8,108 matches
-
austriac Francisc I continuă războiul și ofensiva franceză este respinsă la sfârșitul lui mai, la Aspern-Essling. Cu toate acestea, Împăratul Napoleon își organizează o nouă ofensivă în iulie, trecând Dunărea și învingând trupele austriece ale Arhiducelui Carol la Wagram. Imperiul Austriac este nevoit să încheie un armistițiu și apoi să semneze un tratat de pace extrem de defavorabil la Tratatul de la Schönbrunn. Ofensiva britanică tardivă de la sfârșitul lui iulie se încheie dezastruos la Walcheren. În urma războiului celei de-a cincea Coaliții, Imperiul
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
este nevoit să încheie un armistițiu și apoi să semneze un tratat de pace extrem de defavorabil la Tratatul de la Schönbrunn. Ofensiva britanică tardivă de la sfârșitul lui iulie se încheie dezastruos la Walcheren. În urma războiului celei de-a cincea Coaliții, Imperiul Austriac pierde o serie de teritorii iar Regatul Unit și insurgenții din Spania și Portugalia rămân singurii oponenți semnificativi ai lui Napoleon pe continentul european. În anul 1809, Franța napoleoniană se afla la apogeul gloriei sale și domina întreaga Europă, fie
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
fie prin intermediul statelor satelite conduse de oameni de încredere ai împăratului francez. După tratatul de la Tilsit, Rusia devenise, mai degrabă în mod forțat decât de bună voie, aliat al Imperiului Francez iar Prusia se găsea în aceeași situație ingrată. Imperiul Austriac, învis decisiv în Războiul celei de-a Treia Coaliții, aștepta momentul oportun pentru a răzbuna umilința de la Austerlitz. Marea Britanie rămânea singurul beligerant care mai lupta împotriva Franței. Acesteia i se adăgau trupele spaniole și portugheze și gherilele acestor țări, care
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
circa 200 000 de oameni. Această estimare s-a dovedit destul de corectă iar o mare parte din aceste trupe nu puteau fi decât recruți, cu nivel de instrucție joasă și deci cu valoare scăzută. Între timp, conform acestor estimări, Imperiul Austriac ar fi putut să mobilizeze 470 000 de oameni, inclusiv milițiile "Landwehr", suficient pentru a deține o supremație strategică zdrobitoare. Istoria a dovedit că austriecii și-au supraestimat capacitățile și viteza de mobilizare. Anumiți generali din Înaltul Comandament subliniau importanța
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
o supremație strategică zdrobitoare. Istoria a dovedit că austriecii și-au supraestimat capacitățile și viteza de mobilizare. Anumiți generali din Înaltul Comandament subliniau importanța crucială a acestor miliții, mai ales în cazul necesității respingerii unei ofensive franceze pe teritoriile coroanei austriece. Aceste trupe se vor dovedi însă relativ slab antrenate, slab înarmate și mai ales lipsite de dorința de a se prezenta sub arme și de a lupta. În afară de aceste considerente, Marea Britanie și-a semnalat intenția de a acorda subsidii de
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
și-a semnalat intenția de a acorda subsidii de război consistente și a promis chiar să debarce o armată pentru a deschide un nou front în Europa de Nord. Această armată a fost în final trimisă, dar mult prea târziu, după ce Imperiul Austriac fusese învins. Corpul expediționar britanic a debarcat pe insula olandeză Walcheren, de unde a trebuit să se retragă curând, din cauza bolilor și a imposibilității de a acționa pe continent. În cercurile înalte ale Curții de la Viena se vorbea de asemenea despre
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
retragă curând, din cauza bolilor și a imposibilității de a acționa pe continent. În cercurile înalte ale Curții de la Viena se vorbea de asemenea despre faptul că Prusia ar fi dispusă să se mobilizeze la rândul său pentru a susține ofensiva austriacă. Cât despre Rusia, se considera pe bună dreptate că acest stat, teoretic aliat al Franței, nu va întreprinde nimic împotriva posesiunilor austriece din est. Tot acest raționament a fost inclus într-un raport detaliat al prințului Metternich, pe acea vreme
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
asemenea despre faptul că Prusia ar fi dispusă să se mobilizeze la rândul său pentru a susține ofensiva austriacă. Cât despre Rusia, se considera pe bună dreptate că acest stat, teoretic aliat al Franței, nu va întreprinde nimic împotriva posesiunilor austriece din est. Tot acest raționament a fost inclus într-un raport detaliat al prințului Metternich, pe acea vreme ambasador al Imperiului Austriac la Paris, raport foarte bine primit de Curtea vieneză, mai ales de cercurile belicoase ce doreau o revanșă
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
se considera pe bună dreptate că acest stat, teoretic aliat al Franței, nu va întreprinde nimic împotriva posesiunilor austriece din est. Tot acest raționament a fost inclus într-un raport detaliat al prințului Metternich, pe acea vreme ambasador al Imperiului Austriac la Paris, raport foarte bine primit de Curtea vieneză, mai ales de cercurile belicoase ce doreau o revanșă rapidă și decisivă. Nu în ultimul rând, se conta pe o insurecție antifranceză, de tip spaniol, pe toată suprafața Germaniei, în regatele-satelit
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Saxonia și Württemberg. În realitate, doar în Tirolul bavarez vor avea loc insurecții antifranceze semnificative și destul de ample pentru a da peste cap comunicațiile franceze și a măcina forțele acestora într-un război ucigător de gherilă. La cererea Coroanei, Comandamentul austriac concepe un plan de atac împotriva tuturor teritoriilor controlate de francezi, cu o ofensivă principală în Bavaria, precedată de atacuri pe teatre de operațiuni secundare în Italia și Polonia, administrată de un guvernator francez și aparținând de Regatul Westfaliei, condus
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
000 de soldați, 10 000 de oameni urmau să fie trimiși pentru a lupta în Dalmația contra generalului francez Marmont, iar 8 000 de oameni erau masați la granița cu Regatul Saxoniei, pentru a susține eventuale revolte antifranceze. Armata principală austriacă, cuprinzând peste 200 000 de oameni, puși sub comanda celui mai capabil comandant austriac, arhiducele Carol, urma să lanseze ofensiva în sudul Germaniei și să învingă aici armata principală franceză. Este de notat totuși că arhiducele împărtășea viziunea tuturor militarilor
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
în Dalmația contra generalului francez Marmont, iar 8 000 de oameni erau masați la granița cu Regatul Saxoniei, pentru a susține eventuale revolte antifranceze. Armata principală austriacă, cuprinzând peste 200 000 de oameni, puși sub comanda celui mai capabil comandant austriac, arhiducele Carol, urma să lanseze ofensiva în sudul Germaniei și să învingă aici armata principală franceză. Este de notat totuși că arhiducele împărtășea viziunea tuturor militarilor din înalta aristocrație habsburgică, conform căreia armata era un liant care trebuia să asigure
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
operațiuni pentru războiul ce se anunța. Astfel, Napoleon I, conștient că un nou război cu monarhia de la Viena este iminent, este nevoit să părăsească teatrul de operațiuni din Spania și revine la Paris. Împăratul nu se așteapă la o mobilizare austriacă rapidă, iar ofensiva acestora de la începutul lunii aprilie îl ia prin surprindere. Planul francez prevedea posibilitatea ofensivelor din teatrele de operațiuni amintite, dar considera orice alte operațiuni în afară de cele din Germania ca fiind secundare. Ca de obicei, planul împăratului francez
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
000 de oameni, viceregele Eugène și armata sa franco-italiană de 70 000 de oameni urma să rămână în defensivă în fața arhiducelui Ioan, dar avea ordin să îl urmărească pe acesta dacă ar fi încercat să facă joncțiunea cu armata principală austriacă de peste Alpi. Prințul Poniatowski urma să ia comanda tuturor trupelor din Marele Ducat al Varșoviei și să rețină aici orice armată austriacă din zonă sau să o angajeze dacă aceasta ar încerca să intervină pe teatrul principal de operațiuni. Armata
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
dar avea ordin să îl urmărească pe acesta dacă ar fi încercat să facă joncțiunea cu armata principală austriacă de peste Alpi. Prințul Poniatowski urma să ia comanda tuturor trupelor din Marele Ducat al Varșoviei și să rețină aici orice armată austriacă din zonă sau să o angajeze dacă aceasta ar încerca să intervină pe teatrul principal de operațiuni. Armata austriacă se afla de circa doi ani în plină reformă, menită să reducă decalajul față de cea franceză, decalaj pe care mulți îl
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
de peste Alpi. Prințul Poniatowski urma să ia comanda tuturor trupelor din Marele Ducat al Varșoviei și să rețină aici orice armată austriacă din zonă sau să o angajeze dacă aceasta ar încerca să intervină pe teatrul principal de operațiuni. Armata austriacă se afla de circa doi ani în plină reformă, menită să reducă decalajul față de cea franceză, decalaj pe care mulți îl negaseră dar care devenise evident după înfrângerile zdrobitoare din 1805. Sarcina reformării armatei fusese acceptată de Arhiducele Carol, însă
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
această reformă, introdusă de doar câteva luni, nu era înțeleasă de majoritatea comandanților săi și nu a dat roade pe câmpul de bătălie. Ea a fost păstrată doar nominal la Wagram, pentru a desemna mai ușor unitățile pe care comandantul austriac le avea în subordine. Față de 1805, armata austriacă era mai bine antrenată, mai bine organizată și mai bine condusă. Cu toate acestea, Arhiducele Carol beneficia de puțini comandanți de valoare, promovarea la vârf făcându-se deseori în funcție de apartenența la înalta
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
era înțeleasă de majoritatea comandanților săi și nu a dat roade pe câmpul de bătălie. Ea a fost păstrată doar nominal la Wagram, pentru a desemna mai ușor unitățile pe care comandantul austriac le avea în subordine. Față de 1805, armata austriacă era mai bine antrenată, mai bine organizată și mai bine condusă. Cu toate acestea, Arhiducele Carol beneficia de puțini comandanți de valoare, promovarea la vârf făcându-se deseori în funcție de apartenența la înalta nobilime imperială. Deși atât infanteria cât și cavaleria
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
era mai bine antrenată, mai bine organizată și mai bine condusă. Cu toate acestea, Arhiducele Carol beneficia de puțini comandanți de valoare, promovarea la vârf făcându-se deseori în funcție de apartenența la înalta nobilime imperială. Deși atât infanteria cât și cavaleria austriacă cuprindeau elemente de miliții "Landwehr", în general de calitate îndoielnică, acestea erau nesemnificative ca număr la Wagram, unde Arhiducele beneficia de cele mai bune trupe de care dispunea Imperiul la acel moment. Arhiducele putea conta și pe prezența unei cavalerii
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
noaptea de 9-10 aprilie, fără declarație de război prealabilă și înaintează spre vest, dând peste cap diversele Corpuri franceze și germane, care nu apucaseră să își concentreze forțele. Este de notat că austriecii au pierdut aproape o lună: armata principală austriacă ar fi putut ataca din Boemia, unde fusese masată inițial pentru a aștepta și a face joncțiunea cu armata prusacă, în martie. Cum Prusia a decis că nu este prudent să se implice, austriecii au abandonat ofensiva din regiunea boemă
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
pentru a aștepta și a face joncțiunea cu armata prusacă, în martie. Cum Prusia a decis că nu este prudent să se implice, austriecii au abandonat ofensiva din regiunea boemă și au mutat trupele la sud. În orice caz, ofensiva austriacă a surprins armata franco-germană („Marea Armată din Germania”) dispersată în toată Germania de sud și centrală, iar comandantul armatei, mareșalul Berthier, a ordonat replierea, solicitând venirea grabnică a Împăratului de la Paris. Odată ajuns pe teatrul de operațiuni din Germania, Napoleon
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
în marș forțat. În acest fel, Napoleon reușește să îi smulgă Arhiducelui Carol inițiativa prin „Manevra Landshut”, înfruntându-i pe austrieci într-o serie de bătălii: Landshut, Eckmühl și Ratisbon, victorii franceze importante dar care nu reușeșc să distrugă armata austriacă, ce se retrage disciplinat. De asemenea, în urma acestei manevre, Corpul de armată al generalului austriac von Hiller este separat de armata principală. Arhiducele Carol, învins dar nu bătut decisiv, se retrage în Boemia, știind că este încă la comanda unei
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Manevra Landshut”, înfruntându-i pe austrieci într-o serie de bătălii: Landshut, Eckmühl și Ratisbon, victorii franceze importante dar care nu reușeșc să distrugă armata austriacă, ce se retrage disciplinat. De asemenea, în urma acestei manevre, Corpul de armată al generalului austriac von Hiller este separat de armata principală. Arhiducele Carol, învins dar nu bătut decisiv, se retrage în Boemia, știind că este încă la comanda unei armate considerabile și capabile de luptă. Cât despre Împăratul francez, acesta își încalcă regula sa
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
-și trupele în preajma Vienei în ziua de 6 iulie. În Galiția, Prințul Poniatowski este învins într-o primă fază de forțele Arhiducelui Ferdinand și pierde Varșovia, dar apoi revine și îi învinge pe austriece la Raszyn, ținând în șah armata austriacă din Galiția. Luptând împotriva insurecției pro-austriece, Mareșalul Lefebvre și regele Jérôme al Westfaliei mențin sub control, chiar dacă precar, insurecțiile din Tirol, respectiv Saxonia. Atunci când Napoleon I, după ce ocupase în prealabil Viena, încearcă, la sfârșitul lui mai, să treacă Dunărea în dreptul
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
inferioare numeric. Deosebit de sângeroasă, Bătălia de la Aspern-Essling se încheie cu victoria austriecilor, care profită de debitul brusc sporit al Dunării, care rupe podurile construite de francezi și astfel îi împiedică pe aceștia să primească întăriri. Francezii sunt respinși dar victoria austriacă nu este defel decisivă: Napoleon conduce excelent retragerea și păstrează trupe pe insula Lobau, pe care o va transforma în următoarele săptămâni în rampă de lansare pentru o nouă trecere a fluviului. Arhiducele Carol face greșeala de a ceda inițiativa
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]