7,266 matches
-
bărbat îmbrăcat în niște haine mai aparte: rubașcă, pantaloni ce păreau a fi dintrun fel de uniformă, un rucsac cu sfori groase, o sapcă și cu barbă. Omul acesta nu iese în șosea cum fac toți care au urcat pe cărare, ci se așează pe prispa Mariței, uitându-se jur împrejur și după ceva timp întreabă cu voce tare: Nu-i mimeni pe acasă? După care se arată o fetiță de vreo zece ani. Ce vrei nene? întreabă copila și-l
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
peisaj cu totul deosebit. Între aceste dealuri, pe care le văd cu dragoste în fiecare zi, mai ales plăcându-mi cum se văd la orele înserării, pierzându-se, discret, printre boschetele de roza canină, măcieșul cum îi spune toată lumea, o cărare se strecoară printre micile dar ascunsele văi, printre dealurile îmbătrânite, pierzându-se departe, într-o regiune mai mult celestă decât pământească, în Basarabia. Teritoriul Basarabiei, văzut de aici, este mai mult presimțit decât vizibil. Nu știu din ce motiv, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în Basarabia. Teritoriul Basarabiei, văzut de aici, este mai mult presimțit decât vizibil. Nu știu din ce motiv, în mulții ani cât am fost slujbașul spitalului deși mi-am propus de sute de ori s-o iau razna pe această cărare, care se cheamă ,,dealul hoților'', nu m-am învrednicit să o iau spre cer. O frână interioară, sau cine știe ce motiv, din lumea tainelor sufletului, nu mi-a dat voie să mă duc într-acolo. Acum, privind, zilnic, la acest drumeag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ceva nu era pe placul lui, pe urmă am plecat, cu toții, în deal, spre casa de care vorbise Vasile. Fratele lui ne trăgea într-o parte, pe dreapta, unde era noroiul mare, până la gleznă, dar noi am apucat-o pe cărarea din stânga, cu glod mai puțin. Și atunci am descoperit un sac, aruncat în șanț... dar nu era sac, era mama lui Vasile, moartă de beată, dormind în cârpe. Și l-am văzut pe fratele lui Vasile, care bănuise el ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și să i se pună cauciucurile, Într-o dimineață, astfel echipată, va pleca să-și îndeplinească datoria. Motocicletele sunt făpturi cinstite. Va pleca de una singură, poate doar cu Demidor, într-o aventură mare, mare, pe toate șoselele, drumurile și cărările care îi vor ieși în cale. * Dar în câte locuri nu m-a dus închipuirea în aceste zile de toamnă. În timp ce lumina pleacă nu știu pe unde... venind de nu știu unde întunericul, frunzele s-au așternut, tăcute, pe trotuare, s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acasă". Nu-mi pot închipui o înfățișare mai autentică a acestei Moldove: un stâlp, într-un peisaj întunecat de ceață, ca un însemn, o realizare tehnică virtuoasă, se citește și cu sufletul de acasă; un deal, domol, străbătut de o cărare, mai mult ghicită decât văzută, te cheamă acolo, tot acasă. Copaci triști, osteniți de freamăt. Ochi patetici sub cușma de astrahan; fețe de bătrână, care, ascunse sub broboadă, par a-ți aminti de un anume semn, de care te cercetează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
înțelept, că s-ar fi putut să fie mai rău. A doua variantă (Vacanța în Polinezia) este o pură abstracțiune. Rămâne vacanța cealaltă, obișnuită, care seamănă puțin cu o datorie care trebuie îndeplinită. * De foarte mulți ani, privesc la o cărare care, îngustă cât un fir, se urcă pe dealul din fața ferestrei mele, strecurându-se printre tufele sălbatice, pierzându-se în vegetația care, deasupra dealului, devine albastră. Nu am văzut pe nimeni, niciodată, pe această cărare. Se zice că este o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mulți ani, privesc la o cărare care, îngustă cât un fir, se urcă pe dealul din fața ferestrei mele, strecurându-se printre tufele sălbatice, pierzându-se în vegetația care, deasupra dealului, devine albastră. Nu am văzut pe nimeni, niciodată, pe această cărare. Se zice că este o scurtătură care duce la Prut. Dar eu cred că este un drum secret care duce la cer. De mâine, încălțat cu adidași, o să o iau într-acolo, pe cărare, în sus. Vreau să-mi încep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
văzut pe nimeni, niciodată, pe această cărare. Se zice că este o scurtătură care duce la Prut. Dar eu cred că este un drum secret care duce la cer. De mâine, încălțat cu adidași, o să o iau într-acolo, pe cărare, în sus. Vreau să-mi încep vacanța. Drumul se numește, îmbietor, "Drumul hoților". O veche complicitate Bat clopotele, se aud, în orașul nostru, "orașul celor șapte coline", cum picură, din cer, ca o boabă sonoră, sunetul clopotelor, în preajma învierii. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dragă, cred că l-o fi deochiat vreo fată din Iași, uite la dânsul ce frumos s-a făcut!..." Și mi-a dat un ceai cu gust scârbos, din farmacia portativă, fiind trimis "la aer". Eram "la aer" pe o cărare cu pietriș, în jurul casei unde ne găzduisem, meditând la ceasul meu minunat pe care îl ascunsesem cu grijă într-un buzunar secret al hăinuței mele, să nu i se întâmple ceva, să nu-l fure cineva. Era, într-adevăr, extraordinară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prin care îmi scrisese Dumnezeu un soi de scrisoare cifrată, era extraordinară această complicitate... Dar extazul s-a transformat, brusc, în cea mai cumplită tragedie: scuturându-mi hainele (după obiceiul bunicii), ceasul a fost proiectat într-un salt mortal pe cărare, împrăștiindu-se rotițele, șuruburile, spărgându-se sticla și carcasa ieșindu-i din mașinărie, toate organele, cum se întâmplă în tragicele accidente rutiere, în zilele noastre... Nu am putut țipa; am rămas stupefiat; abia târziu am urlat disperat, cum urlă câinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
făcute parcă special să fie pe lume femei sărmane și bune.) Țurcănița trăia într-o căsuță la deal de via noastră. Căsuța ei, care avea ceva vrăjitoresc, izolată, ascunsă între copaci, era legată de casa noastră printr-un fir de cărare. De câteva ori pe săptămână, Țurcănița, micuță și gârbovită, dar foarte vioaie, cobora pe cărare la noi, cu un coș cu brânză, unt, ouă și nu mai știu ce produse și rămânea totdeauna de vorbă cu bunica mea, cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
căsuță la deal de via noastră. Căsuța ei, care avea ceva vrăjitoresc, izolată, ascunsă între copaci, era legată de casa noastră printr-un fir de cărare. De câteva ori pe săptămână, Țurcănița, micuță și gârbovită, dar foarte vioaie, cobora pe cărare la noi, cu un coș cu brânză, unt, ouă și nu mai știu ce produse și rămânea totdeauna de vorbă cu bunica mea, cu care bea ceai. După aceea pleca la alți clienți. Eu o iubeam din inimă pe Țurcănița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vina mea dacă are 69 de ani și trebuia de mult pensionat!”. Horia Sima a râs și n-a mai insistat, dar Tzigara-Samurcaș m-a urmărit de atunci cu obișnuita lui ură grecească-ciocoiască, căutând să lovească în mine pe toate cărările, deși îi acordasem răgazul de trei luni, la care nu avea dreptul, căci era de mult pensionat și menținut [216] în funcție. Bine înțeles că după Ianuarie 1941 l-a convins pe generalul Rosetti și a rămas mai departe să
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
am mai avut puterea să-i țin de vorbă, să-i aburesc, așa cum zice neoargoul. Am privit muți ceea ce a urmat: o așezare omenească sub stânci: corturi, cotețe, palate cu turnulețe. Toate locuite de oameni. Între ele, nici un drum, nici o cărare, nici o separație. Sate lungi, vechi, cu livezi de meri. De mirare că nu s-au împărțit și ele după pohta ce a pohtit-o fiecare inițiator privat, ca să arate ca un cioarece peticit: două pogoane de cânepă, unul de sfeclă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pus traista în gât și rânduiesc cârdișoarele pe care le vor păzi toată ziua pe munte. Porțile sunt deschise de mâini nevăzute ca să sloboadă vite roșii ce se îndreaptă, rumegând, către prundurile apei. Din livada cu iarba necosită încă, pe cărare, urcă un bărbat tânăr, în trecere pe la otava în care, năimiți, au intrat cu coasele câțiva flăcăi. Își limpezește fața devale, la pârâu. E învățătorul ce apoi se îndreaptă către școala în care, într-o cămăruță, dorm nevinovat trei prunci
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Datora asta faptului că armata o făcuse la batalionul 3 Auto din Roman ca elev-plutonier. La popotă explica doct domnilor ofițeri cum e cu moda tunsorii: nemții și anglo-saxonii se tund zero la ceafă, lăsându-și, aproape de creștet, părul cu cărare; italienii, în schimb, au la spate o coamă „à l’artiste”. Spre deosebire de aceștia, cerchezii, cu un mătăhoi de barbă, își rad capul ca bila. Profesorul ședea în cartierul actorilor și pictorilor din Tătărași între care boema era fapt obișnuit. De
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
dune marine înainte de a fi prea târziu. În 1990 Rezervația era aproape desființată. În rezervație era un teren de fotbal, iar militarii care ocupau o parte din Stațiune făceau instrucție chiar în Rezervație. Din șantierele vecine pornea un păienjeniș de cărări ce se orienta către dispensarul de la SERUN. Oierii foloseau Rezervația ca pe un imaș special dăruit lor. Am reușit să preluăm în totalitate protecția și conservarea Rezervației. Am curățat-o de foarte multe plante ruderale, care n-au ce căuta
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
pe care îl lăsau în urmă era frumos iar lumea din vecinătate i-a înconjurat cu dragoste binevoitoare și griji materne. Spre sfârșitul amiezii au ajuns la Verona, dar căruțele cu cele necesare încă nu ajunseseră. Rămăseseră blocate pe vreo cărare de țară. Parohul don Bonometti și don Desenzani au fost constrânși să găsească o sistematizare de urgență pentru cei douăzeci de copii, înfrigurați și obosiți. Unii dintre ei au fost sistematizați în casa parohială, alții în casa unor familii din
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Trecut-au anii... si iată ca în acest început de toamna, după “Probaje” - Schimbarea Domnului la Fata - odată cu primele frunze îngălbenite, ce vor troieni curând cărările si cârdurile de cocori vor pleca săgetând cerul, se aduna 54 de ani... de când, copii fiind, treceam cu emoție si sfiala, speranțe si vise, pragul renumitei scoli de la Rădăuți... Peste frumoasele noastre primăveri de atunci, s-a așternut, ca o
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93265]
-
de la Nürnberg ca pe un măcel la finele căruia Valentin Ivanovici privește, cu barda însîngerată în mînă, trupurile sfîrtecate ale celor două echipe. în 2002, în Asia, Mondialul a fost făcut praf de arbitrii bananieri, ajunși la marea competiție pe cărarea globalizării. Acum, greșesc impardonabil Poll, Ivanov, Bussacca, adică oameni proveniți din țări cu fotbal dezvoltat. Explicația nu mai e ignoranța făptuitorilor, ci parșivenia lor. Arbitrajul a ajuns un fierăstrău electric dat pe mîna iresponsabililor. Din păcate, întîmplările de pe stadioanele germane
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
și înfățișarea unui număr limitat de baze metafizice dintre cele pe care sunt întemeiate fenomene și realități precum resemnarea ce ne copleșește adesea când ne întâlnim cu drama aproapelui, sentimentul ispititor al revoltei împotriva dificultăților care ne întâmpină uneori pe cărările vieții, modul relaționării noastre cu posibilitatea însoțirii divine a ființei umane, extrapolarea anticipativă în scenariul de ordin mistic al sfârșitului de lume, mărturisirea indefinibilei iubiri ce ne aruncă în mirajuri imprevizibile. Exercițiul interpretativ este, în acest context, dezvoltat sub semnul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pare a funcționa și printr-un alt element caracteristic labirintului, cel al angajării în ramificări nesfârșite. Astfel, impulsiunea de mișcare a celui care pășește în labirint este lovită nu doar prin dialectica speranță-deznădăjduire, dar și prin înscrierea pe multitudinea de cărări ale complexului labirintic urmată, adesea, de reluarea nedeterminată a aceluiași drum, demersuri ce fragmentează stingând forța inițială, impulsiunea de start a călătorului prin labirint. Astfel, cel care înfruntă o situație labirintică, complicată survenită în viața sa este supus epuizării interioare
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
se mărturisească în formula rostită de tine prin cuvintele te iubesc. Trebuie să îți auzi vocea intonând această confesiune înainte de a te gândi la ea. Aici nu tu trebuie să vorbești, ci iubirea ta, nu trebuie să porți dragostea pe cărările destinului tău, ci ea să te poartă pe drumurile de soartă ale îndrăgostiților, poteci de binecuvântare și blestem, deopotrivă. În absența calmului ce așteaptă împlinirea dragostei și exprimarea sa de la și întru sinele ei, rostirea te iubesc survine într-adevăr
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
treacă călare, își lăsă acolo iubitul său cal, pe care nimenea altul nu încălecase, și, pătrunzând pe niște căi nepătrunse de oameni și locuite numai de fiare sălbatice și printre piscuri înalte, gol, rănit la mâini și desculț, mergea pe cărări aspre și neumblate, marele în vitejii și furiosul ca un leu în luptă..." etc. Adevărata istoriografie moldoveană începe cu Grigore Ureche († c. 1647). Cronica lui românească mergând până la 1594 e doar o prelucrare de izvoare, fără experiență directă, însă într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]