7,814 matches
-
în cimitir, alteori pe câte o bancă, în stradă. Citește cu voce tare, sub ochii intoleranți ai câte unui polițist. Inspirația este capricioasă, se pogoară când o aștepți mai puțin, e fulgurantă, și cere o bună primire. Când inspirația întârzie, bietul scriitor e o făptură jalnică, spăimântată: „Șed pe bancă și scriu de zeci de ori numărul 1848, în cruciș și în curmeziș, în toate felurile, și aștept să-mi vină o idee pe care s-o pot folosi. Un întreg
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
când în când din întunericul disperării că va muri de foame. Abia dacă o gazdă miloasă îi mai îngăduie adăpostul în camera în care se înghesuie proprietăreasa, proprietarul, cele două fetițe, un bătrân paralizat, o slujnică și o pisică... Acest biet om, dă impresia că este o un cobai, că nu poate fi responsabil de ceea ce i se întâmplă, că nu el este cel care provoacă genul de evenimente care să-l arunce la limita suportabilității... Atunci când soarta îi pare potrivnică
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în iad deși n-o recomanda contextul. Ea împărtășește soarta sărmanului său soț fiindu-i ghid și ajutor. Apoi, când ochii săi îi arată lucruri greu de îndurat, că soțul ei a înșelato, ce trăiește ea e milă. Milă față de bietele făpturi prinse în infern. Nu revoltă, nu ură, nu gelozie. Ca și cum infernul n-ar fi suficient, o bandă de hoți îl transformă în infernul infernului. Hoții, înarmați cu pistol și stinghii rupte de la paturi în chip de bâte, le fură
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
expediție pentru a-și salva grupul. Saramago, vrea parcă să sugereze că omenirea întoarsă la stadiul de hoardă barbară, tot printr-o femelă poate supraviețui. Deși puterea ei scade vizibil, ochii ei văd. Ceea ce văd este terifiant, insuportabil pentru o biată făptură umană. Ceilalți sunt cumva protejați de dimensiunea apocaliptică a orbirii, nu-i văd consecințele. Câinii și pisicile ajung să sfâșie trupurile împuțite ale morților. Orbii vii mișună printre gunoaiele din magazinele devastate în căutare de hrană. Soția doctorului ajunge
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ce are ea mai de preț: conștiința. Omul devine un animal de turmă, orb care amușină gunoaiele în căutare de hrană. Își pierde verticalitatea. Pierde ceea ce-l separa de alte ființe. Soția doctorului e singura ființă care are milă față de bietele făpturi urgisite. Solidaritatea cu semenii ei aflați în mare impas o ridică deasupra orbirii. Ea înțelege să care în condiții aproape imposibile apă pentru a îndepărta urmele fizice ale unei umilințe suplimentare a suratelor ei violate de bestiile oarbe cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
înțelege să care în condiții aproape imposibile apă pentru a îndepărta urmele fizice ale unei umilințe suplimentare a suratelor ei violate de bestiile oarbe cu bâte și pistol. Este cărăuș în repetate rânduri, tot ea are inițiativa să îngroape și bietele cadavre ale celor mai puțin rezistenți decât ea. Ea sfărâmă hegemonia bestiilor oarbe dar cu regretul de a fi comis o crimă. Pe ea o urmează câinele lacrimilor. Are vocație de lider, de salvator, de ființă care se sacrifică. Faptul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
înseamnă să schimbi universul de valori, să renunți la ceea ce consacraseși ca bun și să adopți opusul. Când își declină identitatea de babă comunistă, personajul își trăiește unica sa viață în condițiile date, el nu este un erou, este un biet om sub vremi. Identitatea, ceea ce ești, se compune din multitudinea eurilor care ajung să eclozeze într-un context dat. Uneori ceea ce ai fost e atât de rigid, încât nu te lasă să devii, să renaști, să te schimbi. Chiar și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lăturiș câte ceva/și putem pregăti o Carte a Faceri (ceea ce este foarte adevărat). Dar mărturisirea și argumentarea capitulării în stil resemnat, ușor lăcrimat, în genunchi, sincer spus, n-o gust. Deloc. Apusul ne-ar cere doar o îndârjire goală, o biată libertate (calificativ cu totul inacceptabil), spectacolul zbuciumului nostru gol și alte asemenea noicisme. N-ar mai fi, după Noica, absolut nimic de făcut. Mai mult: desolidarizare totală și pe față și de scriitori (ca Goma, Țepeneag și alții) care au
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
intimidat de violența erupției, dreptul la opinie. Poetul recenzat negativ o ținea brutal, grobian, pe a lui: Lupta de clasă, cultura socialistă. Cerea pur și simplu să li se interzică fiilor burgheziei să mai scrie etc. Când în capul unui biet semidoct intră legitatea dictaturii proletariatului și ideea represiunii, prin organe de stat, se produc astfel de ravagii grotești. Și azi poetul P.S.M. plânge și deplânge: Clasa muncitoare a pierdut puterea. Decepție, mare decepție, într-adevăr... O idee simplistă a rămas
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
antiaerian - indicii care-l fac pe lector să se îndoiască de cele întâmplate - afirmația lui Gore: "Crezi că dacă am băut adineauri doi litri de vin pe nemâncate, mi-am pierdut mințile"242 și "căldura mare" vin să scuze aventura bietului "om de încredere și de viitor", cu care "nimeni nu se joacă", în afară de marea putere a Iluziei. 4.5.3. Brânduș, copilul din flori, și "fata căpitanului" Numele băiatului de doisprezece ani, Brânduș din nuvela Fata căpitanului este - folosind o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se înalțe, și atunci, o dată cu el, se purifică și se înalță, și sufletul nostru, sufletul fiecăruia din noi"294). Fire de artist ("idealul meu a fost, de totdeauna, arta pură"295), anunțând un Wagner, dar, pentru păcatele sale, ajuns un biet profesor de pian (o zi obișnuită înseamnă drumuri interminabile cu tramvaiul pentru a da lecții de pian, pentru o sumă modestă), istovit la cei patruzeci și nouă de ani într-o existență umilă, își declanșează prin replica : "Pe arșița asta
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tramvaiul până în strada Preoteselor"296 începutul aventurii (înțeles de Eliade în sensul său primar, de "risc existențial"297) care-i va elibera îngerul din obezile fricii. Regăsirea "centrului" și recuperarea identității presupun pierderea servietei cu partituri, semnul servituții sale de biet profesor de pian (Orfeu demitizat), pentru a putea redeveni artistul de dinainte de cădere 298. Alegerea deliberată a individului ratat, logoreic - Gavrilescu este un Iancu Gore mai cult299 - este demonstrativă pentru o anumită tipologie umană, ca și gesturile excesiv de politicoase, locvacitatea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
interior, intrată în rezonanță prin galerii neexplorate ale sinelui și amplificată primejdios. Ce modificare de densitate aduce un membru-fantomă scufundat în lumea cuiva străin ca-n propriu-i buzunar? ar fi vrut Rică să poată și întreba, și afla. Căci bietul băiat se simțea neliniștit ca o Atlantidă ale cărei fundații ar fi scoase la suprafață de-o schimbare aberantă a densității apei. I se făcu greață și icni la gândul unor variații năzdrăvane de densitate a umorilor proprii. Se sprijini
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
impas. Oare ce motivații vor fi invocate pentru acest act de caritate? Și o nedumerire: oare de ce nu vor elvețienii să intre În UE? (20.03.2010) Puterea situației sau plasa psihosocială „Iară nu suntu vremile supt cârma omului, ce bietul om supt vremi”, scrie Miron Costin la 1675, În Letopisețul țării Moldovei de la Aron Vodă Încoace. Era un observator avizat la timpului său și al lumii noastre din estul Europei, iar problema Îl pre ocupa cu deosebire. O reia un
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pompierilor și poliției. S au Înregistrat rezultate notabile ale acestei presiuni psihologice. Ce puteam spune eu, singurul participant la discuție venind dintr-o țară săracă din est, În care SUV-urile și AtV-urile sfidează bunul-simț, năvălind cu impertinență peste bietul pieton? Puteam doar să explic comportamentul acestor năvălitori, În deficit de personalitate și de complexitate cognitivă, capabili să se exprime doar prin bolizii lor, gesturi obscene și Înjurături cu care gratulează indivizii ce-i incomodează În marșul lor triumfător. Puteam
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Prima zi medicament la fiecare 4 ore. Margareta supărată: "Decât s-o chinuim, mai bine ne-am îndura de ea și am sacrifica-o". (Proprietarii nu par să-și asume vreo răspundere). Afirm că trebuie să-i dăm o șansă bietului animal. Îi aștern să doarmă în lada de bere. Foarte înțelept animal, linge siropul roșu. Ora 19 Se trezește, ia siropul cu puțin lapte. Schimbat așternutul. (Aproape uscat.) Ora 23 Puțin agitată, zgârie bandajul. Luat siropul. (Nu merge niciun un
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
apuc să răsfoiesc articolele de lege înainte de ședința de mâine. (Un nembutal ora 11.20). 20 decembrie Vine Malin și zice că vecinii au pus s-o omoare pe pisica Svenne. Sunt pur și simplu indignat. Doar mă ocupasem de bietul animal. (Îl țineam acasă de aproape o săptămână. Familia Wirén "n-a putut să-și ia pisica înapoi imediat"). Margareta vrea să-i sune dar o conving că nu e cazul. Până la urmă nu e treaba noastră. Nu încalcă legea
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
să le ia pe toate, că prea doreșete să-și impună condițiile „de joc”, că prea își împinge camarila în față, premierul le răspunde că, dimpotrivă, mai tot ce a devenit în acești ani s-a întâmplat fără voia Domniei sale, biet miel de sacrificiu al nevoilor partidului. Și-a dorit să fie dirijorul corului gospodinelor din Tâncăbești, dar partidul l-a trimis la Camera Deputaților, unde, mărturisește azi, nici nu i-a plăcut. Și-a dorit să fie instructor la Casa
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
libere. În schimb, dnii Năstase și Iliescu au cârâit, ba chiar au vociferat împotriva acestui act de voință politică. Dar la 1 aprilie 2004 au ținut-o din sindrofie în sindrofie, celebrând aderarea la NATO și uitând să-i trimită „bietului” întemnițat Miloșevici un pachețel cu salam de Sibiu și o sticlă de coniac Segarcea. Mă uit pe geamul biroului, îl văd pe dl Năstase ieșind de la Casa Albă însoțit de președintele George W. Bush și vă întreb: dacă a ajuns
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
fel, președintele se află încă off shore. Unul dintre prietenii săi de calcan la grătar ar trebui să-i trimită o șalupă rapidă cu următorul mesaj: „TRAIANE. STOP. TRAGE LUNTREA LA MAL. STOP. ALTFEL VEI TRESARI IN SOMN. STOP. ASEMENI BIETULUI BACOVIA. STOP. CARUIA I SE PAREA. STOP. CA N-A TRAS PODUL DE LA MAL. STOP. VINO ACASA, BRE. STOP. CA AI O TARA DE CONDUS. STOP. SI N-O POTI LASA PE MANA ALTORA. STOP. TOCMAI ACU’. STOP. CAND IARNA
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Dan Voiculescu?”, fiindcă dl Cornea credea „a ști că între profesiunile de credință și politice ale celor doi e doar incompatibilitate” și „2) cine este de fapt «motanul Jerryă?”, căci dl Cornea credea „a ști că Jerry e doar un biet șoricel”. Răspund: 1) Dorin Tudoran s-a născut la 30 iunie, 1945, la Timișoara. Este scriitor și gazetar. La 24 iulie 1985, a trebuit să părăsească România tovarășului Nicolae Ceaușescu, după ce-i cauzase acestuia, Dânsei și Securității un șir de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
la mantaua soldatului sovietic eliberator. Dl Tudoran nu este responsabil decât de ceea ce scrie nu și de lecturi incorecte ori de complexe freudiene. 2) Dl Tudoran recunoaște: deși s-ar vrea motan, Jerry e, cum precizează dl Cornea, „doar un biet șoricel”. Dl Tudoran crede că aista nu este singurul lucru asupra căruia el și dl Cornea au păreri similare. De pildă, vrea să spere că și dl Cornea crede că falsa bipolaritate a struțo-cămilelor de tip PSD ± aliați de circumstanță
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
o episcopie catolică la Râmnicu-Vâlcea, etc. Dar aceste proiecte nu s-au mai putut realiza deoarece a izbucnit războiul ruso-austriac (în 1736). Austriecii au năvălit în Muntenia, au ocupat între alte localități și Târgoviște. Mai apoi, pe lângă foamete și boli, bieții oameni s-au trezit și cu turcii, care s-au năpustit distrugând totul, și, în stilul lor au pus foc peste tot. Multe biserici și case au fost devastate și mistuite de flăcări, inclusiv biserica catolică și mănăstirea franciscană; și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
la trombon, în fanfara școlii, rămâne un element turbulent și asistă într-o zi la plecarea emigranților spre Brazilia. Nouă familii, greu împovărate de saci, părăseau, fără speranță de întoarcere. „Terza Italia”, „Italia burgheză, care refuză un coltuc de pâine bieților muncitori” - avea să scrie Alessandro în „Gândirea romagnola”. Benito a rămas profund impresionat, ca și tatăl său, și-și va aduce aminte mai târziu de acest tablou sfâșietor. În ultimii ani ai veacului al XIX-lea, emigrările aveau să se
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
avid de prospătură. Este masculul care pândește clipa fatidică în care femela, prada sa, va ceda dorințelor acestuia. Este "vânătorul nerăbdător să-și încolțească prada"66, aflat mereu la pândă, "încredințat de slăbiciunea femeii și de ostilitatea acțiunilor sale"67. "Bietele puicuțe care se lasă păcălite de această galanterie chinuitoare numită flirt, conchide monseniorul Bolo, habar nu au că se hârjonesc cu vulpea și că felul în care acest tovarăș agreabil se îngrijește de inima lor se aseamănă cu acela în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]