7,673 matches
-
un nivel atît de general, încît nu-ți lasă ca alternativă decît să aderi la perspectiva sa sau să o respingi. Îi reproșează, de asemenea, că interpretările "generalizante" sînt constituite doar de la cîteva caracteristici ale noilor practici mediatice, dar are ambiția de a cuprinde toată comunicarea plecînd de la o problematică limitată și suprapune nelegitim informatizarea și comunicarea, iar paradigma calculului este transformată în fundament suficient pentru a analiza ansamblul fenomenelor comunicaționale. Deși în bună măsură aceste observații sînt pertinente, cartea lui
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și inventivitatea metaforică, prin substratul oracular, prin încercarea de a ajunge cum ar spune Nichita Stănescu, la necuvinte, să statornicească o reprezentare hieratică sau bolovănoasă într-o limbă poetică nouă, capabilă să transmită viziunea barocă a poetului: "O, Dumnezeu iartă ambiția mea deșartă/ de-a face lumea din nou/ ca un ecou ce se ridică din ecou" ("Mai mult ca plânsul"). Versurile amintesc de Nichita Stănescu, care-și propusese și el să creeze o nouă lume într-o nouă limbă. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ceea ce face distincția vocii lui Adrian Păunescu printre poeții de azi, gesticulația amplă, inspirația torențială, tehnica refrenului obsesiv" sunt caracteristici subliniate de Mircea Martin în volumul său "Generație și creație". Mircea Tomuș, în Carnetul critic relevă caracteristicile poeziei lui Păunescu: "Ambiția simbolurilor vaste și ascunse, o meditație mai mult o dezbatere a câtorva teme de asemeni majore, versul agitat, cu metrica explozivă, mereu deranjată de intervenția unor tropi insoliți sau a unor expresii cu intenții de sentință, apel sau lozincă". Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
odată, mai binele poate fi dușmanul binelui. Iubirea de neam trebuie să admită și limitele pe care limba, în jurul căreia și-a conturat existența, le impune gândirii odată cu prescrierea tuturor posibilităților de rostire. * Orice Enciclopedie dă seama de prezența unei ambiții totalitare. Postmodernismul semnifică reculul omului contemporan față de ambițiile de putere universală vehiculate de modernitate. * Filosofia trebuie să fie mai mult decât un simplul slalom istoric printre ideile gânditorilor anteriori. * Pentru a fi apreciat ca unul din spiritele nației trebuie să
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de neam trebuie să admită și limitele pe care limba, în jurul căreia și-a conturat existența, le impune gândirii odată cu prescrierea tuturor posibilităților de rostire. * Orice Enciclopedie dă seama de prezența unei ambiții totalitare. Postmodernismul semnifică reculul omului contemporan față de ambițiile de putere universală vehiculate de modernitate. * Filosofia trebuie să fie mai mult decât un simplul slalom istoric printre ideile gânditorilor anteriori. * Pentru a fi apreciat ca unul din spiritele nației trebuie să-l poți pronunța într-un mod deosebit pe
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
nici un contur. * A murit prematur un admirabil coleg, ce și-a dedicat viața cercetării istoriei și întemeierii unei școli de Bizantinologie. Îi supraviețuiesc lucrurile făcute cumva împotriva inerției și indiferenței unei mari părți dintre colegi. Discret detestat în timpul vieții pentru ambițiile sale și pentru modalitatea de punere a lor în practică, pleacă stimat tocmai pentru insistența de a-și împlini destinul. Semn că merită sacrificată popularitatea în beneficiul idealurilor, sensul unei vieți reușind să se împlinească și în condițiile mârâielilor cotidiene
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de fapt, chiar asta e, dar nu e cazul să-l eviți; modestia culinară are și o latură pozitivă: conservă legăturile cu extratereștrii; din proprie experiență, îți spun să nu grăbești trecerea de la meniurile simple la cele complexe; înfrânează-ți ambiția și trage de timp cât mai mult, chiar dacă dovedești un talent gospodăresc ieșit din comun și înveți într-o zi cât alte extraterestre în zece; nu forța nota, ține cont de faptul că rezistența la foame a unui extraterestru de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
in hunger for bread, not in thirst for revenge. William Shakespeare, Coriolanus După câteva săptămâni de mâncat doar pâine, vă veți plictisi* cu siguranță și veți dori să gătiți ceva mai complex. Nu este ușor, însă puterea de muncă și ambiția care v-au adus la nivelul de manager vă pot ajuta să depășiți orice dificultăți. Importante sunt trei lucruri: să nu vă lăsați copleșite de greutăți, să vreți cu adevărat să faceți acest salt calitativ și să aveți în casă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
te-ai angajat pe drumul gospodăriei, ai fost prevenită de pericole și greutăți. Peste pericole am trecut, acum încep greutățile. Degeaba speri că, dacă ai umplut cratița, munca ta s-a încheiat. Statutul de gospodină mare, spre care tinzi cu ambiție și dăruire, înseamnă multă muncă. Exact când crezi că ai încheiat, la orizont se arată alți nori negri. Problematica în acest moment se complică și te trezești din nou la răscruce de drumuri: pe de o parte, ai de răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
atrag atenția asupra unui singur lucru: nu toate hainele pe care nu le mai purtați din cauza grăsimii sunt pătate; nu le spălați inutil, unele s-ar putea să vă fi rămas pur și simplu mici*. Din fericire, extraterestrele care au ambiția să devină gospodine mari, mănâncă doar ce gătesc și nu trișează pe la cine știe ce restaurant nu pățesc așa ceva. * Asta n-o știu din experiența mea, Doamne ferește (am și acum o talie de invidiat, mai ales pentru condiția în care mă aflu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
plăteau jurămintele tale! M-ai adus la moarte pentru că (hotărâtă) mă omor înainte de izbucnirea scandalului, astăzi, acuma, aici! M-ai adus la moarte, și mă poți scăpa, și mă lași să mor... (plânge.) Tipătescu: Zoe! Zoe! Zoe: Lasă-mă... Dacă ambiția ta, dacă nimicurile tale politice le pui mai presus de rușinea mea, de viața mea, lasă-mă! Să mor... (plângând.) Să mor cu siguranța că opt ani de zile m-ai amăgit în fiecare minută, că nu m-ai iubit
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
demagogului și reprezentantul unei adevărate școli de frazeologie patriotardă, despre care Titu Maiorescu spunea că este boala numită "lipsă de idei". Fondator și președinte al Societății Enciclopedice "Aurora Economică Română", prescurtată sugestiv AER, desfășoară o activitate intensă în oraș, în ambiția sa nemărginită de a parveni, de a ajunge în fruntea județului: "vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme, vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani unde sunt cel dintâi ... între fruntașii politici". Parvenit, șantajist, grosolan
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
manifesta o atitudine și un gen de conduită particulare În raport cu ceilalți, manifestate prin modestie, timiditate sau umilință. Modestia este o atitudine de rezervă, o atitudine de precauție În relațiile cu ceilalți, raportată Însă la propria imagine socială. Ea evită excesele, ambiția, situațiile prin care individul s-ar putea remarca, practicând o măsură sau o autocenzură excesivă și riguroasă față de propria sa persoană. Spre deosebire de modestie, timiditatea poate fi socotită ca o „maladie stranie” (Alaină. Ea este o retragere În sine, tendința de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
te afirma ca persoană prin Învingerea obstacolelor care Îți „Închid” Înaintarea În viață, susține Freud. Care sunt elementele care, din punct de vedere psihologic și moral, caracterizează puterea? aă Afirmarea de sine este prima caracteristică a puterii. Ea corespunde aspirațiilor, ambițiilor sufletești, spirituale și morale ale supraeului individului respectiv. Prin putere, cel care se pune În valoare este eul personal, iar acesta Își trage „substanța” din supraeul său moral. Afirmarea de sine se poate manifesta În următoarele direcții: În planul cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Palatul Tribunalului și vreo patru case cărora, prin analogie, lumea le spunea „palate”: Cantilli, Filderman, Perlberger, Herșcovici. Faptul era simțit ca o inferioritate provincială. Unde existau, „palatele” apăreau ca semne al dezvoltării și prosperității locale. De aci, în entuziasmul postbelic, ambiția a tot mai multe instituții și organizații de-a le avea. La apariție, revista „Ateneul cultural”, de pildă, anunța: „în ultimul timp aflăm ca Ateneul cultural (în care se înscriseseră ca membri „peste două sute de intelectuali” - n. m.) a luat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în numărul firmelor și al coșurilor de fabrici, alții în amenajarea șoselelor și alinierea clădirilor, alții în organizarea concursurilor de automobile și ale celor de frumusețe etc. Unii o credeau a fi doar la început, alții prea lentă, alții - o ambiție ratată. Locuitorul din centru nu avea aceeași opinie despre ea ca locuitorul din mahala; la fel importatorul de aparate de radio și fabricantul de casînci; insul umblat și sedentarul; simpaticul saloanelor și solitarul; omul de cultură și indiferentul față de emoțiile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
altceva decît poet, „un poet așa cum se închipuiau poeții” la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Paradoxal, izolarea, reticențele i-au asigurat o libertate mai mare decît celor avizi de contacte umane, mînați de obligații, împinși de ambiții și interese. Riscînd să pară „inadaptabil”, el singur și-a „croit” - recunoște undeva „o astfel de viață”, pe cînd ceilalți rareori au fost cu adevărat stăpîni pe alegerile lor. Simpatiile literare ale lui Kafka, scriitorul cu care e comparat des
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că pe ,,vremea’’ acestuia toți se ocupau cu poezia), acum e vremea mea’’ (a celor pretinși „pragmatici”, care se ocupă cu afacerile) va suna curînd și mai ridicol decît sună azi. Atunci poate, devenind mai lucid, el își va reevalua ambițiile și va recunoaște că ,,gagiul’’ l-a învins. Intrigat, poate că o să-l și citească!... Provincia se dă singură în vileag ori de cîte ori se face un pas înainte în cultură și în civilizație. Ea este suma a tot
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
l reconstitui. „Gîndindu-mă la mine”, ultimul vers din „Note de toamnă” (în toamna violetă, compozitori celebri), ar putea sta ca motto pentru ceea ce am făcut în ultimii zece-cincisprezece ani. M am gîndit la mine, însă nu în mod egoist, cu ambiții, nu cu fața spre viitor, ci, gol de patimi, întors spre trecut, pentru a-mi înțelege „condiția” și a mă împăca, fără regrete, cu ea. Recapitulez situații, cern amintiri, stărui asupra unor nume și chipuri, zîmbesc unor scene, îmi reproșez
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și faptul că boieria tatei era cumpărată cu bani"3. În această privință, ori Raluca Eminovici nu știa, ori intenționat trecea cu vederea că și tatăl ei își cumpărase rangul de stolnic, tot cu bani. Iar fiul ei, Matei, avea ambiția de a se afișa din neam de boier mare și privea cu dispreț pe toate rudele soțiilor sale, pe care le considera "săpunari îmbogățiți". Fiul lui Matei, colonelul în rezervă Gh. Eminescu confirmă: "Avea pentru Condeești o atitudine disprețuitoare. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
căminar: "Milostive stăpîne, cucoane Constandine!"; "Milostivul meu întocmai ca un stăpîn, cucoane Constandine!"; "Sărut mînile dumneavoastre, milostive stăpîne, cucoane Constandine" și, la toate, cu încheierea: "Al. dumv. pre plecat și supus slugă, Eminovici, căminar"8. Dar el era stăpînit de ambiții ascunse. Cei cățărați pe scara socială se lăudau cu moșii, case, dughene, hanuri; unii aveau și biserică, iar Eminovici, deocamdată, nu avea nimic. Însă, pentru că fără acestea el nu se putea urca, a început să și le procure. Deși era
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din cauză că băieții cei mai mari rămăseseră la învățătură în Botoșani. Cu toate că Eminovici încă era obligat să rezolve foarte serioase probleme bănești, el avea în vedere și cheltuielile cerute de învățătura copiilor. Nu numai rangul de căminar îl obliga, dar și ambiția îl silea să-și pună copiii printre fiii de oameni cu stare, ori din fețe boierești, ca să învețe și să se ridice cît mai sus. De aceea, pe cei trei băieți mai mari i-a dat la pensionul lui Ladislau
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a lui Michel, Christine Hoevelt. În acele zile, franțuzoaicele din înalta societate precum Marguerite urmau cursuri universitare în mod curent, dar nu cu un tată cum era Michel. Pe lângă aceasta, Yourcenar era preocupată de alte lucruri, în primul rând de ambițiile ei literare. În același an, 1922, cel de-al douăzecilea, schițase primul plan a ceea ce vor deveni până la urmă două din capodoperele ei, Memoriile lui Hadrian, atunci numit Antinous și povestea ei de ocultism renascentist Piatra filozofală, intitulată atunci Contra-curenți
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
publicată abia în 1968. Făcea alte compuneri la fel de precoce. Triați sezonul 1921-1922 și aveți originea a jumătate din operele majore ale lui Yourcenar. Concepția și construcția se desfășoară în acest mod: ideile apăreau din surse clasice sau istorice. Erosul și ambiția ca semne distinctive ale condiției umane se combină pentru a forma două din marile teme. Toate intrigile aveau loc în epoci istorice. Deseori își înfățișa personajele ca olandezi. Câțiva ani mai târziu a emis ipoteza că s-ar putea să
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de 30 de ani. Acolo va locui în casa vechiului său prieten, Jean Myers. De-abia sosit, servitoarea lui Myers își otrăvește stăpânul din cauza patimii pentru Zenon, închipuindu-și cu naivitate că moartea stăpânului îi va netezi calea spre împlinirea ambiției sale desfrânate. A doua secțiune viața încremenită este punctată de conversațiile zilnice dintre Zenon și protectorul lui, starețul franciscan al Cordelierilor, cu care discută întregul curs al chestiunilor umane. Chiar cu starețul, Zenon devenise atât de suspicios încât își ascunde
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]