13,488 matches
-
7129): „Am dat și am miluit ruga noastră, sfânta mănăstire a Sfântului Sava, ce este în târgul Iași,... cu patru fălci de vie, ce sânt în Dealul Mândrul și la Laslău, la Cotnari, care acele vii au fost ale lui Coste Băcioc vornic și el le-au pierdut... pentru hiclenie, pentru că el cu Gașpar (Grațiani) voievod s-au ridicat împotriva turcilor și au tăiat mulți turci în Iași apoi l-au prins și a fost ucis în țeapă la Schinder pașa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
zis împăratului: "Domnul Dumnezeul tău, să te primească!" 24. Dar împăratul a zis lui Aravna: Nu! vreau s-o cumpăr de la tine pe preț de argint, și nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot care să nu mă coste nimic." Și David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. 25. David a zidit acolo un altar Domnului, și a adus arderi de tot și jertfe de mulțumire. Atunci Domnul a fost potolit față de țară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
aminte, și chestia asta mă înnebunea. N-aș fi putut închide un ochi. Aș fi zăcut în pat toată noaptea, storcându-mi creierii... Sună-i, l-a întrerupt mama cu lacrimi în ochi. 3tc "3" Să te internezi la Cloisters costa o avere. De aia mergeau acolo atâtea vedete pop. Unele asigurări de sănătate acopereau costurile astea, dar cum eu nu mai stăteam în Irlanda de aproape opt ani, nu aveam asigurare de sănătate. De fapt, dacă mă gândeam mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-am dat seama că eram aproape de casă. Eram amețită de fericire. Deci, până la urmă, n-avea de gând să mă omoare! Chiar aici, am răspuns. —A trebuit să ocolim fiindcă se sapă pe Fifth Street. Așa c-o să te coste cu câțiva dolari mai puțin decât arată aparatul. I-am aruncat prețul întreg, plus un bacșiș. îNu eram chiar atât de drogată.) Apoi am coborât recunoscătoare din mașină. —Hei, te cunosc! a exclamat taximetristul. O, nu! De fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Eram unicul vinovat pentru faptul că familia mea era privată de propria-i casă. Și asta numai pentru că fusesem un purceluș. — Nu putem să ne luăm altă casă? m-am milogit eu. A, nu! Amândouă au clătinat din cap. Casele costă o groază de bani. Dar am bani în pușculiță, m-am oferit eu. Mi-aș fi dat și viața, ce să mai vorbim de cei cincizeci de penny pe care-i aveam în pușculița roșie, în formă de cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a fost frică? m-a întrebat John Joe. Nu-mi puteam permite să-mi fie frică, am răspuns eu strâmbând din nas. Era ceva ce trebuia făcut și cu asta basta! Ceea ce era aproape adevărat, am realizat surprinsă. — Cât a costat? a rostit Eddie întrebarea care conta cel mai mult pentru el. Dumnezeule, nu știu! Sunt sigură că nu prea mult. Eddie a râs întunecat. —Pe ce lume trăiești? Probabil că te-ai născut abia ieri. Dentiștii și doctorii, în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Femeia de la farmacie a zis să te țin la căldură, dar ție ți-e deja cald, a bolborosit el. La miezul nopții, temperatura îmi urcase la patruzeci, așa că Luke a chemat doctorul. Ca să chemi acasă un doctor, în Manhattan, te costa cam tot la fel de mult ca un apartament de trei camere. însemna că Luke mă iubea cu-adevărat. Doctorul a stat trei minute, mi-a pus diagnosticul „răceală“ - o răceală zdravănă, o răceală adevărată, nu doar un guturai ceva mai grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avea să urmeze. Avem aici o gamă de produse, a sărit la țanc replica ei. M-am pregătit pentru discursul departamentului vânzări. Din când în când, auzeam „testat în laborator“, „agenți exclusivi“, „nutrienți vitali“, „formulă hrănitoare“, „unica ta speranță“. — Cât costă? am întrebat. îți lua și pielea de pe tine. —Bine, am înghițit eu. îl iau. — Chiar ai nevoie de șampon, de spumă, de balsamul care nu se spală, de serul anti-cârlionți și de... — Stai puțin, am spus pentru ca apoi să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a băgat mâinile în el. —Ei, era în regulă, a replicat Helen. N-aș zice că era frumos, dar... — Și nici măcar nu mi-au dat să citesc vreun Hello, am lăcrimat eu. —Nesimțiții, m-a susținut Helen. —Și cât a costat! am țipat. Nu mi-au terminat numai părul! — Știi cu cine semeni? m-a întrebat Helen gânditoare. —Cu cine? Am întrebat eu cu o voce tremurătoare, sperând că voi fi izbăvită. —Brenda Fricker. —AAAAaauuuuuuuuu! — Știi, când a jucat rolul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fără să se adreseze nici uneia dintre noi în mod particular - Lucille compensează minusul de la capitolul statură cu un plus de decibeli. Azi e mai mică și mai zgomotoasă decât de obicei, înecată într-o rochie purpurie Oscar de la Renta care costă de trei ori mai mult decât mașina mamei mele. Emoțiile de dinainte de nuntă au redus regimul alimentar al lui Lucille la de sistemul spartan la cel etiopian. Porumbeii din Central Park sunt mai bine hrăniți decât ea. — Vai, Claire, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai spun de modelul de fond de pe glazură care e la fel cu modelul după care au fost cusute diamantele de pe rochia de mireasă și cu cel de pe farfuriile de porțelan! și ce contează că prăjitura asta ca un zgârie-nor costă aproximativ tot atât cât taxa pe un an la un colegiu privat? E, literalmente, perfect. E o capodoperă marca Sylvia Weinstock. Ce altceva aș mai putea cere? Ce altceva mi-aș mai putea dori? Ușa masivă care dă către scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o carte de vizită, pe care mi-a întins-o - un psiholog bun. Trebuie să începi să mergi la el de-acum. Femeia asta lucrează de ani de zile cu angajații de la Grant Books, așa că știe cum stă treaba aici. Costă scump și asigurările noastre de sănătate nu acoperă consultațiile astea - dar le vor acoperi cei de la Resurse Umane. Grant Books a ajutat-o să-și țină copiii în liceu, dar, crede-mă, măcar atât poate să facă și departamentul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu mine, acasă. Cât de nerăbdătoare fusesem în dimineața aia, în cele câteva minute până când se fiersese cafeaua. Cât de complet deconectată eram de Mara. Nu mai fusesem la sala de gimnastică de luni de zile, iar majoritatea meselor mele costau șaptezeci și cinci de cenți și proveneau din automatul din clădire. De când ne mutasem împreună, petrecusem cu prietenul meu nu mai mult de trei ore în stare de trezie. — Trebuie să mă întorc la treabă, a spus Vivian, făcând obosită cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rău, Lucille, dar trebuie să mă întorc la serviciu. — Muncești prea mult, a bolborosit ea, ajutându-mă să dezbrac rochia. Ei, eu o să cumpăr un voal. Numai așa, să-l avem. Numai așa, să-l avem? Voalurile de la Vera Wang costau cam 3000 de dolari - nu se putea spune că intrau în categoria cumpărăturilor pe care le faci sub imperiul unui impuls de moment. I-am spus lui Lucille, cu fermitate, că preferam să aștept - în mod total necaracteristic, ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Ma Tante’ s. Eva Wilt se urcă fericită în mașină, iar până ajunseră la Ipford, mintea ei socoti prețul mașinii și al casei, semnificația unei ținute lejere în localul Ma Tante’s îunde auzise că aperitivele gen cocteil de crevete costau 95 de pence) și faptul că dr. Pringsheim urma să-l distreze pe profesorul universitar suedez. — Aveam de gând să merg pe jos până-n oraș, minți ea. Mașina a luat-o Henry și afară e-o zi așa de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
era și trosneala Pringsheim. Trosneala cu avansările, trosneala cu Tipografii. în ultima vreme avusese parte de destule trosneli. — Cu ce Dumnezeu aș putea să mă-mbrac? întrebă el. — Ai cămașa aia mexicană pe care ți-ai cumpărat-o anul trecut la Costa del Sol! îi strigă Eva din baie. De-atunci n-ai mai avut ocazia s-o porți niciodată. — Și nici nu intenționez s-o fac acum, bombăni Wilt, scotocind printr-un sertar în căutarea a ceva greu de definit, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dacă nu vă supărați, spuse cu glas slab profesorul Baxendale. Dr. Mayfield îi turnă unul dublu. Când se întoarse la locul său de la fereastră, Judy se ițea încă o dată din groapă. — Problema cu îmbălsămarea, continuă dr. Board, este că te costă prea mult. Acum eu nu zic că ghemotocul ăla seamănă perfect cu Eva pe care mi-o amintesc eu... — Pentru numele lui Dumnezeu, chiar trebuie s-o ții în continuare așa? îl repezi dr. Mayfield, dar dr. Board nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Nu bei, nu fumezi, știu, iar damele mele au zi liberă azi, nu ți le pot oferi. Dar o cafea veritabilă, în vremea noastră, e o adevărată provocare, crede-mă. Aproape un atentat la armonia socială. Un kilogram de cafea costă la negru salariul pe o lună, gândește-te. Celălalt nu răspunse. Fereastra se întunecă, cobora seara. Mișcările încetiniseră, vocea se estompa. — Nu, e târziu, și-așa adorm greu. Hai să vorbim mai bine despre slujbă. Păi, ce să vorbim, înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
magazine, stații de pompieri, băi publice, frizerii, oriunde. Cunoscut de toți, o vedetă, ce mai! Fără precauții sau emoții sau sentimente, uita, într-o clipă, unde fusese, ce vorbise. Glume, anecdote, dar și comentarii impertinente, care l-ar fi putut costa scump. Mereu relaxat, firesc, nimeni n-ar fi bănuit că e bolnav. Numai cine îl știa de mult. Vigoarea sa fizică, bunul-simț, seriozitatea de altădată... Avea nevoie de imunitatea specială pe care doar Autorități speciale o pot acorda, cum ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-ți văd bijuteriile. Vine ziua fiicei mele și încă nu i-am luat un cadou. Poate mă ajuți să aleg ceva pentru ea. — Poate. Hai înăuntru, să ne uităm. Despre prostia omenească Am sfârșit prin a cumpăra un colier care costa undeva pe la o sută șaizeci de dolari (treizeci de dolari reducere față de prețul originar pentru că am plătit cu bani gheață). Era un obiect frumos și delicat, cu bucățele de topaz, granat și cristal înșirate pe un lănțișor subțire de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
diagnostic bun spre sfârșitul zilei. Dacă el și tatăl lui au timp, or să urce dealul cu două mașini, să-mi aducă Oldsmobilul în seara aceea. Dacă nu, să-i aștept mâine dimineață. Nu mă obosesc să-l întreb cât costă reparația. Am rămas cu gândul la Iugoslavia și mă gândesc la ororile din Sarajevo și Kosovo, la miile de nevinovați măcelăriți, care au murit fără alt motiv decât acela că erau văzuți ca fiind altfel decât oamenii care i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar acum pur și simplu nu îmi mai pasă. Oricum, celălalt motiv pentru care urăsc invitațiile la cină este că eu nu gătesc prea bine, așa că noi, ca să întoarcem favoarea, invităm cuplurile la restaurant. Și Tim se plânge că îl costă o avere. Nu e vorba că ar fi cărpănos, dar pune bani deoparte pentru o casă. Și nu poți să economisești pentru o casă în Dublin și în același timp să duci cupluri oarecare la restaurante scumpe din două în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
știu că nu mi-ar permite. Așa că îmi pare rău. Chiar îmi pare. Îi zâmbesc cât pot de larg, mă ridic iar și plec. Cele mai bune lucruri din viață sunt gratis, se spune, și, din fericire, un zâmbet nu costă nimic. Și asta e tot ce va primi Celeste față-ascuțită azi de la mine. Scumpo pe naiba. În spate, Lydia are un atac de panică. Îmi spune că, în timp ce scotea căruciorul, una din chifle a căzut de pe tavă și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
agenți imobiliari Începători. Uram să spun lucruri de genul „un aspect foarte plăcut“. Și uram faptul că, dacă cineva Îți spunea că Își permite o casă de 300.000 de lire, noi trebuia să-i dăm detalii despre case care costau pe puțin 400.000, după care să ne uităm așa, de sus la ei, gen „Aveți doar 300.000 ? Doamne, ce ratați.“ Așa că, după șase luni, mi-am schimbat cariera și m-am hotărât să mă apuc de fotografie. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
restaurant, ce e ? O cafenea ? — Nu chiar, spune meditativă. N-am mai fost niciodată Într-un asemenea loc. Intri și cineva Îți dă o tavă, apoi Îți iei singur mâncarea să te duci și o mănânci la masă. Și nu costă decât două lire ! Iar dup-asta ai program artistic gratis ! Câteodată e bingo sau whist... altădată cântă cu toții la pian. Ba, odată au avut și un ceai dansant ! Mi-am făcut o tonă de prieteni noi. O fixez În liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]