7,032 matches
-
înțelese; el a conchis din lecția Modernismului că un text care mizează prea mult pe ambiguitate poate ucide un autor, un întreg gen literar uneori. Luptă cu excesele lingvistice ale criticii (teoria fiind unul dintre acestea), folosindu-se de arma clarității. Triunghiul iubirii (sexului) e pretextul folosit de Lodge în acest roman pentru a-și ironiza eroii: Carrie e flancată de Ralph și Nicholas, Ralph de Carrie și Helen (și un șir lung de alte aspirante ori mature universitare), Helen de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
haină comună. Citim și ni se pare banal. E atât de clar că nu avem de ce să descifrăm. Nu avem ce descifra. Pinter însuși susține că nu știe mare lucru despre personaje. Dacă el nu știe, de ce am ști noi? Claritatea profund postmodernă liniștește lectorul/spectatorul. Ea nu rezolvă misterul. Chiar din contră, îl sporește. Acolo unde Joyce se dădea de ceasul morții să scrie o enciclopedie a umanului, Pinter simplifică la sânge. Nu e o ușurare că nu avem ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
recreație. Cu o descendență impresionantă, Eliot a fost recunoscut, hulit, reacceptat, iar în clipa de față este părintele poeziei contemporane. The Waste Land e Biblia poeților de azi, chiar dacă ei fug de concentrarea lui Eliot pentru a ne oferi o claritate disperată. Nimic din ce e poezie nu-i este străin celui care a scris Tărâm pustiu. Ubicuu, de neînlăturat, detectabil în orice vers, Eliot este mereu cu noi. 3.2. T.S. Eliot: Tradiția bucuria secretă a poetului modernist Creația lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
între fragmente. Larg folosit la începutul anilor 1920, subînțelesul e păstrat cu sfințenie. Philip Larkin însuși recunoaște în Eliot o influență de căpătâi în formația lui de poet. Introducerea lui la ediția revizuită a volumului The North Ship conturează cu claritate amestecul de stiluri din maniera poetului la douăzeci și trei de ani: Privind în urmă, aflu în poeme nu numai unul, ci mai multe euri uitate școlarul pentru care Auden era unica alternativă la poezia "demodată"; studentul a cărui poezie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ideea morții cu ignoranța tinereții. Tristețea e superficială, gravitatea e neconvingătoare. Moartea poate părea pitorescă, dar e tare departe: poetul află în ea un simplu pretext ca să-și exprime nevoia de melancolie. Întristarea se folosește în egală măsură și de claritate. În general Larkin începe cu un prozaism clar. Aici se desparte de Yeats, Auden, Eliot. Ca mulți alți poeți Desperado, în poemele cu adevărat bune, el refuză să facă din limbaj un cod. Nu vrea să ridice baricade între el
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
strigă, Tată! și fuge mereu către el, Peste pajiște, dincolo de viață, De nevastă, copii, da, O clipă, cât amândoi Aruncăm o privire casei Și dispărem printre chiparoși. Ce e interesant la poezia lui Mole este dublul sens al cuvintelor, simultaneitatea clarității și neclarului, preciziei și visării. Idiomul lui poetic e în același timp clar și încifrat. Mole îmbină Modernismul cu tot ce i-a urmat și creează o poezie care nu ține de niciun curent, dar ține de epoca Desperado tocmai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
foarte familiare. LV. Ai scris cea mai izbutită biografie care există a lui T.S. Eliot, o carte care e simultan roman și inițiere critică. Ești, lucru rar, un critic informat și pe înțelesul tuturor, care nu se abate savant de la claritate. Ca specialist în opera lui Eliot, îți datorez ceea ce știu despre el. Ce importanță are critica literară pentru romancierul Peter Ackroyd? PA. Nu mă consider critic în sensul cunoscut și acceptat. În biografia lui Eliot am încercat să surprind individul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
4. Alan Brownjohn: "Mi-e de ajuns să se înțeleagă ce spun indiferent dacă poezia mea place ori nu" LIDIA VIANU: Scrii cu vorbe tocite, banale, aparent "goale", ca să folosesc un cuvânt extrem de prezent în poezia ta. Scrii clar. În spatele clarității vine o armată de sensuri complicate, de tandreți nebănuite. Eliot dădea un adevărat spectacol de vorbe și emoții înzorzonate, zgomotoase. Tu pui o perdea de sfială între adâncimea sensibilității tale și cititor... ALAN BROWNJOHN: Eliot e cel dintâi contemporan care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și războiul despre care consider ferm că nu au dreptul să vorbească decât cei care le-au trăit. E și acesta un fel de respect. LV. Versurile tale sunt deopotrivă clare și ambigue, cum și trebuie să fie poezia bună. Claritatea e la tine semnul că-ți respecți lectorul. Cred că respectul pentru înțelegerea cititorului e o trăsătură esențială a literaturii Desperado. Scriitorii s-au săturat de încifrări. Ei vor să-și recâștige publicul și reușesc. Este acesta motivul pentru care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt adesea cele mai însemnate. Nu mi se pare că stăpânesc cuvintele, ci că trebuie să le aflu, și e sarcina scriitorului să încerce să exprime lucruri care pot fi în esență mult dincolo de cuvinte, sau greu de exprimat cu claritate. Deși iubesc cuvintele, nu cred nicio clipă că ele sunt un scop în sine. Ele sunt doar o fereastră. Drept care deseori cele mai izbutite cuvinte, cuvintele care comunică direct și fidel emoția, sunt aproape nebăgate în seamă. Înseamnă mult mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de foc și de mișcare: pantha rei = totul alunecă, totul curge. Fluiditatea e misterioasă. Democrit (460 - 370) pune accent pe percepția generatoare de concept. Un socratism inversat, răsturnat dar neexclusivist chiar dacă imaginii îi este asimilat conceptul. Adevărul ideilor stă în claritatea percepției. Consideră materia formată din atomi și vid. Atomii și vidul sunt după el, elemente ale infinitului. Epicur (341 - 270)vede lumea structurată atomic confirmându-l pe Democrit. Thales din Milet (Coasta Asiei Mici, VI î.Chr.) matematician, negustor și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
calitative, totul relaționând cu simptomatologia organului afectat. Clinicianul trebuie să fie un excelent anatomist și observator care să facă relația, între simptom-leziune-funcție. Rigoarea sa științifică invalidează concepțiile vitaliste, umoraliste. El unește perseverența, pasiunea medicală cu modestia, așa cum exprimarea sa unește claritatea, cu eleganța literară și consistența. Multe din ideile sale au rămas valabile și astăzi. Prezentarea afecțiunilor cardio-vasculare, vasculo-nervoase a maladiilor pulmonare cu simptomatologie, etiologie, complicații etc., probează, pe lângă certitudinea științifică o deosebită originalitate conceptuală și metodologică. Multe concluzii s-au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fost publicată în 1630, fiind una dintre primele lucrări cu acest subiect. Planșele din carte erau detaliate și extrem de precise, ceea ce dovedește că tubul măritor al lui Janssen putea oferi totuși imagini foarte clare. Aceste prime microscoape aveau unele lipsuri: claritatea imaginii era afectată de striuri colorate și de o aureolă. Era nevoie de răbdare și timp pentru a face observații precise asupra capului muștei. Microscopul lui ROBERT HOOKE, realizare de maximă importanță pentru știință Specialiștii de la Bonham au descoperit întâmplător
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
sistematizării elementelor chimice plutea în aer. Chimistul german Lothar Meyer, care a făcut o clasificare similară cu a lui Mendeleev la șase luni după acesta, împarte uneori cu acesta meritul descoperirii, la fel ca și Alexandre-Emile Beguyer de Chancourtois. Dar claritatea explicației, precum și capacitatea lui Mendeleev de a prevedea proprietățile elementelor încă nedescoperite au făcut din tabelul său standardul, chimistul rus devenind unul dintre cei mai faimoși savanți ai vremii sale. Spre deosebire de ceilalți Mendeleev a fost primul căruia i-a venit
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
a doua, care constă în povestirea chiar de către poet; o vei găsi mai ales în ditirambi; și în sfârșit, o a treia, formată din amestecul celorlalte două; este folosită în epopee și în multe alte genuri" (394c). Cu grija pentru claritate ce îl caracterizează, Socrate își ilustrează părerea printr-un exemplu. Evocând altercația dintre Criseus, bătrânul preot al lui Apolo, și Agamemnon, care nu vrea să-i înapoieze fiica, chiar la începutul Iliadei, pe care interlocutorul său se presupune că o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unei maxime foarte false, și anume că trebuie ca subiectul unei tragedii să fie verosimil, aplicând astfel condițiilor destinate subiectului jumătate din ceea ce a spus despre maniera de a-l trata."17 Verosimilul, în Poetica, se referă, după cum explicitează cu claritate Corneille, la condițiile privind subiectul care trebuie să fie credibil, în timp ce necesarul se referă la maniera de a-l trata. Aristotel preferă, în teatru, ceea ce este verosimil în loc de ceea ce este adevărat. El merge până la a afirma că "trebuie preferat ceea ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
umanist, liric și elegiac, nu prezintă privirilor spectatorilor decât puțină acțiune, clasicismul inventează, cu unitatea de acțiune, arta de a înnoda o intrigă. Secolul este cartezian. Regula, care este impusă începând din 1640, răspunde unui ideal de ordine și de claritate analog celui care se manifestă, la Descartes, în Discursul asupra metodei (Le Discours de la méthode), apărut în 1637. În ceea ce privește regula unității de timp și pe cea a unității de loc, ele se nasc din dorința de verosimil ce caracterizează clasicismul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Sabinei în Horace, care suportă contralovitura acțiunii principale, dar acest lucru nu-l influențează în vreun fel, după cum recunoaște Corneille însuși în Examenul piesei. Marmontel, în Elemente de Literatură (Eléments de Littérature), din 1787, va explicita cu o foarte mare claritate acest punct al doctrinei clasice. "Trebuie (...) să spunem, nu că toate acțiunile episodice ale unui poem trebuie să fie dependente de acțiunea principală, ci, dimpotrivă, că acțiunea principală a unui poem trebuie să fie dependentă, un rezultat al tuturor acțiunilor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca pe o porțiune a dramei" este atât de mare pentru el, încât cere ca ea să fie notată. "Trebuie scrisă, spune el în Discursul despre poezia dramatică, pantomima, ori de câte ori execută un tablou; [trebuie ca ea] să dea energie sau claritate discursului; [trebuie] să închege dialogul; să caracterizeze; să fie reprezentată printr-un joc delicat care să nu fie ghicit; care să țină loc de răspuns, și aproape totdeauna la începutul scenelor." Autorii de drame, deveniți de acum înainte regizori potențiali
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
finalizată, precisă; nu admite un joc plin de aluzii, voit imprecis. Iată de ce, cel mai adesea, acest actor întrece măsura. Or, interpretând un personaj, nu este deloc nevoie să i se precizeze riguros contururile pentru a-i reda figura cu claritate. Spectatorul posedă facultatea de a completa aluzia prin propria-i imaginație. Mulți sunt atrași de teatru tocmai prin misterul și dorința de a-l pătrunde. Teatrul naturalist pare să refuze publicului această putere de a visa și de a completa
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fi aplicat fără asistența unui operator de teren specializat. Chestionarul, în forma sa inițială, a fost testat pe un eșantion (lot) pilot de 105 subiecți, bărbați și femei de peste 18 de ani, în majoritate din București, urmărindu-se înțelegerea și claritatea întrebărilor, corectitudinea și logica codificării răspunsurilor, rata non-răspunsurilor și timpul necesar de completare. Consistența internă a chestionarului privind scalele utilizate pe seturi de itemi s-a estimat prin analiza de itemi (reliability analysis) folosind coeficienții Cronbach α (Cronbach's coefficient
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
activitatea acestor preoți s-au păstrat, În mod uimitor, informații scrise pe numeroase papirusuri 1: sunt procese-verbale de predare a materialelor pentru temple, pe care serviciul templului le-a transmis succesiv de la un grup la altul; acestea sunt modele de claritate și precizie, iar limbajul și forma lor ar putea fi folosite și astăzi. Însă din această epoca nu ne-au parvenit doar acte regale. Adevărate orașe cu morminte monumentale, aflate În jurul piramidelor sau În provincie, dau mărturie de existența și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În traducerea lui Kellens și Pirart (1988, p. 108), că, deși aceasta este o realitate, nu este totuși un răspuns satisfăcător pentru cel care cere dreptate (Yasna 29,3). În realitate, tocmai implicațiile sociale sunt cele care configurează cu destulă claritate caracterul revoluționar al G³th³, care, formate Într-un mediu violent, marcat de un puternic conflict intern (mai mult decât de conflicte etnice), tind să dea un răspuns global la problemele existențiale, opunând clasei aristocrato-războinice o viziune nouă asupra lumii oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din această literatură. 2. IDEI, CREDINȚE ȘI PRACTICI RELIGIOASETC "2. IDEI, CREDINȚE ȘI PRACTICI RELIGIOASE" 1. Trăsături specificetc "1. Trăsături specifice" Religia zoroastriană este o religie fondată de un profet, pentru care este preferabil să se folosească, pentru mai multă claritate, chiar numele fondatorului său (zoroastrism), decât numelui zeului suprem (mazdeism), din moment ce nu au lipsit interpretări, chiar recente, care Își propun să Închidă În mit sau rit figura, În realitate istorică, a lui Zoroastruxe "Zoroastru"xe "Zoroastru" (cf. supra, „Religiile Iranului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sale stau tocmai În această poziție intermediară. Este deci calea obligatorie prin care rugăciunile tribului ajung Înaintea zeilor și darurile zeilor ajung la trib. În acest fel, regele este garantul bunăstării generale; o astfel de concepție este exprimată cu toată claritatea În Audacht Morainn - un fel de speculum principis irlandez, redactat În jurul anului 700 -, care consideră că Întreaga bunăstare publică și privată depinde de așa-numita autenticitate a suveranului, adică de faptul că acesta știa să-și exercite demn și eficient
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]