9,447 matches
-
Cu toate acestea, facultățile tale intelectuale trebuie cu orice preț stimulate. Ai de perceput și Înțeles impresii exterioare. Ceva trebuie să te facă să gândești și să muncești mai ușor. Și atunci bei o cicoare. Neagră ca păcura. Acră, dulce, amară. Astăzi este eclipsă totală de soare. Tu, excitat. Se aud zgomote de geamuri sparte. Lumea Își pregătește instalația denumită geamul afumat. Milioane de cioburi Înnegrite de milioane de lumânări. Spre deosebire de ei, tu pui În fața gemulețului de la pod, de unde vei urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Sâiu s-o dus la Sibiu cu Virica și când o fost de Însurat o luat o săsoaică din Mohu și pe copil Îl cheamă Hanț, iar pe tată-su nici nu-l știe, că Lixandru Îi mort de atâta amar de vreme și acum femeia a luat pe altul. „Bitancule! Uite ți-am adus lapte și tărâțe”, Bitancu Își face pâine numai din tărâțe, așa-i place lui; „da’ să vii pe la noi”, Îi spune lelea Sofie, „că o căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Liberă, același gând Îți vine În minte. Mereu și mereu: Nu a fost vară niciodată. Te Încearcă un dor sfâșietor după un coleg de facultate stabilit de ani de zile la Caracas. Cu el ai discutat cândva, Într-un februarie amar, În fața hoitului de delfin aruncat pe nisipuri la Pont, despre cât de repede să poți fugi ca să te apuci singur de ceafă, sau chiar să te și Întreci. Ca și cum acuma, trecând pe lângă tine și uitându-te În urmă, ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vecinii sau oamenii intrați Întâmplător În bloc, florile nu mai sunt pentru Gaetana, florile sunt pentru moartea unei iubiri nemărturisite. E singurul fel În care te mântui și te apropii de o adolescență pe care ai pierdut-o de atâta amar de vreme, elanul aruncării mingii de handbal În liceu e acum presat În ierbarul tinereții, acum elanul tău este estompat, e greoi, e dătător de suferință. Ce este bine? Să iubești sau să fii iubit? Te clatină dilema asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu Ronnie curățau farfuriile și umpleau mașina de spălat vase. Nigel vi se pare plicticos? — Dar ce, ție așa ți se pare? o Întrebă Ronnie la rândul ei, punând o tabletă de detergent În caseta mașinii. Nu urmase degeaba atâta amar de vreme ședințe de psihoterapie ca să nu poată să Întoarcă mingea unei Întrebări În terenul adversarului. Mătușa Sylvia rămase pe gânduri. Porția dublă de prăjitură Pavlova o ajutase să se trezească. — Un pic, răspunse ea. Astăzi a fost mai dezmorțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
adăugă Ruby, alungându-și gândul Îngrozitor din cap. Deci, interveni și Chanel, brigada de „chic-ioate“ prea elegante ca să-mpingă cărucioare au dus toată treaba la următorul nivel, acum sunt „prea grozave să mai fie fertilizate“. Pe bune, spuse Hannah râzând amar. Le mai spuse că, din ce dedusese ea, spitalul acționa ca intermediar pentru starurile de la Hollywood, care căutau femei să le poarte În pântece copiii. Că cereau sute de mii de dolari pentru găsirea mamelor surogat, aranjau inseminările lor artificiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În locul tău, aș fi făcut fix același lucru. — Și-mi dai de știre după ce ai vorbit cu Sam, da? —Promit. Fi o Îmbrățișă pe Ruby de rămas-bun. După aceea, cele două femei o apucară În direcții diferite. Chiar dacă aerul era amar și stătea să plouă, Ruby mergea Încet, cu lacrimi șiroindu-i pe obraji. Ajunse la magazin, și, pentru prima oară de când se deschisese, se simți ușurată că nu aveau clienți În momentul ăla. Se prăbuși pe unul din scaunele rezervate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
discuția adulților despre Sam. —Huh, scoase Ben la un moment dat pe un ton serios, pe Sam I am, pe Sam I Am, nu-mi place de Sam I Am. —Nu ești singurul, dragul meu, răspunse Ruby cu un surâs amar. Ruby presupusese că după promisiunea lui Tom Hardacre că o să joace murdar, el și Jill vor continua să lucreze la spital. Era destul de sigură că vor fi foarte mulțumiți să stea să aștepte până toată chestia cu surogatele o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
porcăriile acelea. Ea îmi servea cafeaua. — Cât zahăr vreți? Mi-am lipit buzele de ceșcută și am înghițit. Era o cafea bună, dar îmi simțeam gura încleiată de oboseală, de proasta dispoziție, așa că mi-a rămas pe limbă un gust amar. Femeia s-a așezat lângă mine pe divan, puțin mai departe. Stătea în contralumină, bretonul rar nu reușea să-i ascundă fruntea prea proeminentă în comparație cu restul feței strânsă într-o strâmbătură fixată în adâncitura dintre nas și buzele mărite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă rog. Ce întrebare tâmpită! Râde și ochii i se strâng de tot. Nu este o întrebare tâmpită, Manlio, îți dai seama prea târziu, în timp ce privești o turistă care trece îmbrățișată de un gigant în bermude. Acum ai o expresie amară. Mai târziu, îi spun că nu e adevărat, că nu umblu la curve. El se supără, dar continuă să râdă, i se înroșește fața, zice că sunt un măgar, „același măgar dintotdeauna“. Dar între timp plictiseala a dispărut, atmosfera s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
desface ceasul și îl așază pe suprafața de marmură a unei vechi noptiere. Alături, tata își scoate pantalonii și îi pune pe umerașul de lemn. Tata care face dragoste cu bătrâna casieră cu chipul suferind și ceafa mirosind a parfum amar, într-o pensiune ascunsă pe o străduță de lângă mezelăria unde ea a mâncat limbă în sos verde. Ce se întâmplase cu ei? Și ei lăsaseră un pat călduț și boțit într-o pensiune cu scări înguste, unde pe sub ușă intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și zgomotos, ca un copil peste măsură de obosit sau ca un câine care visează. Dar vinul nu fusese bun, m-a făcut să-mi treacă repede extenuarea și acum eram din nou treaz și îmi simțeam gura încleiată și amară. M-am lipit de Italia încetișor, să n-o trezesc. Era a mea, va fi pentru totdeauna. Razele de lună îi luminau chipul care apărea crispat, uimit, ca și cum în pragul somnului ar fi luat cu sine o incertitudine. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
încoace m-am simțit îndemnat să mă transform în scriitor vivipar.“ Cu doi ani înainte de acest articol, Unamuno publicase romanul Dragoste și pedagogie (1902), după care face pesemne tranziția spre noua formă de scriitură. Amor y pedagogía este o poveste amară despre excesele și iresponsabilitățile intelectualismului, care consideră că viața nu există decât pentru a fi introdusă în tipare științifice preconcepute: Universul pare a ființa doar pentru a putea fi cercetat de savanți, remarca ironic Unamuno. Iar personajul principal al romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de a-i citi un sonet, din cap. XVII); în aceeași ordine de idei intervin în narație cu istorisirea propriilor suferințe deja amintitul don Avito Carrascal, protagonistul romanului Dragoste și pedagogie, pe care Augusto îl reîntâlnește într-o biserică, și amara relatare a lui don Antonio, părăsit cândva de soția cu care se căsătorise din dragoste și refăcându-și viața, fără a se mai recăsători, alături de soția, și ea abandonată, a amantului soției sale, cu care are copii și care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din casa mea, nimeni nu ne va despărți.“ Intră în casă și nici nu se pomeni bine-năuntru, că-n suflet i se dezlănțui furtuna ascunsă sub calmul aparent. Îl invadă un sentiment în care se confundau tristețea, o tristețe amară, gelozia, furia, spaima, ura, iubirea, mila, disprețul și, mai presus de toate, rușinea, o enormă rușine, și conștiința teribilă a situației ridicole în care se afla. — M-a ucis! - îi spuse Liduvinei. — Cine? — Ea. Și se închise în dormitor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la finalul cap. 3. Giacomo Leopoardi (1798-1837), spirit de imensă cuprindere, măcinat de boală încă din tinerețe, marele poet italian consemnează în întreaga sa operă (Canti, variatele opuscule morale și dialoguri, precum și uriașul Zibaldone di pensieri), o experiență de viață amară și dezabuzată. „că eu veșnic m-am crezut“ (it.), din poemul A se stesso, v. 3. Étienne Pivert de Senancour (1770-1846), unul din cei mai însemnați preromantici francezi, minat de suferință și de o paralizie precoce, autor, aproape necunoscut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
buticul ăla? Mă dai și pe mine creditorilor? Nina era avocată, avea aceeași vârstă cu Yael și era prietena ei, fuma tot timpul țigări Nelson, aprinzându-le practic una de la alta, iar ochelarii cu lentile groase Îi dădeau o expresie amară. Părul fin și cărunt era tuns scurt. Era mică și slabă, ca o vulpe flămândă. Chipul ei triunghiular Îi amintea și el lui Fima de o vulpe Încolțită de hăitași. Dar sânii Îi erau plini și atrăgători, iar mâinile extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În olane. Ticăloșii ăia au dreptate când spun că tot ce trebuie să facă e să tragă de timp. La sfârșitul poveștii se va culca cu mine. Acum Își face pregătirea. —Câteva ierni, continuă Annette și o linie subțire și amară Îi apăru În colțul buzelor, de parcă i-ar fi citit gândurile, poate două sau trei, rămânea o noapte pe săptămână la Beer Șeva, unde fusese rugat să predea un curs la facultatea de medicină. Nu mi-a trecut niciodată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
are și el partea lui la această noutate grozavă care îl va proiecta cândva în acea imponderabilitate, eliberându-l de tot ceea ce îi făcuseră fratele și tatăl lui. Nu putea să-și depășească umilința. Creștea în el ca o drojdie amară, chiar dacă niciodată nu câștigase atât de mult cu vânzarea macaralelor ca în ultima jumătate de an. „Săpunul lui Pipin“ - Hans Saner nu mai ostenea de la acea noapte de Crăciun să povestească anecdota iar și iar, printre hohote de râs; anecdota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
inestimabilă: necropola. Și cuvintele lui scăpărau în sală, la fel ca vorbele bunicului, făcute doar să rănească. Dar că gropile alea n-ar fi fost descoperite dacă nu eram noi nici nu i-a trecut prin cap. Armin a râs amar. „Reformatorul“ se vede că nu era prea iubit, spuse el, ieșirile lui sunt bine-cunoscute și se pare că ar fi existat un grup de cercetători, cu nimic mai prejos decât el, care îi erau potrivnici. Pentru mine însă se prăbușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ceva care să-l facă să se simtă bine, când se auzi soneria de la intrare. Era Lisa și se vedea că băuse. — Îmi pare extrem de rău să vă deranjez în mijlocul unei seri atât de agreabile, spuse ea pe un ton amar. Dar știu că veți fi cu toții foarte bucuroși să aflați că am fost concediată. Capitolul 15tc "Capitolul 15" Izbucni în plâns. Kieran se grăbi să o consoleze, dar ea îl împinse. Mark se grăbi spre ea imediat, o luă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai mare trebuia să vadă restul spectacolului și gonise Înapoi acasă, cu o trăsură, pentru a-l răpi În acest scop. Considerat prea mic pentru a-l aprecia pe Shakespeare, Henry fusese lăsat singur cu cărțile la lumina lămpii, contemplând amar această nedreptate. Ulterior, tata Încercase să compenseze ducându-l la piese moderne și clasice, pe Broadway, dar, Într-un fel, nici un spectacol, văzut În copilărie sau la maturitate, la New York, Paris sau Londra, nu se va mai putea ridica pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o să coste bani. Știu că el n-o să-și plătească studiile câștigând burse și sponsorizări, de asta poți fi sigur. Iar nunta Sylviei va aduce alte cheltuieli la anul. — Avocatura a fost opțiunea lui Gerald? Întrebă Henry. Du Maurier râse amar. — Câtuși de puțin! El vrea să se facă actor, dar maică-sa nici nu vrea să audă. Și, dacă stau să mă gândesc bine, nici eu nu sunt de acord. — Îți Înțeleg reținerile, dar trebuie să admit că familia Compton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl convingea pe Guy că această obligație avea Întâietate asupra vocației religioase, iar el se pregătea să plece imediat Împreună cu Devenish pentru a intra În posesia moștenirii. Când Frank Îi ceru dnei Peverel răspunsul, ea Îl refuză, iar el trase amar concluzia că trebuie să fie Îndrăgostită de Guy. Dar Guy, cunoscând pasiunea prietenului său pentru dna Peverel, nu Își Îngăduia să Își dea frâu liber sentimentelor, odată cu proaspăta sa independență. Primul act se Încheia cu Devenish informând-o pe dna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu ar fi putut găsi un om mai cumsecade și mai merituos. Și totuși, n-ar fi putut nega - dar spera că nu o arăta și altora - că situația avea o ironie care, când o contemplai, Îți lăsa un gust amar. Era mai mult decât probabil ca Du Maurier, aflat abia la a doua Încercare de a scrie un roman, să fi vândut mai multe exemplare decât vânduse el În toată cariera lui literară de până acum. Și aceasta cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]