilități produce metaforicul, prezent în general în folosirea limbii și valorificat în mod special în alcătuirea discursului literar. O serie de alte reguli de alcătuire a discursului decurg din exigențele comunicării prin limbaj și din norma limbii antrenate în comunicare. Exigențele limbajului vizează faptul că, în general, discursul, în orice limbă s-ar realiza, presupune o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
altă parte, valorificarea posibilităților oferite de aceste solidarități în alcătuirea discursului (și a textului). Depășirea acestor posibilități produce metaforicul, prezent în general în folosirea limbii și valorificat în mod special în alcătuirea discursului literar. O serie de alte reguli de alcătuire a discursului decurg din exigențele comunicării prin limbaj și din norma limbii antrenate în comunicare. Exigențele limbajului vizează faptul că, în general, discursul, în orice limbă s-ar realiza, presupune o pluridimensionare clasială din punct de vedere gramatical, fiindcă, în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pledează pentru încadrarea în cel de-al doilea aspect. Pe de altă parte, discursul repetat nu constituie, așa cum ar părea la o primă vedere, o zonă puțin extinsă a limbii, încît să reprezinte doar un adaos întîmplător și neglijabil în alcătuirea discursului în general. Trasătura hotărîtoare în cazul discursului repetat este maniera de înlănțuire a elementelor alcătuitoare, manieră ce este în mod esențial tributară unui tip de organizare a unui conținut ideatic din perspectiva unei experiențe uneori neîntrezărite de vorbitor, dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aflării adevărului. Pe de altă parte, mulți filozofi, culminînd cu Im. K a n t142, au urmărit întemeierea rațională a adevărului (care făcea posibilă metafizica, matematica și teoriile științifice) pe mecanismul logic de structurare a cunoașterii, pe validitatea regulilor de alcătuire a judecăților și a raționamentelor. În acest mod, problema metafizică a adevărului trecea în mare parte pe terenul logicii, transformată ea însăși într-o metodă de stabilire a regulilor adevărului, prin analiza judecăților, și formalizată insistent prin crearea de limbaje
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
literare comportă însă și alte aspecte deosebitoare în raport cu aspectul popular. Desigur, în mare parte și aici inovațiile pornesc de la nivelul vorbirii (înțelegînd prin aceasta nu numai enunțul oral, ci și cel scris, care realizează textul), pe de o parte, prin alcătuirea de enunțuri care conțin asemenea inovații și, pe de altă parte, prin propuneri care să demonstreze necesitatea unor astfel de inovații. De aici, se urmează calea obișnuită, inovațiile produc sau nu schimbări în limbă, în măsura în care sînt menținute și extinse. Pentru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu-i permit ieșirea din cadrele unei limbi istorice, și cu libertățile varietății, care-i permit să structureze mereu situații noi în limbă. Vorbirea se realizează în mod concret după anumite norme ce se constituie în modele și tradiții pentru alcătuirea discursului. Astfel, în comunitatea de limbă franceză nu se realizează o formulă corespunzătoare pentru Bună dimineața din română sau pentru Guten Morgen din germană ori Good morning din engleză. De altfel, în afară de română, în celelalte limbi romanice o asemenea formulă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
entitate subiectivă sau o entitate obiectivă. Problema esenței limbii și a statutului ei ca entitate de sine stătătoare se rezolvă în cea mai mare parte prin determinarea dimensiunilor ce privesc raportul dintre laturile obiective și cele subiective care colaborează la alcătuirea și funcționarea ei. Obiectivitatea (caracterul obiectiv al) unei realități sau unui fenomen îmbracă mai multe aspecte în funcție de modul de manifestare și în funcție da raportările la ființa umană. Există înainte de toate o obiectivitate naturală rezultată din raportarea omului (individ sau
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
statutul filozofiei și statutul poeziei (și al artei, în general) din perspectiva spiritualității, filozofia fiind considerată o construcție rațională (antrenînd, prin urmare, facultatea rațiunii), iar poezia o construcție sensibilă (care antrenează sensibilitatea)333. Ca atare, filozofia și poezia solicită în alcătuirea lor două facultăți umane distincte și bine delimitate și, de aceea, în epoca modernă, care este o perioadă a autonomizării, ele sînt privite ca acționînd diferențiat și ca avînd rezultate inconfundabile. Această autonomizare trebuie însă considerată, în primul rînd, ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și se constată că, dimpotrivă, construcțiile filozofice nici nu se continuă prin adăugare, ca în cazul construcțiilor științifice, și nici nu tind să se armonizeze dacă sînt contemporane. Rămîne în această situație posibilitatea de a admite că, deși este o alcătuire rațională, filozofia nu reprezintă o dezvoltare liniară și continuă pe aceleași principii, cu metode, premise și scopuri generale sau cu o evaluare din aceeași perspectivă a obiectelor, proceselor și fenomenelor. În consecință, din universalitatea fundamentelor gîndirii nu decurge și universalitatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
formație), dar problematica spre care se orientează filozoful și modul ei de abordare sînt condiționate parțial de acest mediu. Adîncimea acestei abordări ține însă numai de forța spirituală a cugetătorului. În plus, filozofii manifestă tendințe centrifuge și în ceea ce privește maniera de alcătuire a textelor și de utilizare a mijloacelor limbii, în general. Există pentru filozof, spre deosebire de omul de știință, preocuparea de a realiza un text care să reflecte și prin formă, iar nu numai prin conținut, personalitatea sa, aptitudinile și opțiunile sale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a scrie 335. Acest aspect îndepărtează într-o oarecare măsură stilul operelor filozofice de cel al operelor științifice, înscri-indu-l într-o zonă apropiată stilului beletristic, care evită la rîndul lui în modul cel mai evident rutina și clișeele în alcătuire. Dacă, în cazul științei, obiectivitatea este o condiție esențială, rezultată dintr-o "absență a trăirii" (fără ca aceasta să presupună o anulare a manifestării personalității autorului) printr-o preeminență a faptelor prezentate ca atare, în filozofie, singurul criteriu al obiectivității este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
apropie de poezie, împrumutînd de la ea elemente care să-i desăvîrșească capacitatea inovatoare în construcția textuală, la nivel sintagmatic. Se explică în acest mod de ce operele care conțin idei filozofice sînt particularizate intens din punctul de vedere al modului de alcătuire a discursului, deși fundamentarea rațională a filozofiei nu-i impunea acest lucru. Cercetînd problema printr-o interpretare a textelor unor înaintași iluștri, în mod deosebit a textelor lui Aristotel, Paul R i c o e u r339 consideră construcția filozofică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Există chiar un efort al filozofilor de a institui ca primordiali anumiți termeni, pe care îi consideră fundamentali împreună cu noțiunile redate prin ei pentru a realiza construcția ideatică pe care vor s-o întemeieze. Mai mult, există și orientări în alcătuirea textelor filozofice care exploatează apropierile formale și etimologice dintre cuvinte pentru a direcționa discuția filozofică pe anumite teme și, prin urmare, poate exista o oarecare legare a conținutului exprimat de forma expresiei, fenomen −este drept− redus în filozofia serioasă, dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la fel cu alții, prin comunicarea filozofică și poetică el se comunică, își asumă riscul de a fi altfel decît ceilalți și de a se propune ca tip deosebit de a exista și de a se manifesta. Potrivit lui Coșeriu, în cazul alcătuirilor artistice, alteritatea este suspendată, întrucît, de data aceasta, ceea ce este individual este prezentat ca fiind universal (sau, mai degra-bă, ca un proiect al universalului)366. În această situație, nu mai există un efort al emițătorului (al celui care folosește limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nivelul cazurilor particulare, acestea fiind realizate într-o anumită limbă, iar nu în orice limbă. În mod firesc, observațiile rezultate dintr-o asemenea apropiere privesc în primul rînd limba avută în vedere, dar unele dintre trăsăturile constatate în modul de alcătuire a discursului pot fi întîlnite și în alte spații lingvistice, iar investigația de acest tip are, desigur, mai multe șanse atunci cînd are ca obiect realizările de texte filozofice în limba maternă a celui care o întreprinde. Fiind mai mult
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și populare, deseori în structuri sintagmatice care le conferă nuanțe conotative. Deși poet și deși opera sa filozofică lasă impresia unei frecvente utilizări a metaforicului, teoretic el constată (și susține) necesitatea unei depline delimitări între artă și filozofie sub aspectul alcătuirii discursului. După Blaga, gînditorii cu înclinații artistice au încercat de obicei să asimileze filozofiei numeroase procedee specifice artei. Asemenea gînditori sînt însă dominați mai mult de o conștiință artistică decît de o conștiință filozofică, cultivînd creații asemănătoare celor ale artei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cultivînd creații asemănătoare celor ale artei, așa cum se întîmplă cu Fr. Novalis, A. Schopenhauer și Fr. Nietzsche. Această manieră de filozofare este însă colaterală în raport cu modul obișnuit de realizare a filozofiei, arată Blaga, căci aceasta are propria ei cale de alcătuire, fără a accepta să fie absorbită de o asemenea manieră nespecifică 387. Apropierea filozofiei de artă generează opinia caracterului strict personal al filozofiei, dar gînditorul român crede că adevărata filozofie nu este pur și simplu o dezlănțuire a personalității, ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
urmă, va ceda locul unei lumi multipolare, și cei care susțin că există o diversitate de factori ce vor garanta, probabil, menținerea unipolarității încă mult timp. În lucrarea de față, Ewan Harrison pornește de la aceste poziții divergente, în procesul de alcătuire a unei perspective teoretice liberale. Chiar dacă duce mai departe ideile altor teoreticieni, aceasta este deocamdată cea mai elaborată și mai sofisticată încercare de formulare a unei abordări liberale distincte privind teoretizarea sistemică, ce îi permite autorului să pună într-o
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
p. 19). Capitolul 2 Reevaluarea logicii anarhiei Raționalitate versus reflexivitate Pornind de la intuițiile constructivismului și de la încercările recente de a dezvolta un model liberal al relațiilor internaționale, acest capitol compară neorealismul, instituționalismul și liberalismul în termenii modului de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. SE argumentează că unii reprezentanți de marcă ai instituționalismului interpretează greșit neorealismul, ca fiind un model raționalist al sistemului internațional, cu scopul de a-și dezvolta argumentele împotriva principalelor revendicări neorealiste. Însă, neorealismul adoptă o logică
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
bazează pe asumpții privind raționalitatea actorilor. Astfel, în timp ce neorealismul și liberalismul se deosebesc fundamental în termenii evaluării caracterului și consecințelor de lungă durată ale anarhiei, se poate ca, de fapt, aceste două perspective să fie mai apropiate sub aspectul conceptualizării alcătuirii și dinamicii sistemului decât neorealismul și instituționalismul. Pe baza acestui argument se pune în cauză înțelegerea "liniară" a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, în care instituționalismul este privit ca reprezentând un punct de sinteză pe o axă între neorealism
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fiecare model în parte modelul neorealist, modelul instituționalist și, respectiv, modelul liberal. Analizăm asumpțiile fiecărei teorii cu privire la natura anarhiei, cu scopul de a evidenția diferențele de statut ontologic în fiecare dintre acestea. De asemenea, analizăm modul în care teoriile conceptualizează alcătuirea sistemului internațional, pentru a identifica logica adoptată, de tip raționalist sau reflectivist. În a patra secțiune abordăm relația dintre cele trei modele și posibilitatea de realizare a unei sinteze generale între intuițiile lor. Această secțiune prezintă perspectivele liniară și triunghiulară
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de neorealism competiția, socializarea și echilibrul aceste caracteristici sunt înțelese în termeni foarte diferiți (Huntley, 1996, pp. 57-63; Harrison, 2002, pp. 148-154). Ideea că anarhia poate avea consecințe generative cu caracter transformator ridică întrebări importante cu privire la maniera de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. În cadrul modelului liberal, se afirmă că sistemul internațional funcționează prin procese de selecție culturală de lungă durată. Prin urmare, anarhiei i se atribuie o logică reflexivă, cu ajutorul căreia statele internalizează identități culturale, prin presiuni de socializare
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și liberalismul împărtășesc o preocupare pentru instituțiile internaționale, abordările lor diferă pentru că prima teorie este raționalistă, iar cea de-a doua reflectivistă. Aceasta sugerează argumentul plauzibil la nivel intuitiv că neorealismul este mai apropiat de instituționalism, în termenii concepției asupra alcătuirii și dinamicii sistemului internațional, decât de liberalism. Afirmația lui Keohane ar putea fi sincretică, și nu sintetică, în măsura în care poate fi înțeleasă drept o propunere să se opteze fie pentru o abordare raționalistă, fie pentru una reflectivistă, în cazul studiului politicii
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]