7,167 matches
-
largă, astronomică. Luat în totalitate, M. Sadoveanu e un mare povestitor cu o capacitate de a vorbi autentic enormă. Prin gura sa vorbește un singur om, simbolizând o societate arhaică, de o barbarie ideală, pusă într-un decor sublim și aspru. Goticul, muzicalul lipsesc din această operă, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității, idilicul lui Sadoveanu fiind în înțelesul cel mai larg asiatic (dar nu slav), revărsat într-o neturburată placiditate, într-o cantitate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
picioare cu trupuri àcere de spadă, Să nalț, încolăcind pe brațu-mi întins, sălbateca mea pradă Și-n cingători însuflețite să las să-mi fie brîu-ncins. Făr' de putere împotrivă-mi, pădurea-ntreagă-mi este roabă, Ea ce mă-nlănțuia cu aspra-i mireazmă și cu teama grea, De-acum împărăția-i toată de taină și fior e-a mea Și-nveninata-i vrăjmășie e cucerita mea podoabă. Capitolul XXI SIMBOLIȘTII "VIEAȚA NOUĂ" Simbolismul s-a născut în mediile "nesănătoase", fie la socialiști, cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
apro-piindu-se astfel de formula intimă a romanelor lui Proust care transcriu viețile consumate în nimicuri mondene, tragediile imperceptibile ale salonului. Prin definiție, astfel, Hortensia Papadat-Bengescu scrie un roman curat orășenesc, consacrat exclusiv proceselor inutile ale unei clase scutite de problemele aspre ale existenței. Eroii sunt bogați. Încolo, lăsând la o parte buna poziție observatoare, literatura scriitoarei respiră adânc feminitatea. Se constată în ea întîi oroarea de promiscuu și degenerat, de unde o galerie întreagă de schilozi fizici și morali (paralitici, isterici, gemeni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Bate Surul din potcoavă Popa când și când șoptește Drum de iarnă, fără spor, Legănîndu-se călare... Interesante și înrudite cu poeziile în ton popular ale lui Eminescu sunt tablourile de viață pastorală, pline de senzația învălmășirii animale și a plăcerilor aspre: S-au ivit pe rând în soare El se pleacă din cărare Jos, la capătul potecii, Și tot leagă și dezleagă, Turma albă de mioare, Cumpănește pe samare Noatinele și berbecii. O gospodărie-ntreagă: Sunet de tălăngi se-ngînă Subt poiana
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un clasicism elegiac de factura Ovid-Catul-Properțiu. Frigul ținuturilor critice, mormintele, ceea ce întunecă existența sub soarele mediteranean și printre albele coloane, acestea sunt ideile poetice ale elegiacului, clasic nu în decor ci în substanță. Teroarea de mări negre, zăpezi și vânt aspru e ovidiană: Gazetele din Urbe au avut dreptate Scriind că astăzi apele vor fi-nghețate. Ieri, toată noaptea, cu tridentul său, Neptun Le-a frământat și răscolit ca un nebun. O! cum gemeau, prin vânt, plângând cu aspră voce Năvarnica
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și vânt aspru e ovidiană: Gazetele din Urbe au avut dreptate Scriind că astăzi apele vor fi-nghețate. Ieri, toată noaptea, cu tridentul său, Neptun Le-a frământat și răscolit ca un nebun. O! cum gemeau, prin vânt, plângând cu aspră voce Năvarnica Lycorias și Phyllodoce, Cum alergau de colo-colo despletite Prin valurile de furtună biciuite! Brumele flamande se prefac în cețuri cimeriene, bălțile dunărene în ape infernale, Mureșul în Styx: Dar Mureșul e-n vale cu apa-i cătrănită, Podarul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
or fi păscut cirezile blajine, Cioporul de mioare bălane, herghelia, Pe-aici, pe unde azi gem grelele tractoare. Mai cu seamă el este un poet al ierburilor tari de bărăgan pe care le evoacă în toate tonurile și al vieții aspre cîmpenești: Da: am crescut cu macii și strugurii pe câmp. Da: mai păstrez, ca iarba, și-acum, sub pleoape rouă. Da: m-am scăldat în râul cu cânepi la topit. Da: mi-am julit genunchii în vișini și-n cireși
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o biserică cu patru turle albe. Preferința tinerilor poeți ardeleni este pentru Aron Cotruș, Lucian Blaga, apropiați sufletește de ei, unul prin dinamismul lui, celălalt prin panism. Priveliștea silvestră ardeleană, vechimea etnică, sănătatea rasială conduc la o poezie a vigoarei aspre, a stăpânirii pământului, congenere oratoriei lirice a lui Whitman și a lui Esenin. Emil Giurgiuca are sentimentul viguros al lanului: Înfig într-un snop galben secerea. Plesnit de soare-n umere cu bice Mă culc în ierbi de smalț sub
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
început, cele care au beneficiat mai mult de pe urma redresării economice au fost Parisul și un număr mic de alte orașe ca Lyon și Lille. Dezvoltarea orașelor a însemnat, totuși, atragerea de muncă ieftină de la țară, unde viața era mult mai aspră și unde mulți țărani locuiau fară necesitățile de bază precum electricitatea și chiar apa potabilă. Agricultura, mai ales în regiunile montane ca Auvergne (în Masivul Central) sau Ardèche, era caracterizată de un nivel scăzut al tehnologiei și de terenuri problematice
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Ghidel de către Liga Românilor Liberi a generalului Nicolae Rădescu devine mai vizibilă. „Am pornit la drum în singurătatea apăsătoare a exilului” - arăta directorul, schițând Drumul „Orizonturilor” (36/1950) și insistând asupra faptului că această inițiativă publicistică va continua „oricât de aspre, dure și nemiloase vor fi momentele create în viața exilului”. La rândul lui, în același număr George Uscătescu preciza că periodicul „a abordat cele mai diverse probleme ale comunității românești și ale noilor sale posibilități de încadrare în peisajul cultural
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288587_a_289916]
-
predicării sale, au părăsit rudele și casa părintească, fără a se lăsa înduplecate nici măcar de lacrimile propriilor copii, și au înlocuit fala acestei lumi și a bunurilor trecătoare prin alegerea sărăciei extreme, iar materialele de stofă prețioasă cu usturimea lânii aspre. Odată ce a ajuns pe tronul suveranului pontif, le aduna împreună ca pe niște fiice, le venera ca pe mame și venea în întâmpinarea sărăciei lor cu ajutoare generoase... 3. ...În acel timp, fericitul Francisc, strălucea pentru limpezimea minunilor în orașul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să dăuneze celorlalte ordine religioase (cf. Ef 6,14-15). Și anume: să meargă prin orașe și sate pentru a propovădui Evanghelia și să reformeze moravurile, dând exemplu mai degrabă printr-un comportament matur și prin îmbrăcămintea umilă decât prin cuvinte aspre de îndreptare; să nu-i disprețuiască pe cei lacomi, nici să-i condamne pe cei care poartă haine moi, pentru că doar Dumnezeu cunoaște inimile tuturor; să respecte cu seninătate sărăcia pe care au profesat-o. Umilința ce se manifestă prin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ministru de Scoția, dar a murit înainte de a-și lua în posesie slujirea. După moartea sa, el a apărut custodelui zicându-i că, deși frații nu sunt osândiți din cauza cheltuielilor excesive făcute pentru construcții, vor fi totuși pedepsiți în mod aspru; și a adăugat că dacă frații vor recita bine oficiul divin, vor fi oițele apostolilor. 39. În acel timp, a venit în Anglia și fratele Martin de Barton, care a avut norocul să-l vadă deseori pe Sfântul Francisc. Ulterior
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Acest aspect este în favoarea obiectivității informațiilor pe care le transmite. Chiar și participarea verbală la valul de discreditare creat împotriva fratelui Elia, care îi oferă ocazia să dedice un spectaculos «tratat» alcătuit din informații diferite, dacă uneori ajunge la tonuri aspre - și nu refuză să preia chiar și bârfa -, se ferește totuși de exagerările spiritualilor, acest lucru datorându-se poate viziunii sale echilibrate și puțin îngăduitoare pe care o are despre franciscanism. De la Salimbene, primim înainte de toate, conform unei opinii bine
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o glugă și să-și facă o nouă regulă de religios mendicant. Numărul acestora a crescut, și erau numiți cu ironie pădurari... După ce a mai trecut puțin timp, și-au făcut haine din pânză fină de in, nu din lână aspră, iar dedesubt aveau tunici foarte comode, iar pe spate purtau o mantie din pânză de sac și de aceea au fost numiți «Saccati» [cei îmbrăcați în sac]. Și-au făcut sandale asemenea fraților minori. Toți care voiau să inventeze un
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Dumnezeu, a luat în mâinile sale candela și trâmbița pentru a-i atrage la har pe cei umili cu dovezile faptelor sale luminoase și să-i scoată pe cei împietriți în răutate din păcatele lor grave, îndreptându-i prin mustrări aspre. În acest mod, inspirat de virtutea carității, a năvălit cu vitejie în tabăra madianiților, adică a acelora care evită judecata Bisericii din dispreț, cu ajutorul aceluia care, încă de când se afla închis în sânul Fecioarei, a ocupat întreaga lume cu puterea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Ovidiu la iubirea adulteră dintre Iulia minor și Decimus Silanus: chiar dacă poetul ar fi numai complice, exilul sulmonezului la Tomis ar fi o pedeapsă mult mai gravă decât cea a autorilor adulterului, condamnați la alte locuri de exil mai puțin aspre. Ar fi fost cu totul lipsit de logică pe lângă faptul că ar fi fost și ilegal, să fie pedepsit mai dur un complice al inculpatului. În condamnarea dată de Augustus, trebuie să fi fost măcar o aparență de justiție. Ceea ce
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
circumstanțele care au făcut și mai dureroasă relegarea sa la Tomis, față de orice alt loc de exil propriu-zis: nimeni nu a intervenit pentru a-i obține iertarea; decretul a fost dat în timpul absenței sale; la acestea s-au adăugat cuvintele aspre (aspera verba) din decret care i-au accentuat suferința; călătoria spre locul de exil a avut loc în timpul unei ierni deosebit de grele; perfida-i grămadă de prieteni s-a îmbogățit din bunurile sale; locul de exil era cel mai trist
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
păcatele" unui tovarăș necugetat și declari că eu sufăr mai puțin decât ar trebui." Ovidiu, însă, se apără în fața unei asemenea luări de poziție: "Faci bine că-mi reproșezi greșelile, dar deja e prea târziu: cruță-l de cuvintele tale aspre pe un acuzat care a mărturisit (confesso reo)". Prietenul Graecinus trebuia să intervină cu sfaturile sale înaintea naufragiului. Din punctul nostru de vedere, voalat Ovidiu vrea să insinueze că și Graecinus, asemenea multor altor prieteni ai Sulmonezului, departe de a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
seama și realitatea contingentă și pare mai hotărât ca niciodată să ajungă la un acord. Și totuși ceva și mai profund decât amărăciunea și disprețul său față de o soartă atât de tenax și insidiosa se ivește din nou în descrierea asprelor condiții de viață în care trăiește la Tomis. Îi cere să depună mărturie și lui Flaccus, care a fost nevoit să experimenteze duritatea acelor condiții, chiar dacă sub forma falsă a unei "misiuni": este vorba de un fel de invitație printre
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
apropie totdeauna cu milă. O tristețe fundamentală, care n-atinge, totuși, proporțiile disperării, Însoțește demersul său liric. O tristețe și o blîndețe care vor să ocrotească o realitate fragilă, ea Însăși tristă, evanescentă (ruinurile, păstorul Întristat, filomila), supusă unei legi aspre: soarta: „Vin lîngă dînsul, pătruns de milă, Și cu blîndețe Îl Întrebai...”, Poezia nu este, În aceste condiții, o cuprindere, o asumare (ceea ce ar presupune o modificare), ci doar o tînguire. A scrie este pentru CÎrlova a plînge: „Ființă naltă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sînt: fatala Soartă, Melancolia, Suvenirea, Durerea și proastele moravuri din Fabule. În rest, locurile comune ale romantismului. Meditația gravă (aceea din Umbra lui Mircea. La Cozia, Răsăritul lunei. La Tismana, Mormintele. La Drăgășani etc.) se desfășoară, de regulă, În reliefuri aspre. Ion Heliade Rădulescu și Grigore Alexandrescu, introduc peisajul alpin În poezia română. În Răsăritul lunei. La Tismana fantezia concentrează În cîteva strofe: desimea brazilor, pădurea-ntunecată, un locaș trist nelocuit (operă omenească În păragină, produs uman Întors la viața geologică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fericit. Și sufletu-mi atuncea pe buzele-ți să zboare, Să ia un lung, un dulce, un vecinie sărutat; Din brațele-ți, din sînu-ți să treacă el În soare, Să ducă la vecie plăcerea ce-a gustat.” Suferința ia forme aspre, „turbate” cînd cruzimea iubirii se unește cu cruzimea soartei (Nu, a ta moarte). Lanțurile iubirii nu mai sînt purtate atunci cu bucurie, robul se revoltă și zguduie, ca leul, gratiile temniței: „Eu lanțurile mele le zgudui cu mînie, Ca robul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dumnezeiască: „O pulbere-argintoasă de mii de peștișori, Frumoase mozaice, divine, infinite, Ce schimbă-ale lor forme bizare, strălucite! Ce ne amintă Încă p-al vieții autor, Făcînd ca să se uite durerea ce dărîmă!” și efectul ei este desfătarea care șterge contururile aspre ale lumii. Desfătător, cu efecte purificatoare este și tabloul cu delfinii care Însoțesc, Într-un joc nebunesc, pe Îndrăgostiții fugari: „Iar delfinii sprinteni trec ușori prin valuri urmărind caiacul și al lor amor”. Imagine superbă ce ne face să uităm
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu uită să alăture lucirii un atribut de preț: grațios, aflat, cum se știe, pe treapta de sus a ierarhiei poetice a lui Bolintineanu. Lucirea grațioasă indică starea maximă de Încîntare a privirii: „Unda se despică, geme cu turbare; Valurile aspre cresc și se topesc; Niște late cercuri se răsfrîng pe mare Și la focul lunii grațios lucesc.” Mai toate imaginile mării sînt imagini ale privirii: transparența, strălucirea, forfotul colorat de sub apă, mozaicul cîrdului de pești, „splendida țărînă” scînteietoare indică o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]