7,400 matches
-
decembrie 2005, șase candidați la președinție, inclusiv Yoweri Museveni și liderii celor trei partide majore politice de opoziție, și doi independenți, s-au înscris în cursa alegerilor. Muhammad Kibirige Mayanja, liderul partidului Forumul pentru Justiție și Ken Lukyamuzi, liderul Partidului Conservator, au decis să nu participe la alegeri, dar au hotărât să sprijine un candidat comun dintr-un partid de opoziție. Candidatul independent Nasser Sebaggala s-a înregistrat, dar mai târziu a decis să renunțe la cursa prezidențială, și a cerut
Alegeri prezidențiale în Uganda, 2006 () [Corola-website/Science/319194_a_320523]
-
eterodoxe, sub îndrumarea principiilor de bază a metodei științifice.” Luând în considerare extinderea influenței lui Priestley, relativ puține burse i-au fost dedicate lui. La începutului secolului al XX-lea, Priestley a fost adesea descris ca un om de știință conservator și dogmatic care a fost, cu toate acestea, un reformator politic și religios. Într-un eseu istoriografic, istoricul Simon Schaffer cele două portrete dominante ale lui Priestley: primul îl înfățișează ca „un inocent jucăuș” care s-a dat peste descoperirile
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
primul rând pentru cei săraci!' O victorie a sa ar fi reprezentat primul triumf al stângii în istoria Mexicului. Candidatul stângii și-a propus ca obiective, lichidarea sărăciei și inițierea unor ample proiecte în domeniul infrastructurii. Felipe Calderon, liderul formațiunii conservatoare, aflat în strânsă legătură cu cercurile de afaceri dar și cu Biserica Catolică, a promis creearea a milioane de locuri de muncă și reforme în favoarea investițiilor străine. De asemenea a mai promis că va lua măsuri împotriva infractorilor, de la răpitori
Alegeri prezidențiale în Mexic, 2006 () [Corola-website/Science/319327_a_320656]
-
Roth“ din Mediaș. A continuat cu studii de drept la Cluj, pe care nu le-a terminat. S-a prezentat ca voluntar în armata română. În Transilvania se ascuțea lupta pentru putere între diferitele organizații ale sașilor. Grupului de forțe conservator, condus de Hans Otto Roth i se opunea o grupare de orientare național-socialistă, condusă de Fritz Fabritius. În 1935, din această grupare s-a desprins o grupare și mai radicală, condusă de Alfred Bonfert și Waldemar Gust. Pentru că autoritățile române
Andreas Schmidt () [Corola-website/Science/319376_a_320705]
-
David William Donald Cameron (n. 9 octombrie 1966, Londra) a fost prim-ministrul al Regatului Unit și liderul al Partidului Conservator din 2010 până în 2016. Cameron a studiat filozofie, științe politice și economie la Oxford. S-a alăturat apoi departamentului de cercetare al Partidului Conservator, devenind consultant special al lui Norman Lamont, și apoi al lui Michael Howard. În 1997 a
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
n. 9 octombrie 1966, Londra) a fost prim-ministrul al Regatului Unit și liderul al Partidului Conservator din 2010 până în 2016. Cameron a studiat filozofie, științe politice și economie la Oxford. S-a alăturat apoi departamentului de cercetare al Partidului Conservator, devenind consultant special al lui Norman Lamont, și apoi al lui Michael Howard. În 1997 a candidat pentru un post în Parlament, dar nu a fost ales. S-a revanșat în 2001, când a devenit membru al Parlamentului din partea ținutului
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
În 1997 a candidat pentru un post în Parlament, dar nu a fost ales. S-a revanșat în 2001, când a devenit membru al Parlamentului din partea ținutului Witney. A devenit rapid membru marcant al opoziției. La alegerile din 2010, Partidul Conservator a primit cele mai multe voturi, dar nu a avut majoritatea pentru a forma singur guvernul. După demisia lui Gordon Brown, Cameron a fost numit prim-ministru de către Regina Elisabeta a II-a. Pentru alcătuirea unui guvern, Partidul Conservator a format o
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
din 2010, Partidul Conservator a primit cele mai multe voturi, dar nu a avut majoritatea pentru a forma singur guvernul. După demisia lui Gordon Brown, Cameron a fost numit prim-ministru de către Regina Elisabeta a II-a. Pentru alcătuirea unui guvern, Partidul Conservator a format o coaliție cu cel Liberal Democrat. Fiul brokerului de acțiuni Ian Donald Cameron și al soției sale Mary Fleur Mount (fiica lui Sir William Mount), s-a născut la Londra, și a crescut la Peasemore în Berkshire. El
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
loc la colegiul Brasenose, prima sa opțiune. După ce a plecat de la Eton chiar înainte de Crăciunul anului 1984, Cameron a făcut o pauză de nouă luni înainte de a începe studiile la Oxford. În ianuarie 1985 a lucrat ca cercetător pentru parlamentarul conservator, Tim Rathbone din colegiul electoral Lewes și pentru bunicul său, la biroul parlamentar al primului. A lucrat acolo doar trei luni, dar în acest răstimp a urmărit pe viu dezbaterile din Camera Comunelor. Prin tatăl său, s-a angajat pentru
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
fie scoasă în afara European Exchange Rate Mechanism. Cameron, un necunoscut în ochii publicului la vremea aceea, a apărut lângă Lamont în reportajele de știri când acesta a anunțat în acea seară ieșirea din European Exchange Rate Mechanism. La conferința Partidului Conservator din octombrie 1992, Cameron a avut dificultăți în a încerca să aranjeze pregătirea participanților la dezbaterea economică; el a trebuit să recurgă la sistemul de televiziune cu circuit închis pentru a o ruga pe inițiatoarea moțiunii, Patricia Morris, să-l
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
Democrată din această țară. Șeful lui Cameron, Norman Lamont, a pierdut mult din popularitate împreună cu John Major după Black Wednesday. În bugetul pe 1993, a trebuit să se mărească taxele, iar Cameron a transmis opțiunile prezentate de Lamont Biroului Central Conservator pentru evaluarea acceptabilității lor politice. Nepopularitatea lui Lamont nu l-a afectat, însa, neapărat pe Cameron: el era considerat un potențial candidat-"kamikaze" pentru alegerile parțiale din Newbury, alegeri desfășurate și în zona în care a crescut. Cameron nu a
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
o lună, fiind recrutat de Ministrul de Interne Michael Howard. S-a relatat mai târziu că mulți dintre cei de la Finanțe ar fi vrut ca Cameron să rămână. La începutul lui septembrie 1993, Cameron a cerut Biroului Central al Partidului Conservator să-l treacă pe lista candidaților pentru alegerile legislative. După cum declara Derek Lewis, pe atunci Director-General al Serviciului de Penitenciare al Majestății Sale, Cameron i-a arătat o listă de propuneri ale lui Howard și ale soției acestuia, Sandra. Lewis
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
ședința de stabilire a candidaților a avut întârziere. Încă din 1996, el fusese desemnat drept candidat în colegiul Stafford, un colegiu înființat în urma modificării delimitării colegiilor și care se presupunea că este majoritar conservator. La conferința din 1996 a Partidului Conservator, Cameron a cerut ca reducerile de impozite din bugetul pe anul următor să fie direcționate spre cei cu salarii mici și înspre „micile afaceri pentru care proprietarii au scos bani din propriile buzunare pentru a le ține în funcțiune”. El
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
În campanie, el a susținut că un guvern laburist va lua măsuri ce vor crește prețul unui "pint" de pere cu 24 pence; candidatul laburist David Kidney, pe de altă parte, l-a descris pe Cameron ca fiind „un "Tory" (conservator) de dreapta”. În colegiul Stafford, cetățenii și-au schimbat votul, ca și în toată țara, iar mandatul de parlamentar a fost obținut de laburiști: David Kidney a obținut un avans de de voturi. În runda de selecție a candidaților dinaintea
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
comentat că în Comisia de Afaceri Interne deliberase timp îndelungat dacă să se folosească sau nu sintagma „piața neagră”. Cu toate acestea, el nu a fost promovat de la nivelul de "backbencher" când s-a ivit ocazia în iulie 2002; liderul conservator Iain Duncan Smith l-a invitat pe Cameron și pe aliatul său George Osborne pentru a-l pregăti pentru interpelarea Primului Ministru în noiembrie 2002. În săptămâna ce a urmat, Cameron s-a abținut deliberat de la vot când s-a
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
Duncan Smith. În iunie 2003, Cameron a fost numit ministru în guvernul din umbră al opoziției, ca secund al lui Eric Forth, pe atunci șef în acest guvern din umbră al Camerei Comunelor. El a devenit și vicepreședinte al Partidului Conservator după ce Michael Howard a devenit președinte în luna noiembrie a aceluiași an. În 2004, a fost numit purtător de cuvânt al Opoziției pe teme de administrație publică și guvernare locală, devenind frontbencher, înainte de a fi promovat în guvernul din umbră
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
2002 până în august 2005, a fost director neexecutiv la Urbium PLC, companie care opera lanțul de baruri "Tiger Tiger". După victoria laburiștilor din alegerile generale din mai 2005, Michael Howard și-a anunțat demisia din funcția de lider al Partidului Conservator. Cameron și-a anunțat oficial candidatura pentru acest post la 29 septembrie 2005. Printre colegii săi parlamentari care l-au susținut de la început s-au numărat Boris Johnson, Ministrul Finanțelor în guvernul din umbră George Osborne, și vicepreședintele partidului, pe
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
guvernul din umbră George Osborne, și vicepreședintele partidului, pe atunci Ministru al Apărării în guvernul din umbră Michael Ancram, Oliver Letwin și fostul lider de partid William Hague. În pofida acesteia, campania sa nu a câștigat susținere semnificativă înainte de Conferința Partidului Conservator din 2005. Discursul său, ținut fără notițe, s-a dovedit a fi un important punct de cotitură. În acesta, el a jurat că-i va face pe oameni „să aibă din nou sentimente mai bune față de conservatori” și a spus
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
punct de cotitură. În acesta, el a jurat că-i va face pe oameni „să aibă din nou sentimente mai bune față de conservatori” și a spus că dorește „trecerea la o generație cu totul nouă”. În primul vot al parlamentarilor conservatori ținut la 18 octombrie 2005, Cameron a ieșit al doilea, cu 56 de voturi, puțin mai multe decât se aștepta; David Davis avea doar 62 de voturi, mai puține decât se aștepta; Liam Fox a ieșit al treilea cu 42
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
doilea tur de scrutin, desfășurat la 20 octombrie 2005, Cameron a ieșit primul cu 90 de voturi, devansându-l pe David Davis care avea 57, iar Liam Fox fiind eliminat, cu doar 51 de voturi. Toți cei 198 de parlamentari conservatori au votat la ambele tururi. Următoarea etapă a procesului electoral intern al conservatorilor, între Davis și Cameron, a fost un vot deschis tuturor membrilor de partid. Cameron a fost ales cu peste dublul voturilor primite de Davis și peste jumătate
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
cele doar de voturi ale lui Davis. Deși Davis era inițial favorit, candidatura lui Davis a fost compromisă de un discurs dezamăgitor ținut la conferință, în vreme ce discursul lui Cameron a fost bine primit. Alegerea lui Cameron ca Lider al Partidului Conservator și ca Lider al Opoziției a fost anunțată la 6 decembrie 2005. Conform tradiției, când un lider al Opoziției nu este membru, el devine automat membru al Privy Council; așa a fost cazul cu Cameron, care a fost aprobat ca
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
stânga, "New Statesman" a comparat, cu comentarii negative, „noul stil de politică” al lui Cameron cu primii ani ai lui Tony Blair la conducere. Cameron a fost acuzat că acordă atenție excesivă imaginii, ITV News difuzând imagini de la Conferința Partidului Conservator din 2006 din Bournemouth în care el apărea purtând patru ținute diferite în doar câteva ore. Într-un comunicat politic al Partidului Laburist, Cameron a fost caracterizat drept "", care poate să-și schimbe mesajul pentru a se adapta așteptărilor publicului
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
preferat” al fiicei lui. De asemenea, realizatorul de emisiuni de comedie Charlie Brooker l-a descris în editorialul său din The Guardian ca fiind „asemenea unui ou de Paști gol, dar fără dulciuri înăuntru”. Dinspre dreapta, fostul președinte al Partidului Conservator Norman Tebbit l-a asemuit pe Cameron cu Pol Pot, „el are intenția de a elimina chiar și amintirea thatcherismului înainte de a construi Noul Partid Modern Milos, Verde și cu Accepțiune a Globalismului”. Fostul parlamentar conservator Quentin Davies a trecut
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
fostul președinte al Partidului Conservator Norman Tebbit l-a asemuit pe Cameron cu Pol Pot, „el are intenția de a elimina chiar și amintirea thatcherismului înainte de a construi Noul Partid Modern Milos, Verde și cu Accepțiune a Globalismului”. Fostul parlamentar conservator Quentin Davies a trecut la laburiști în 26 iunie 2007, etichetându-l pe Cameron drept „superficial, nedemn de încredere și [cu] o aparentă lipsă a oricărei convingeri clare” și a declarat că a transformat misiunea Partidului Conservator într-o „agendă
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
Globalismului”. Fostul parlamentar conservator Quentin Davies a trecut la laburiști în 26 iunie 2007, etichetându-l pe Cameron drept „superficial, nedemn de încredere și [cu] o aparentă lipsă a oricărei convingeri clare” și a declarat că a transformat misiunea Partidului Conservator într-o „agendă de relații publice”. Editorialistul și scriitorul conservator tradiționalist Peter Hitchens a scris: „dl. Cameron a abandonat și ultima diferență semnificativă între partidul său și stânga de la putere”, acuzându-l de îmbrățișarea liberalismului social și a poreclit partidul
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]