7,196 matches
-
dorință de libertate și de egalitate 114 Posibilele și imposibilele limbajului nostru 116 Lumi fără cultul muncii 117 Care este realitatea "realității economice"? 124 A fi întruna "nesatisfăcut" 133 Dêmokratia, o imposibilă modernă 138 Inventarea individului, a Bunului Dumnezeu, a Diavolului și a fericirii pămîntene 150 A împiedica lumea să se oprească 159 Spaime moderne: barbaria posibilului 167 Un scandal foarte modern sau neputința de a simți frica 170 Lumea ca întreprindere 178 Cinismul complexității lumii 183 Suntem condamnați la a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
căt îți displace ceea ce trebuie să faci. Iar dacă asta te face fericit acceptă. Discuțiile dintre aceste două perechi fură întrerupte de Lucas ce sosi în cameră împingănd un pat de o persoană cu rotite. În acel moment Roșul sau Diavolul îi întrebă: Sunteți de acord? Da se auziră două glasuri contopite de două dorințe diferite. Atunci pe curănd spuse Roșul dispărănd. Imediat începu pregătirea pentru schimbare sub îndrumarea precisă a lui Lucas. Ștefan se așeză pe pat nerăbdător să își
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
și echitatea. Încorporările exemplare ale acestui mesaj erau pentru evreul Weininger învățătura lui Iisus Christos precum și filozofiile lui Platon și Kant. În alcătuirea omului, susținea el, intră două principii: principiul ordinii, care provine de la divinitate, și principiul haosului, reprezentat de diavol. Ele își dispută dominația asupra ființei sale. Liberă cu adevărat este doar personalitatea creatoare care a reușit să scape de tirania dorințelor și înclinațiilor simțurilor. Iubirea de sine, vanitatea, egoismul, lăcomia, înclinația spre plăceri sunt simptome obișnuite ale bolii gândirii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a bătut la ușa lui și l-a auzit cum «blestema, urla și cânta», lucrând la noua lui fugă. După o oră întreagă, Beethoven a venit în cele din urmă la ușă cu totul răvășit, ca și cum ar fi luptat cu diavolul. Timp de 36 de ore, el nu mâncase nimic deoarece bucătarul și servitoarea au fugit după accesul lui de furie. Un asemenea om ai datoria să fii!“ (Citat după R. Monk, op. cit., p. 62.) 15 Fania Pascal, care i-a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
căreia, într-o zi, un pelerin, la Pietraperzia 25, i-a cerut să gătească macaroane și să i le ducă, fără să pomenească ceva despre asta soțului ei. Cum secretul nu a fost ținut, la locul întâlnirii se găseau doi diavoli care l-au făcut să dispară pe soț și, ca pedeapsă pentru că femeile nu pot păstra o taină, au aruncat blestemul ce avea să ne urmărească pe toate: Maledetta sii tu e la tua genia!26 Cred că începea să
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
se voia mai presus de Dumnezeu. Va fi alungat din cer împreună cu îngerii care i-au fost alături formînd apoi ceata demonilor. Primul păcat săvîrșit de om este cel al lui Adam și al Evei, care au căzut în ispita diavolului și n-au ascultat porunca lui Dumnezeu, înfruptîndu-se din Pomul cunoașterii. Este supranumit și păcatul strămoșesc. Păcatele de moarte sînt de neiertat și cuprind pe cele săvîrșite în contra lui Dumnezeu Însuși și a dreptei credințe: contestarea divinității, nerecunoașterea lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cîteva analogii posibile. Prima, între creștinism și comunism. "Alături de ura împotriva bogatului și condamnarea lui radicală, stătea, în revoluția creștină ca și în acea comunistă de astăzi, o ură, tot atît de veninoasă poate, împotriva intelectualului. Pentru fanatic, intelectualul este diavolul, fiindcă intelectualul se îndoiește. Entuziasmul pentru știință, afișat de socialismul contemporan, s-a dovedit a fi, în practică, o frază de paradă: în mase ura contra cărturarului este fundamentală, este ura către monstrul neînțeles. Și agitatorii, cei din împărăția romană
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care a născut-o existența și care constă, pur și simplu, în a nu putea muri. "Tălăngile - trist/ Tot sună dogit,/ Și tare-i tîrziu,/ Și n-am mai murit..." (Pastel)". Lui Bacovia și moartea-i eșuează, este un vîndut diavolului: "Perpetua aneantizare a lui Bacovia este o rană .profundă, existențială, o crestătură în propria sa carne. Răul său este viu și ia astfel o direcție. Pe verticalitatea Dumnezeu - Satan, Bacovia se orientează în jos, el coboară scara pe negativ. Această
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cât și în diaspora. Nimeni nu contesta asta, iar această cedare de primă instanță era asumată explicit de Noica pentru realizarea, cu ajutorul autorităților, a himerelor lui culturaliste. Ar fi poate de investigat și faptul că afirmarea transparentă a pactului cu diavolul îi anihila de fapt rolul de agent de influență, căci toți prietenii săi din diaspora au știut din capul locului că era o cedare pentru a putea ieși, de câteva ori în două decenii, din închisoarea numită RSR și că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
schița În cărbune, negru pe alb, a siluetelor confuze care, În pictura terminată, aveau să fie avangarda unei oști. Modul cum Îl reprezentase pe cavalerul solitar - la Început urma să aibă o atitudine liniștită, În stilul cunoscutei Cavalerul, moartea și Diavolul de Dürer - Îi fusese sugerat lui Faulques de o scenă din Micheletto da Cotignola În luptă, unul dintre cele trei tablouri pe lemn din tripticul consacrat bătăliei de la San Romano: cel de la Luvru. Acolo, ravagiile timpului estompaseră contururi și imprimaseră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
este prilejuit de apariția în scenă a șarpelui, "mai șiret decît toate fiarele cîmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu" [Facerea, 3:1]. Existența acestuia, anterioară celor două personaje umane, simboliza conform mitului biblic prezența întrupată a răului în lume. Diavolul, Satan(a) sau Lucifer înaltul înger căzut își ascundea chipul sub o formă mincinoasă; căci, o minciună implicită poate fi descoperită în această mascare de identitate, știut fiind faptul că în esență șarpele era asociat cu simbolul înțelepciunii 12. Șiretenia
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Satan(a) sau Lucifer înaltul înger căzut își ascundea chipul sub o formă mincinoasă; căci, o minciună implicită poate fi descoperită în această mascare de identitate, știut fiind faptul că în esență șarpele era asociat cu simbolul înțelepciunii 12. Șiretenia diavolului poate fi identificată cu cea dintîi prezență a răului, înșelăciunii, păcatului și minciunii în spațiul edenic. Această primă și diavolească viclenie a înșela implicit fără să minți explicit constituie un exemplu de referință pentru viitoarea ideologie cazuistă, care, analizînd obligațiile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Eva au început să cunoască lumea așa cum este, cunoaștere pe care constatarea propriei goliciuni o sugerează simbolic. Această cunoaștere nu înseamnă însă că omul a devenit asemenea lui Dumnezeu. Într-un atare amestec al adevărului cu minciuna se ascunde perfidia diavolului. Practicarea acestui mod de a argumenta prin pervertirea limbajului, a celui biblic inclusiv este specifică falșilor învățători, care au năpădit pămîntul după cădere 13. Citarea cuvîntului Scripturii este utilizată în egală măsură și de adevăratul învățător și de cel fals
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este milostiv și vă va ierta!". Fiecare dintre ei va cita texte doveditoare, primul dreptei judecăți, celălalt, milosteniei. Odată păcatul comis, îngerul va consola: "Să nu cazi în deznădejde, Dumnezeu este milostiv și iartă; căiește-te, întoarce-te la Dumnezeu!". Diavolul însă va striga: "Cum, aștepți îndurare? Ai făptuit un păcat; nu știi că Apostolul Pavel a spus cît se poate de clar că desfrînații nu vor intra în împărăția cerurilor? Ești blestemat!" [Kolakowski, 1993:149]. Cum însă îl putem deosebi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Cum, aștepți îndurare? Ai făptuit un păcat; nu știi că Apostolul Pavel a spus cît se poate de clar că desfrînații nu vor intra în împărăția cerurilor? Ești blestemat!" [Kolakowski, 1993:149]. Cum însă îl putem deosebi pe înger de diavol, cîtă vreme și unul și altul utilizează unul și același instrument de exprimare: limbajul?. O meditație aparte s-ar cuveni să se concentreze asupra acestei duale posibilități a cuvîntului de a purta atît încărcătura adevărului, cît și pe aceea a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înfruptat de la bun început din rodul "vieții fără de moarte". Un posibil răspuns oferă Sfîntul Damaschin, care consideră că "nu era folositor ca omul să dobîndească nemurirea, fără să fie încă ispitit și încercat, ca să nu cadă în mîndria și osînda diavolului" [1993: 93]. Cîteva nuanțe se cuvin să completeze, totuși, o atare opinie, avînd în vedere că: deși existența pomului vieții este consemnată explicit în textul biblic " Iar în mijlocul raiului era pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului" [Facerea, 2
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu se spună minciuni. Într-adevăr, Sir Thomas Browne, care în 1646 a scris Pseudodoxia epidemica, a mers chiar mai departe cu această observație. El susținea că: atît de întins este Imperiul Adevărului, încît trece chiar dincolo de granițele Iadului, și Diavolii înșiși sînt obligați zi de zi să-l respecte; deși pe noi ne păcălesc cu adevărurile Moralei, ei nu se mint unul pe altul; înțelegînd că orice comunitate rămîne unită cu ajutorul Adevărului și că nici Iadul n-ar putea exista
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sus (cf. Bok 1978:18-19; Johnson 1963:362), însă, în mod sigur, ea se potrivește cu viziunea noastră sociologică asupra condițiilor necesare unei vieți sociale armonioase. Însă ne putem simți tentați să punem la îndoială presupunerea lui Sir Thomas că diavolii nu se mint unul pe altul; dacă aceștia ar fi asemenea oamenilor, este de crezut nu numai că și-ar minți neîncetat victimele, ci s-ar păcăli și între ei din cînd în cînd. S-au scris multe cărți, documentate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
numai din lăcomie... nu din răutate sau teamă... și nici măcar dintr-o înclinație naturală însă coruptă spre minciună... Se pare că ei au mințit în mod automat, mecanic, dintr-un spirit de echipă, ca un om care s-ar vinde diavolului numai pentru că n-ar vrea să "strice petrecerea generală". Levitt și Levitt (1979:336) prezintă lucrurile într-un mod mai simplu. Referindu-se la minciunile lui Nixon cu privire la cariera sa, ei spun: Cetățenii nu se mai puteau încrede în perspectiva
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mea, în mod semnificativ de acelea pe care le-am studiat deja în alte contexte. Prezentarea mai multor minciuni apărute în mass-media ar putea să ne amuze, însă nu ar contribui la progresul cercetării noastre. O pagină din The Times diavolul citi Și imediat ziarul cît colo-l azvîrli. Oi fi eu cel mai mare mincinos, se văicări, Dar ăștia chiar m-au întrecut în a minți! (Smith 1973:92) Aceste versuri scrise de William James Linton și publicate în 1850
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
II 18. Ioan Lobiuc: Lingvistică generală 19. Constantin Ciopraga: Personalitatea literaturii române 20. Z. Ornea: Medalioane 21. Guy Hermet: Istoria națiunilor și a naționalismului în Europa 22. Petru Ursache: Etnoestetica 23. Alain Renaut: Era individului În pregătire: Michel Pastoureau: Stofa diavolului Bun de tipar: 1998 Format 1/16 (54 ( 84) PRINTED IN ROMANIA • Tiparul executat la Imprimeria Institutului European pentru Cooperare Cultural-Științifică Iași • str. Cronicar Mustea nr. 17 • C.P. 161 • cod 6600 • Tel. Difuzare: 032/233731 • Fax: 032/230197 • euroedit@hotmail
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mamă, își făceau de cap: unul se târa pe jos, altul se dădea peste cap, iar altul se cobora-n puț ca să caute cuiburi de vrabie, se urca-n copaci ori pe vârful casei, ca să adune miere de prin trestii. Diavolii de ei se hârjoneau prin garduri cu câinii vecinilor, trăgeau pisicile de coadă, ca să le miorlăie, furau ouăle de prin cuibarele găinilor, sfâșiau cămăși și cearșafuri, ca să-și facă coadă de zmeu, câte și câte nu mai făceau, încât băgaseră
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Apostolilor continuă: « Iar el, ridicându-se, s-a dus. Și iată un bărbat etiopian» (Fap 8,27). Un etiopian care nu numai că vine de departe, ci este și o persoană ce emană neliniște. Cei din vechime îl înfățișau pe diavol asemenea unui etiopian, încornorat și negru la față. Filip iese în întâmpinarea acestui om: «[...] eunuc, demnitar al reginei Candace a etiopienilor, care era mai mare peste întregul ei tezaur, fusese la Ierusalim ca să se prosterneze. Se întorcea acum, așezat în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în medii pastorale, mănăstirești, în ambianțe tribale. Trei narațiuni cu călugări incită și creează suspans prin comportamentele brave ale protagoniștilor; a patra construiește un spectacol bahico-pantagruelic vrednic de Mihail Sadoveanu și de Calistrat Hogaș. Un călugăr în veșnică luptă cu diavolii pe care îi izgonește bătând într-un lighean de aramă și trăgând focuri de pistol, înverșunat în a-și educa permanent puterea de abstinență, ține în chilie cărnuri și sticle cu felurite alcooluri fără a se atinge de ele și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Iubire magică, îngr. Victor Iova, București, 1984; Gânduri albe, îngr. și introd. Victor Crăciun, pref. Șerban Cioculescu, București, 1986; Capul de zimbru, îngr. și pref. Marin Beșteliu, București, 1987; Toiagul minunilor, îngr. și pref. Nicolae Florescu, București, 1991; Alcyon sau Diavolul alb, îngr. și pref. Florentin Popescu, București, 1992; Poezii inedite și corespondență, îngr. și pref. Ileana Ene, Galați, 1993; Călătorie spre locul inimii, îngr. Radu Voiculescu, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1994; Lostrița. Căprioara din vis, îngr. Florentin Popescu, București, 1995
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]