10,371 matches
-
ați biruit urgia cu cazne lungi și grele. Să fiți mereu tot tânăr, cum noi v-am închinat O vreme învăluită în amintiri amare... E o poartă ascuns refrenul din ceruri nouă dat Zidirilor de mâine, de noi și sfinte altare.” (autorul) GHEORGHE MÂNTULESCU Necrolog „Din năzuinți atâtea, noi am râvnit doar Cerul! Speranța și avântul frățește ne-au purtat, Așa ne-a fost destinul, am fost aici străjerul, În țarina de sânge iubiri am îngropat.” În ziua de 9 septembrie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
soldat în cea mai frumoasă armată, armata invincibilă a Crucii lui Hristos, Legiunea Arhanghelului Mihail, într-un moment greu al istoriei românești, când Biserica lui Hristos era atacată nu numai cu violența cuvintelor, ci și cu fapte barbare, doborârea sfintelor altare. În acest moment trist și dureros al despărțirii, gândul nostru ne poartă înapoi și, ca la lumina unui fulger, vedem toată drama acestui camarad, toată drama unui neam încleștat în lupta cu cea mai feroce apariție a tuturor veacurilor, comunismul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
bătrâneților și a unei boli grele, așteaptă ziua și ceasul din urmă în speranța mântuirii întru Hristos Dumnezeu! Amin! VEȘNIC OSÂNDIȚI „Ne-au stins atâtea daruri cu anii lor frumoși Avânturile toate ne-au îngropat pe rând Ne-au pângărit altare, credința din strămoși Mărturisirea noastră, ei veșnic sugrumând ” Autorul) Legionarii sunt veșnic osândiți, iar românul nu s-a trezit din somnul cel de moarte. El a rămas în stadiul de maimuță rozând roșcove, ca în epoca de aur a guvernării
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și decimați permanent, acoperiți cu mișelii săvârșite și practicate de „urlători” și puse în spinarea legionarului, „făptură urgisită”. Corupția clocită până la trădare pe seama sângelui mulțimii care așteaptă, nestins suspin, ca pe o tămâie mântuitoare care abia mai pâlpâie în sfintele altare a vrednicilor schivnici. Am fost legionar, și vreau să mor în duhul legionar. Nu-mi dezic crezul și nu am a-mi reproșa nimic, ci doar faptul că nu am făcut sau nu am putut face mai mult în lupta
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
vom fi ceea ce trebuie să fim, fiii lui Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne. Încrezători în brațul nostru, cu fruntea la cer, cu ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în noi râvnirile slujirii cărnii, să nu ne cotropească țărâna, să nu ocolim martirajul. El ne apropie de Dumnezeu, lumină veșnică. „Toți tinerii din țara aceasta să știe că
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mutileze”, ea s-a ridicat iarăși, dar comunismul a lăsat răni adânci pentru care va trebui poate să treacă veacuri ca ea să se însănătoșească total. Peste o jumătate din Europa au guvernat ei așa cum și-au dorit. Au dărâmat altare, au mutilat suflete, au întemnițat și au ucis milioane. Crimele de la Pitești, Gherla, Canalul Dunăre - Marea Neagră, Poarta Albă, Peninsula, Capul Midia, mai ales Aiud, Zarca Aiudului și pretutindenea în țară. Ca și cei din trecut, comunismul s-a năpustit valuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de ape, Cu sfinte troițe la uliți de sat. Erau cosânzene cu bucle de lună; Prin crânguri haiducii de fier viforoși, Și vuiet de bucium și lacrimi de doină, Sihastre altare și cruci de strămoși. Și-n țara aceea de vremi îngropată, Vegheau voievozii pe-ntinsele zări: Ștefan la Suceava, Mihai înspre Turda, La Olt, Domnul Tudor si vajnici străjeri. Mai spune legenda că anii trecură Și-acel colț de țară
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
apostol, vei fi găsit în mlaștina minciunii, pe drumul pierzării, nu pe cărarea Crucii lui Hristos cu inima curată. Prea Sfinția Ta, întoarce-te la adevăr, la conștiință. Legionarii au dat râuri de sânge pentru Hristos și Neam. Au zidit altare, nu au pângărit cele sfinte și nu au doborât biserici. Au murit mii și mii pentru apărarea lor, pentru supraviețuirea neamului nostru în istorie pe linia creștină. Legionarii nu sunt români? Nu sunt creștini? Nu se închină și ei lui
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
urle, las să geamă și să drapene cu gheara, nouă nu ne este teamă atunci când țara ne cheamă.” „Legionarii sunt arhangheli cu spadă de foc și stau Bisericii pază și Neamului nostru noroc”, motiv de fobie pentru comuniștii dărâmători de altare și pentru cei ucigași de Dumnezeu. Înverșunarea luptei noastre și dăruirea noastră pentru Hristos și Neam nu are limite. Legionarii mor și ei dar până atunci făptuiesc. Ei nu vor să dispară fără a lăsa o urmă de mângâiere urmașilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Mihai Viteazul, Ion Vodă cel Cumplit și alți domnitori care înainte de a se arunca în bătălie făceau semnul crucii și biruiau oștile păgâne care se năpusteau asupra noastră să ne cotropească și să ne jefuiască avutul și să ne doboare altarele. Mișcarea Legionară e un fenomen uimitor, supranatural, care a produs fapte pe care le întâlnim numai la poporul român în basmele și legendele strămoșilor noștri. Asta și dorim, să ridicăm o lume ca în basme. Noi am învins legile materiale
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
este interzisă. Istoria ei este falsificată. Se simte. Cine nu cunoaște sau nu vrea să cunoască adevărul și vorbește ca prin somn și colportează hulituri scornite de slujitorii satanei, e un prostănac sortit să fie nefolositor societății. Comunismul a dărâmat altare, a doborât așezări creștine, a dezlănțuit lupta între om și om, a prăbușit măreții omenești, a mutilat suflete și a ucis valori spirituale. Dar toate aceste dezastre nu pot fi ascunse la infinit oricât făptașii s-ar furișa după paravanul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în toate manifestările sale. Țara și așezarea noastră creștină e zguduită, arginții lui Iuda lucrează, șarpele amăgitor ne încolăcește tot mai mult grumazul până la sufocare și scuipă otravă! Închid ochii și văd cum ocupantul bolșevic ne pângărea credința, ne dărâma altare, ne mutila și falsifica istoria, jefuia și îneca în sânge pământul meu natal. De ce și azi când guvernează o democrație atât de lăudată, legionarii sunt pândiți de aceeași soartă de osândiți și puși în afara legii? De ce, pentru ce și până când
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sub tine un loc de veci, Atunci ca și strămoșii, aburcă-te pe munți, De prinde-te de lașii, mulțimile cuminție. Potecile ce urci sunt trepte de lumină Călcate de vitejii ce nu mai sunt la cină; Sunt vatră și altar, un pod întins spre tine, Mândria unui neam ce nu vrea să se-ncline.” Petru C. Baciu „Să nu lăsăm pe urmașii noștri să piardă binefacerile sufletești ale Nașterii Mântuitorului! Să nu lăsăm un sat fără biserici, fără ocrotirea mâinii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
suflet, iar în secolul al IX-lea conciliul de la Metz interzicea categoric preoților de a găzdui orice femeie (chiar dacă le era mamă sau soră) [25]. Din totdeauna, în creștinism, încă de la botez, fetelor le este permis accesul doar până la ușa altarului bisericilor, iar în actele rituale bărbatul este primul invitat. Psihologia a demonstrat că inteligența nu are sex, ci mai mult, bărbatul și femeia sunt părți complementare ale aceluiași întreg armonios și nici unul nu este superior celuilalt. În ultima vreme, femeia
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Capitolul 6 ROLUL MOTIVAȚIEI ÎN CREATIVITATE James Abram Garfield Este un fapt binecunoscut că persoana creatoare are o voință formidabilă de a lucra la opera sa. Marii creatori au impresionat prin munca titanică, adesea extenuantă, pe care o depuneau pe altarul creației, uitând adesea de mâncare, de somn și de alte necesități, ca să-și vadă de munca lor. Se pune, deci, cu interes, întrebarea „De unde vine forța motoare a creativității?”. Încercarea de răspuns datează încă de la începutul secolului trecut. Psihanaliștii au
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
superstiție sau din pudoare) ale unor acte, considerând că ar putea produce teamă, jenă, disconfort sau primejdii potențiale asupra unor persoane. Tabuurile sunt legate de religie și tradiții, fiind specifice mediului cultural al individului. Exemple de tabuuri: intrarea femeii în altarul bisericii, spălatul rufelor de Bobotează, urinatul în public, nașterea în public, plimbarea bărbaților ținându-se de mână, folosirea unor accesorii vestimentare atribuite celuilalt sex, etc. Când lucrezi la o problemă, în condițiile intimității minții tale tabuurile pot fi violate. Nimeni
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
este șef în cele mai multe profesii, are puterea de decizie atât în familie cât și în societate. Însăși munca în familie este disproporționată între cele două sexe. Chiar și religia face diferențe: drumul unei fetițe, chiar de la botez, se oprește în fața altarului, doar băieții merg mai departe. Apoi veșnica vină a femeii de a fi generat păcatul primordial. Inferioritatea feminină face parte dintr-o stare de spirit adânc ancorată. În consecință, femeile (nu toate, dar o bună parte dintre ele) au sentimentul
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
câteva ori în jurul arborelui și, în cele din urmă, în picioare, cu fața spre răsărit, observă că cercurile lumii sunt imobile în jurul lui. Presară iarba în jur și se așează la picioarele arborelui, unde se află un tron și un altar, hotărât să nu se ridice înainte de a fi reușit să cunoască cauza și remediul răului care-l constituie suferința. În meditație, la picioarele arborelui de pīpal, Gautama înfruntă ultima dintre încercările inițiatice. Măra, Ispititorul, Zeul Patimilor, care domnește peste simțuri
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
neglijare. Episoadele cele mai importante ale vieții lui Buddha sunt amplu reprezentate la Ajanta: brusca sa confruntare cu suferința prin intermediul celor trei întâlniri, ispitirile lui Măra și Iluminarea. De asemenea, lângă Aurangabad se găsesc peșterile de la Elora, care conțin numeroase altare tăiate în stâncă de adepții tradițiilor hinduiste, jainiste și buddhiste. Ele datează din perioada secolelor V-IX, fiind ceva mai vechi decât majoritatea celor de la Ajanta. Iconografia fundamentală a buddhismului, vizibilă în întreaga Asie, este cea a lui Buddha în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pe care acesta le promova („Nu pot să admit - nota mai târziu în jur nalul său Gala Galaction - că un măcelar al onoarei, al moralei și al gra maticii românești, precum este directorul Universului, poate să facă din taraba lui altarul patriotismului și simbolul mântuirii naționale.“27) Bacalbașa va publica primul articol semnat în Universul abia la 18 mar tie 1926, deși sărbătorirea trecerii sale în redacția cotidianului de pe strada Brezoianu avusese loc în salonul de marmură al Hotelului Boulevard la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
franceză, care ne-a adus de la Paris muzica și teatrul lui Offenbach.250 Marii tragediani Rossi și Salvini au venit mai târziu.251 Dacă nu erau cabareturile de noapte, erau grădinile de vară.* Incontestabil că bucureșteanul jertfește prea mult pe altarul mâncării, bău turii și petrecerilor, iată de ce viața de noapte cu vin bun și cu lăutari a cultivat-o cu sfințenie. Herăstrăul vechi era grădina de predilecție a bucureștenilor. Mai târziu s-a deschis și Herăstrăul nou, dar fără prea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Mihai se va șterge poate din colțul Bucureștilor, ales de dânsul, nu s-ar putea oare doborând acum de îndată clădirile ruinate ale monastirii, să se creeze pre platforma acelui deal o esplanadă înălțată și frumos potrivită, pre care locul altarului actual ar fi prefăcut într-o criptă boltită subterană d asupra căreia s-ar înălța monumentul planând astfel asupra unei mari părți a orașului? În acea criptă s-ar depune și s-ar păstra cu religiozitate, pre vechiul lui altar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
altarului actual ar fi prefăcut într-o criptă boltită subterană d asupra căreia s-ar înălța monumentul planând astfel asupra unei mari părți a orașului? În acea criptă s-ar depune și s-ar păstra cu religiozitate, pre vechiul lui altar, capul lui Mihai Viteazul, care, cu onoarele cuvenite, s ar transporta aci din monastirea Dealului, unde nimic nu asigură conservarea acestei prețioase relicve. Esplanada pre care s-ar înălța monumentul lui Mihai Viteazul ar fi, totodată, și o mică piață
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
zic habotniciei, nu-i prea trec prea mulți înainte. Mi-a mărturisit, îmbujorîndu-se, că în acești ani de cînd e despărțit, deși „a avut ocazia”, nu s-a atins de nici o altă femeie. „Cum aș fi putut să intru în altar și să pun mîna pe cele sfinte? Iar sîngele meu - a adăugat, nu fără rost - n-a fost sînge slab de pustnic: nu m am hrănit rău, am mai cinstit un pahar de vin pe la oameni. Sînt mîndru, dle profesor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din inerție, fără remușcări... * Credința e încă unul din secretele mele. Pînă a pleca la Liceul Militar, mă închinam ori de cîte ori treceam prin fața bisericii din sat. Duminicile mergeam la slujbă, fără părinți, singur. Odată, împins din spate în fața altarului, am spus Tatăl nostru, bine și frumos, încît mai mulți moșnegi mi-au dat cîte un bănuț. Cînd m-am dus la examen, mama m-a sfătuit să mă rog în gînd și să-mi fac cruce cu limba: nu te
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]