12,966 matches
-
sensul. Teologii creștini nu puteau să admită însă o asemenea consecință care anihila însuși sensul doctrinei, ” Omul este înzestrat cu liber arbitru ”, recunoaște Toma din Aquino. Un punct de pornire în justificarea răspunderii umane, îl constituie ideea, prezentă și la antici, că, alături de lucrurile care scapă influenței umane, există și lucruri supuse acestei influențe. Stă în puterea noastră să ne punem în mișcare sau nu, să ne înduioșăm sau nu, să dorim cele ce nu sunt necesare, să mințim, să dăm
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
ale vieții. Știința oferă omului liberat mijloacele de a-și croi soarta pe lume numai prin propriile sale forțe, îi conferă libertate de alegere și mai ales, de acțiune. Renașterea începe printr-o reproducere și o nouă înțelegere a sistemelor antice, o reproducere care urmărește mai puțin originalitatea creatoare , cât afirmarea unei atitudini de liberare intelectuală. Principala diferență dintre concepțiile antice și cele moderne cu privire la libertate rezidă tocmai în convingerea noastră că omul este mai mult decât cetățean al unui stat
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
conferă libertate de alegere și mai ales, de acțiune. Renașterea începe printr-o reproducere și o nouă înțelegere a sistemelor antice, o reproducere care urmărește mai puțin originalitatea creatoare , cât afirmarea unei atitudini de liberare intelectuală. Principala diferență dintre concepțiile antice și cele moderne cu privire la libertate rezidă tocmai în convingerea noastră că omul este mai mult decât cetățean al unui stat. În comunitățile-orașe din Antichitate, libertatea nu era exprimată prin opoziția față de puterea statului - pentru că statul nu exista ,ci prin participarea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
înfruntarea dintre zei și oameni se încheie de obicei cu victoria zeilor. În cadrul gândirii filosofice propriu-zise, cât și în cel al gândirii mitice, Necesitatea își face simțită prezența în viața oamenilor într-o formă impersonală - ca Destin. Destinul întruchipa - pentru antici - caracterul prestabilit și implacabil a cursului vieții fiecărui individ. Gândirea antică face apel la ideea de soartă sau destin fără a elucida natura și originea acestei forțe implacabile căreia i se acordă un rol atât de important în viața oamenilor
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
zeilor. În cadrul gândirii filosofice propriu-zise, cât și în cel al gândirii mitice, Necesitatea își face simțită prezența în viața oamenilor într-o formă impersonală - ca Destin. Destinul întruchipa - pentru antici - caracterul prestabilit și implacabil a cursului vieții fiecărui individ. Gândirea antică face apel la ideea de soartă sau destin fără a elucida natura și originea acestei forțe implacabile căreia i se acordă un rol atât de important în viața oamenilor, pur și simplu destinul desemnează ”ceea ce este scris să se întâmple
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
rol atât de important în viața oamenilor, pur și simplu destinul desemnează ”ceea ce este scris să se întâmple”, adică un curs fatal de evenimente ce poate fi prevestit, dar nu preîntâmpinat.Destinul se împlinește în ciuda tuturor eforturilor umane. În gândirea antică târzie destinul va dobândi, pe lângă interpretarea religioasă și o interpretare naturalistă, fiind conceput ca efect a înlănțuirii implacabile a cauzelor și efectelor. Destinul reapare ca rezultat fatal al manifestării cauzalității în viața oamenilor. Experiența morală a anticilor a constituit și
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
umane. În gândirea antică târzie destinul va dobândi, pe lângă interpretarea religioasă și o interpretare naturalistă, fiind conceput ca efect a înlănțuirii implacabile a cauzelor și efectelor. Destinul reapare ca rezultat fatal al manifestării cauzalității în viața oamenilor. Experiența morală a anticilor a constituit și ea o sursă de concluzii pesimiste privind limitele fatale ale libertății de care dispun oamenii. Această experiență dovedea că adeseori omul este prins, printr-un concurs de împrejurări independente de voința sa, în situațiile din care nu
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
posibilităților umane de a-și realiza aspirațiile. Omul apare ca fiind supus unei necesități fatale, manifestate prin împrejurări care impun alegeri tragice și sacrificii, care îi împiedică să-și realizeze toate scopurile. Pentru a desemna acest tip de necesitate grecii antici au folosit termenul de tuché, prin care surprindeau forța constrângătoare a ceea ce i se întâmplă unui om, a situațiilor în care este pus uneori de viață. Toate aceste constatări conduc la o concluzie comună: că și în natură, și în
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
semnificația faptelor sale omul se apropie sau se îndepărtează de Dumnezeu, iar liberul arbitru nu este altceva decât modul în care credinciosul răspunde bunăvoinței divine. III.1.2. Libertatea și cauzalitatea Ideea de necesitate apare în cele mai timpurii scrieri antice sub forma intuiției profunde, surprind în ciuda unor nuanțe care le diferențiază, acest aspect de ordine necesară proprie desfășurării evenimentelor reale. Treptat capătă conceptualizări care se constituie în argumente logice clare: existența cauzalității, dată fiind existența cauzei, apariția efectului are un
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
legi naturale care guvernează desfășurarea fenomenelor, imaginea lumii nu poate fi decât una în care domină ordinea și necesitatea. Recunoașterea existenței unui element necesar și inevitabil în desfășurarea fenomenelor, constatarea caracterului fatal al celor ce se întâmplă au pus gândirea antică în fața unor întrebări foarte grave: În această lume guvernată de necesitate mai poate fi vorba de libertate? Cum s-ar putea realiza libertatea umană acolo unde domnește fatalitatea? Soluția stoică presupune recunoașterea necondiționată a forței implacabile, a Necesității, a destinului
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
JOCULUI DE BADMINTON 2.1. Apariția și dezvoltarea badmintonului Originea jocului de badminton se pierde în negura vremurilor, numeroase documente, cronici și mărturii din trecut atribuindu-i o vechime de mai multe mii de ani. Conform acestor documente, în Grecia Antică se practica un joc asemănător cu badmintonul numit „Sferica”, introdus în serbările rituale, în care se întrebuințau rachete cu rame din lemn, acoperite cu piei de animale. La romani jocul era cunoscut sub numele de „Pagonica”, iar în practicarea lui
Badminton, curs de bază by Tomoiagă Simion () [Corola-publishinghouse/Science/350_a_1128]
-
întrebuințau rachete cu rame din lemn, acoperite cu piei de animale. La romani jocul era cunoscut sub numele de „Pagonica”, iar în practicarea lui se foloseau în loc de fluturași, fructe ușoare uscate în care erau înfipte pene de păsări. În China antică jocul care se numea Di - Dsien - Dsi era ridicat la rang de mare artă. Rachetele, confecționate din lemn, erau ornamentate cu aur, argint și pietre prețioase. În Japonia secolului XVI-lea se practica un joc asemănător badmintonului de azi care
Badminton, curs de bază by Tomoiagă Simion () [Corola-publishinghouse/Science/350_a_1128]
-
Fiicei mele, Miruna, minunea din viața mea, cu nesfârșită dragoste. CUVÂNT ÎNAINTE Sub influența ideilor iluministe, istoriste și progresiste, s-a practicat în general metoda de a gîndi modernitatea mai ales din perspectiva viitorului, a luptei dintre antic și modern, dintre vechi și nou, a impactului filosofiei asupra a ceea ce a devenit cultura și conditia umană în lumea modernă și contemporană. În ultimele decenii, pe fondul reînoirii interesului pentru modalitățile neoromantice de a examina creațiile culturale, asistăm la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
acesteia ca o modalitate sui generis de îmbinare a tradiționalului cu modernul. Mai exact, aspectele variate și complexe ale cartesianismului, sunt înfățișate ca o gîndire de « trecere » în care se realizează o sinteză originală, între ceea ce a fost filosofia tradițională, antică și medievală și necesitatea transformării acesteia în raport cu marile mutații petrecute în planul vieții istorice și culturale, la începutul modernității. Filosofia lui Descartes ne este înfățișată ca un creuzet în care se resemnifică ideile trecutului pe noi principii și fundamente, generate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
le vom ști. Acesta este doar unul din motivele ce îndreptățesc afirmația că “Evul mediu e mai interesant din punct de vedere al filosofiei.”) Renașterea a fost ultima înghițitură pe care Europa a sorbit-o din îmbătătoarea cultură a Greciei antice. Aparent moderni, renascentiștii sunt de fapt mai tradiționali decât promotorii Reformei și Contrareformei care, din dorința de a păstra intacte tiparele Bisericii și de a-l readuce pe Dumnezeu în lume, au generat exact contrariul, deschizînd în istoria Europeană o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
află aici și eu mă aflu în ea”? ) Cu siguranță că cel puțin dualismul substanțelor ce compun natura umană în viziunea cartesiană, o confirmă. Alegerea cuvîntului lucru pentru desemnarea de sine dezvăluie împletirea, combinarea în filosofia cartesiană, a realismului gîndirii antice cu noul idealism care deja începea să facă epocă... De fapt Descartes, ca unul ce se hotărâse a-și folosi judecata proprie, nici nu mai putea fi exclusiv realist, fără a fi în final nici pur idealist. Putem spune despre
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
înrăutățească. La sesizarea facultății de teologie din Sorbona, Parlamentul hotărăște distrugerea și interzicerea tezelor antiscolastice și antiaristotelice ale lui Jean Bitault, Etienne de Claves și Antoine Villon. ) Totodată a fost interzisă și răspîndirea oricăror concepții și idei îndreptate împotriva autorilor antici. Această măsură tensionează atmosfera în Franța, situație ce nu va rămîne fără influență asupra deciziilor pe care Descartes le va lua mai târziu, după întoarcerea în Italia. Prin hotărârea Parlamentului francez se relua lupta absolutismului împotriva sfidării feudale, reinstaurîndu-se o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
unul de savant. Îndoiala metodică este o asceză. Reflexia pe care o creează este una esențialmente filosofică și în acest sens ea este o inițiere și o conversiune spirituală. Acest aspect al cartesianismului corespunde perfect cu paradigmele produse de filosofia antică: ) În legătură cu aceasta Ruedi Imbach comentează astfel: ) Spiritul sistemic ce structurează cartesianismul nu trebuie să ne facă să eludăm fundamentul etic și aspectul inițiatic al drumului său. Ideea acestei convertiri spirituale, chiar dacă este transpusă asupra modului speculației intelectuale, minează pretenția de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ideea Dumnezeului bun, apropiindu-se de ideea acelui “geniu rău, pe cât de puternic pe atât de viclean și înșelător”) Am lăsat la sfârșit ipoteza visului generalizat și a nebuniei căci ea mustește de implicații antropologice și înrădăcinări deopotrivă în filosofia antică și în gîndirea medievală. Posibilitatea visului generalizat este evocată prima dată în Discurs și dezvoltată în Meditații de o manieră a cărei originalitate este incertă. De altfel Hobbes remarcă după lectura Meditației I-a că găsește aici o mulțime de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
la fel cu cel al antichității și cel al epocii moderne va fi la fel cu cel al evului mediu sau nu va mai fi. Nu va mai fi sfârșit ci dispariție. Medievalii timpurii i-au respins la început pe antici, au vrut să se dispenseze complet de tot ce însemna antichitate. Fără antici însă, fără înțelegerea lor, evul mediu nu ar fi fost ceea ce a fost: epoca unei gîndiri profunde și a unui spirit înălțat în nesfârșit către divin. Epoca
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
la fel cu cel al evului mediu sau nu va mai fi. Nu va mai fi sfârșit ci dispariție. Medievalii timpurii i-au respins la început pe antici, au vrut să se dispenseze complet de tot ce însemna antichitate. Fără antici însă, fără înțelegerea lor, evul mediu nu ar fi fost ceea ce a fost: epoca unei gîndiri profunde și a unui spirit înălțat în nesfârșit către divin. Epoca modernă n-ar fi fost nimic din ceea ce a fost decât în măsura în care a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
rațiunii și necesitatea ghidării ei prin credință, ceea ce-i permite omului să trăiască într-o manieră justă a realității sale. Paradigma cartesiană nu este însă una care exclude complet elementele celei medievale. Mai mult, regăsim în ea deopotrivă gîndirea Greciei antice. Paralelismul dintre logică și ontologie este prezent deja la Platon. Prin inneismul său Descartes se înscrie în curentul acelei tendințe, deschisă de Socrate prin fondarea teoriei reminescenței pe mituri, care recunoaște în om ceea ce-l depășește. Deși prin Meditațiile sale
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
luni, este ineficace. Este nevoie să fie prezentul imaginii în momentul imaginii (...) în adeziunea totală la o imagine izolată mai precis, în însuși extazul noutății imaginii 86. Spre exemplu: Cristos însuși reprezintă semnificația primordială și esențială a peștelui. Unii autori antici îl numesc uneori pe Domnul nostru, Peștele ceresc (Ιχθύς Ουρανός). Biserica simbolizată de o navă este condusă de un pește; ea este întemeiată de Cristos, el este fondatorul ei. Atunci când trebuie reprezentat Cristos în mijlocul creștinilor uniți cu el prin Botez
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
încheierea cruciadelor și ca atare, apare în toată țara un interes viu pentru arta icoanei. În anul 1378, ajunge la Novgorod pentru a decora biserica Transfigurării (Schimbării la Față), Teofan grecul 101, unul dintre cei mai mari artiști ai școlii antice nobile constantinopolitane, școală care este prezentă în toată splendoarea ei în ultimii ani ai acestei peri‑ oade de aur de după invazia tătară care se va încheia prin cucerirea capitalei Constantinopol de către otomani în anul. Arta plină de pasiune austeră a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
pentru artist a crea descrie o mișcare culturală care a început în secolul al XV‑lea, ea fiind impulsionată de dorința de a reanima arta antichității clasice: artiștii au luat drept modele literatura și artele plastice (îndeosebi statuile) ale lumii antice. Această mișcare culturală a pus bazele unei schimbări profunde a ide‑ ilor religioase: centrul interesului artistic nu era atât Dumnezeu - ființa omni‑ prezentă - dar, umanitatea. Ce se afla la baza acestei schimbări? O puternică năzuință de comuniune cu natura și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]