9,933 matches
-
că în satele cu populație mixtă, ungară și sârbă, de lângă Szeged, există relații anormale, apare neîncrederea reciprocă și chiar ura, alimentate de propaganda antititoistă din anii precedenți, iugoslavii duceau o viață retrasă, nu participau la sărbătorile ungurești ș.a.m.d.. Ambasada URSS recunoștea atunci ca parțial întemeiate pretențiile Iugoslaviei. „Cu toate îngrijorările uneori neîntemeiate ale lui Radenovici, unele afirmații ale lui referitoare la situația minorităților naționale iugoslave din Ungaria corespundeau, într-o anumită măsură, realității”, astfel rezuma stagiarul ambasadei URSS, V.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a.m.d.. Ambasada URSS recunoștea atunci ca parțial întemeiate pretențiile Iugoslaviei. „Cu toate îngrijorările uneori neîntemeiate ale lui Radenovici, unele afirmații ale lui referitoare la situația minorităților naționale iugoslave din Ungaria corespundeau, într-o anumită măsură, realității”, astfel rezuma stagiarul ambasadei URSS, V. Kazimirov, concluziile convorbirii sale cu diplomatul iugoslav. Pentru a veni în întâmpinarea dorințelor Belgradului, la Budapesta au fost întreprinși pași concreți pentru activizarea vieții culturale a minorităților iugoslave. Cum se menționa în nota ambasadei URSS din 23 august
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
realității”, astfel rezuma stagiarul ambasadei URSS, V. Kazimirov, concluziile convorbirii sale cu diplomatul iugoslav. Pentru a veni în întâmpinarea dorințelor Belgradului, la Budapesta au fost întreprinși pași concreți pentru activizarea vieții culturale a minorităților iugoslave. Cum se menționa în nota ambasadei URSS din 23 august 1956, “în regiunile populate de minorități au început să fie organizate «săptămâni naționale» cu vaste programe culturale. Asemenea săptămâni au avut loc în regiunile Barania, Samodi și în alte locuri”. La 19 decembrie 1955, într-unul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ungaro-iugoslave”. Despre „contactele aparatului diplomatic și cercurilor de ziariști cu persoanele nedorite”, despre starea de spirit a diplomaților iugoslavi ce nu corespundea sarcinii de îmbunătățire a relațiilor cu Ungaria, i-a vorbit, aproximativ în același timp, la 19 ianuarie, consilierului ambasadei URSS, V. Astafiev, în secția balcanică a MAE al RPU. Nu numai pe oficialii din Budapesta, dar și pe emisarii sovietici îi irita interesul „nesănătos” al diplomaților iugoslavi față de evenimentele politice din Ungaria, capacitatea lor de a pune întrebări „provocatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
emisarii sovietici îi irita interesul „nesănătos” al diplomaților iugoslavi față de evenimentele politice din Ungaria, capacitatea lor de a pune întrebări „provocatoare”, despre soarta văduvei lui Rajk etc. Astfel de întrebări erau minuțios consemnate de diplomații sovietici, fiind incluse în nota ambasadei URSS în Ungaria, din 23 august 1956, cu un titlu elocvent: „Despre activitatea colaboratorilor misiunii iugoslave din Budapesta, care blocau normalizarea relațiilor ungaro-iugoslave”. Este mai degrabă un tip de denunț. Apreciind negativ astfel de neînțelegeri dintre diplomații iugoslavi și cei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
general. Raportul secret al lui Hrușciov a fost publicat integral în Iugoslavia abia în 1989. De altfel, din partea iugoslavă s-au exprimat și opinii sceptice față de Congresul al XX-lea. Astfel, atașatul militar la Budapesta, Drobaț, spunea, după congres, consilierului ambasadei URSS „că, după părerea lui, hotărârile Congresului al XX-lea se deosebesc de hotărârile precedente după formă, iar conținutul lor rămâne cel vechi, deoarece în fruntea PCUS au rămas aceiași conducători, iar cultul personalității în URSS n-a fost depășit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că, după părerea lui, hotărârile Congresului al XX-lea se deosebesc de hotărârile precedente după formă, iar conținutul lor rămâne cel vechi, deoarece în fruntea PCUS au rămas aceiași conducători, iar cultul personalității în URSS n-a fost depășit”. Totuși, ambasada sovietică din Ungaria încă în zilele congresului a avut motive să constate: “în comportamentul diplomaților iugoslavi se observă schimbări însemnate în direcția relațiilor mai prietenoase și o atitudine mai amiabilă în relațiile cu diplomații sovietici”. Alături de Polonia, această mișcare de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ieșire, a încercat să se sfătuiască cu Moscova..., nu o dată a cerut ajutor de la ambasadorul nostru la Budapesta, I.V. Andropov, se interesa de părerile lui”, își amintește V. Kriucikov, mai târziu președinte al KGB, iar în 1956 secretar trei al Ambasadei URSS din Ungaria. Când în interiorul conducerii PMU a apărut problema încrederii în Rakosi și ambasada sovietică trebuia să ia o poziție, Andropov a legat imediat interesele Moscovei de susținerea primului-secretar al CC al PMU, pe care-l considera garant al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nostru la Budapesta, I.V. Andropov, se interesa de părerile lui”, își amintește V. Kriucikov, mai târziu președinte al KGB, iar în 1956 secretar trei al Ambasadei URSS din Ungaria. Când în interiorul conducerii PMU a apărut problema încrederii în Rakosi și ambasada sovietică trebuia să ia o poziție, Andropov a legat imediat interesele Moscovei de susținerea primului-secretar al CC al PMU, pe care-l considera garant al stabilității din Ungaria. Evident că părerea lui reprezenta punctul de vedere al conducerii sovietice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
potențial al Uniunii Comuniștilor din Iugoslavia în relațiile dintre partide, dar și un aliat natural al Iugoslaviei în sprijinirea cursului de independență în politica externă. Informațiile despre acțiunile în această direcție ale emisarilor iugoslavi sunt prezente în multe dintre rapoartele Ambasadei URSS din Ungaria, din vara anului 1956. Cu toate acestea, nelimitându-se la contactele cu intelectualitatea și reformatorii din aparatul de partid, la mijlocul verii, iugoslavii au încercat din ce în ce mai activ să-și deschidă căi către clasa muncitoare ungară. Vizitând întreprinderile din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
grele să-și mențină suveranitatea. în pofida influenței crescânde a factorului iugoslav asupra vieții politice interne din Ungaria, atrage atenția consecvența cu care liderii unguri (nu atât Rakosi, a cărui carieră politică atârna de un fir de păr, cât Gero) prin ambasada sovietică ațâțau Moscova împotriva Belgradului. Probabil anticipând pașii întreprinși de Tito împotriva conducerii PMU, aceasta se străduia să preia inițiativa în chestiunea atragerii de partea sa a Kremlinului în disputa dintre Iugoslavia și Ungaria. Această misiune nu era ușoară, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
asta încă nu e tot”, scria, la 20 iulie, ziarul Politika. în discuția din 21 iulie, a lui Mikoian cu Tito, ultimul a promis că presa iugoslavă nu va susține opoziția maghiară din interiorul partidului. Cum se menționa în nota Ambasadei URSS din Ungaria, „după toate datele, ei (iugoslavii - n.n.) ar fi vrut să-l vadă în acest post pe tov. Kádár. La asta făcea aluzie destul de clar și presa iugoslavă”. După părerea ambasadei sovietice, „reacțiile din presa iugoslavă la ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
interiorul partidului. Cum se menționa în nota Ambasadei URSS din Ungaria, „după toate datele, ei (iugoslavii - n.n.) ar fi vrut să-l vadă în acest post pe tov. Kádár. La asta făcea aluzie destul de clar și presa iugoslavă”. După părerea ambasadei sovietice, „reacțiile din presa iugoslavă la ultimele evenimente din Ungaria și în special la plenara din iulie s-au transformat într-o campanie de presă, un amestec în treburile interne ale Ungariei. Această campanie de presă, un act neprietenesc față de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la începutul misiunii, cercetări de bibliotecă pentru a pregăti discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregăteau serviciile Președinției pe baza unei documentări istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, dată de serviciile Ambasadei franceze de la București. Discursurile erau întotdeauna, la cererea părții române, pregătite dinainte, nu se improviza, și nu se improviza, în primul rând, deoarece Nicolae Ceaușescu era incapabil să improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Șefii de stat nu fac confidențe interpreților. Cum era să te întorci în România, chiar și într-o delegație oficială, se schimba ceva în țară, cum percepeați atunci evoluția României? Am venit de trei-patru ori. Prima dată, în 1968, reacția Ambasadei române a fost de surpriză..., evident dezagreabil surprinsă... De prezența dumneavoastră... Când s-a dat numele meu... la Ambasada română, pe lista delegației, eram de acum cetățean francez... Mi s-a spus imediat de către francezi: „nici nu știți cât de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
oficială, se schimba ceva în țară, cum percepeați atunci evoluția României? Am venit de trei-patru ori. Prima dată, în 1968, reacția Ambasadei române a fost de surpriză..., evident dezagreabil surprinsă... De prezența dumneavoastră... Când s-a dat numele meu... la Ambasada română, pe lista delegației, eram de acum cetățean francez... Mi s-a spus imediat de către francezi: „nici nu știți cât de prost văzut sunteți acolo, ne-au spus: pe ăsta de unde l-ați găsit?”. Era o reacție cu totul neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pașaport. Mama s-a dus la miliție, a făcut cerere de pașaport. Și n-a primit nici un răspuns. Au trecut o lună, a doua lună, era deja august... Spre a evita și cel mai mic contact al meu cu funcționarii Ambasadei române, m-am adresat uneia dintre personalitățile pe care le cunoscusem în cursul activității mele la Ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul român și i-a spus că doamna
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la Ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul român și i-a spus că doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitată la nunta fiului ei în septembrie și că roagă Ambasada să urgenteze formalitățile, nedând nicidecum de înțeles că ar exista dificultăți. După două zile mama a fost chemată la miliție. I s-a spus: „doamnă, am auzit că fiul dumneavoastră se căsătorește, vă felicităm, veniți peste două zile să vă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
i-am povestit de situația mea și el mi-a promis că la prima ocazie mă angajează la Europa Liberă. Vlad avea acolo o situație deosebită..., era foarte bine văzut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americană de la București, a plecat din România, a fost luat la Europa Liberă în urma unor evenimente agitate, cu arestări, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede șeful departamentului românesc. Europa Liberă nu era compusă doar din Departamentul românesc, erau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Pentru rapoartele săptămânale aveam mai mult timp. Fiind scrise în limba engleză și de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuți în România, noi, cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agențiilor de știri din lume, ambasadelor occidentale și universităților, atât americane, cât și engleze, franceze și așa mai departe. Dar rămâneau la stadiul de documente scrise. Pe când cei care vorbeau la radio se adresau cetățenilor români și erau mult mai expuși față de acțiunile Securității. Așa se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a apoliticilor, conduși de generalul Nicolae Rădescu. Conflictul major care s-a soldat cu dizolvarea Comitetului Național a fost legat de existența așa-numitului „fond Crețianu”. încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mareșalul Antonescu pusese la dispoziția ambasadelor române șase milioane de franci elvețieni pe numele titularului Legației române la Berna, Vespasian Pella. în octombrie 1944, când Pella a predat Legația, Constantin Vișoianu, ministru de Externe al României în cabinetul generalului Nicolae Rădescu, a dispus trecerea fondului pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ajunul căderii lui Ceaușescu: declarații de fidelitate ale notabililor - între care directorul Institutului de Istorie din Tirana, Stefanaq Pollo - și o represiune brutală. Cititorii revistei 22 își mai aduc aminte probabil de o manifestație în fața clădirii în care era atunci Ambasada Albaniei la București, la care Stelian Tănase și alții scandau: „Domnule ambasador, / De ce albanezii mor?”. De fapt, desfășurarea unui film asemănător cu cel pe care-l cunoaștem a început acolo numai un an mai târziu: în decembrie 1990 s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unele note ale MAE către șefii de misiune, precum și din rapoartele acestora, se întrezărește percepția pe care o avea regimul de la București asupra transformărilor din celelalte țări. în sfârșit, o pată de culoare sunt ultimele documente, indicând rapida afiliere a ambasadelor la țelurile Revoluției din decembrie, cu modificarea de rigoare a limbajului. Polonia și Ungaria sunt cele care deschid balul: în urma unor negocieri complexe (purtate între 6 februarie și 5 aprilie), Partidul Muncitoresc Unit Polonez (PMUP) organizează la 4 iunie alegeri
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
iar socialismul, cu unele amendamente, poate merge mai departe. Astfel, la 23 iunie, după alegerile din Polonia, Marian Orzechowski, membru al Biroului Politic și secretar al CC al PMUP, afirmă într-un interviu (reluat în informarea din 26 iunie a Ambasadei de la Varșovia): „Verdictul electoratului n-a fost un protest împotriva socialismului în general, a idealurilor și valorilor lui așa cum au fost ele înțelese la Plenara a X-a. Nici o forță politică importantă n-a folosit în campania electorală lozinci antisocialiste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
evoluează, iar în România nu pare să se întâmple nimic, apar reacții vehemente fie la nivel de partid (așa cum e comunicatul prezidiului CC al Uniunii Comuniștilor Iugoslavi din 28 noiembrie), fie din partea formațiunilor civice, care organizează mitinguri de protest în fața ambasadelor României (inclusiv la Moscova, în 14 noiembrie). Din comunicările transmise în ultima parte a anului, îngrijorarea față de poziția sovietică este mai puternică decât aceea față de intervențiile occidentale: urmând indicațiile venite de la centru, diplomații încearcă să identifice implicațiile unui acord între
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]