7,314 matches
-
cu alte cuvinte, de numărul mandatelor în forurile legislative (Butler, 1963: 194-204). * În sistemele majoritare uninominale, o traducere relativ corectă a voturilor în locuri în rândul partidelor majore depinde și de absența oricărei părtiniri privind numărul de alegători pe fiecare district. Acest număr trebuie să fie aproximativ același pe tot cuprinsul țării, sau măcar zonele de putere și de slăbiciune ale partidelor majore trebuie să fie distribuite aleator. Dacă există un număr mare de districte și dacă frontierele sunt delimitate de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
privind numărul de alegători pe fiecare district. Acest număr trebuie să fie aproximativ același pe tot cuprinsul țării, sau măcar zonele de putere și de slăbiciune ale partidelor majore trebuie să fie distribuite aleator. Dacă există un număr mare de districte și dacă frontierele sunt delimitate de comisii imparțiale, această condiție poate fi îndeplinită. Sistemele majoritare uninominale pot produce astfel o reprezentare relativ corectă a tiparelor generale de votare dacă există un număr (mic) de partide relativ egale, dacă sprijinul lor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
condiție poate fi îndeplinită. Sistemele majoritare uninominale pot produce astfel o reprezentare relativ corectă a tiparelor generale de votare dacă există un număr (mic) de partide relativ egale, dacă sprijinul lor este răspândit "normal" (uniform) în țară, și dacă frontierele districtelor sunt delimitate într-o manieră imparțială. Aceasta înseamnă de fapt omogenitate națională. De asemenea, cu cât numărul partidelor semnificative este mai mic, cu atât este mai bine, în consecință este de preferat un sistem bipartidist. În realitate, posibilitățile de denaturare
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
chiar dacă au existat un timp îndelungat, condițiile competiției sunt de așa natură încât efectele automate ale sistemelor electorale în decursul timpului tind să fie minimizate. Un exemplu de posibil impact îl constituie problema "naționalizării" partidelor. Așa cum s-a discutat, întrucât districtele mari sunt o premisă a reprezentării proporționale, "naționalizarea" confruntării se face mai curând de RP decât de sistemul majoritar uninominal. Într-adevăr, reprezentarea proporțională a fost introdusă un timp în Franța ca armă împotriva politicii electorale în comunitățile mici (Duverger
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
încurajează sistemele multipartidiste. Aserțiunea a fost înaintată cel mai fervent de Duverger în anii '40, fiind riguros testată pentru prima dată de Rae în anii 1960 (Hermens, 1941; Duverger, 1954: 206-55; Rae, 1967; Lijphart, 1984a: 150-69). CASETA 11.2 Magnitudinea districtelor și proporționalitatea Dezbaterea privind meritele relative ale reprezentării proporționale și ale sistemelor majoritare se leagă de obicei de principiile generale ale repartizării locurilor. Totuși, în multe situații, acestă dezbatere poate pierde din vedere aspectul real, din moment ce magnitudinea districtelor poate fi
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
2 Magnitudinea districtelor și proporționalitatea Dezbaterea privind meritele relative ale reprezentării proporționale și ale sistemelor majoritare se leagă de obicei de principiile generale ale repartizării locurilor. Totuși, în multe situații, acestă dezbatere poate pierde din vedere aspectul real, din moment ce magnitudinea districtelor poate fi mai importantă decât metoda repartizării locurilor. Asupra acestei probleme s-a atras pentru prima oară atenția în contextul alegerilor irlandeze. Țara a avut un sistem funcțional cu două partide și jumătate; așadar se pare că temerile că RP
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
avut un sistem funcțional cu două partide și jumătate; așadar se pare că temerile că RP ar conduce la lipsa unei majorități și la instabilitate guvernamentală erau evident nefondate. Dar acest rezultat a fost obținut în mare parte deoarece magnitudinea districtelor electorale în Republica Irlanda este redusă: majoritatea au doar între trei și cinci locuri. Într-adevăr, magnitudinea districtelor a scăzut până în 1940 față de cum era inițial. Această situație îngreunează alegerea candidaților dacă nu aparțin unui partid care obține cel puțin
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
la lipsa unei majorități și la instabilitate guvernamentală erau evident nefondate. Dar acest rezultat a fost obținut în mare parte deoarece magnitudinea districtelor electorale în Republica Irlanda este redusă: majoritatea au doar între trei și cinci locuri. Într-adevăr, magnitudinea districtelor a scăzut până în 1940 față de cum era inițial. Această situație îngreunează alegerea candidaților dacă nu aparțin unui partid care obține cel puțin 20 procente din voturi, cu excepția situației în care acești candidați au adepți personali localizați într-un district dat
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
magnitudinea districtelor a scăzut până în 1940 față de cum era inițial. Această situație îngreunează alegerea candidaților dacă nu aparțin unui partid care obține cel puțin 20 procente din voturi, cu excepția situației în care acești candidați au adepți personali localizați într-un district dat. Acest lucru se poate întâmpla, dar este un fapt rar acolo unde partidele tind să fie naționale. Același lucru s-a întâmplat în Spania o dată cu revenirea democrației la jumătatea anilor 1970. Irlanda a adoptat VUT, iar Spania, sistemul reprezentării
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Irlanda a adoptat VUT, iar Spania, sistemul reprezentării proporționale pe liste. Totuși, rezultatul este similar în aceea că fără să trebuiască să introducă pragurile "celor cinci procente", partidele mari sunt în mod clar preferate. Fiecare provincie a Spaniei constituie un district și numai unul, indiferent cât de mare sau de mică. Majoritatea provinciilor au dreptul la patru sau cinci membri ai parlamentelor regionale (Cortes), Madridul și Barcelona fiind singurele cu mai mult de douăzeci de locuri. Sistemul este astfel părtinitor în favoarea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nedrepte. Totuși, ele au aproape același efect, cu excepția faptului că dau mai multă putere conducerii partidului. În sistemele majoritare uninominale, locurile sunt rareori complet sigure; oricum, elitele locale sunt cele care aleg candidații. Cu sistemele de reprezentare proporțională bazate pe districte mici, unele locuri sunt sigure pentru candidații din fruntea listelor partidelor mari sau chiar ale partidelor mici în cele câteva districte mari iar selecția candidaților se face de către conducerea centrală a partidelor. Cheia caracterului proporțional sau de altă natură a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sunt rareori complet sigure; oricum, elitele locale sunt cele care aleg candidații. Cu sistemele de reprezentare proporțională bazate pe districte mici, unele locuri sunt sigure pentru candidații din fruntea listelor partidelor mari sau chiar ale partidelor mici în cele câteva districte mari iar selecția candidaților se face de către conducerea centrală a partidelor. Cheia caracterului proporțional sau de altă natură a unui sistem electoral constă așadar atât în magnitudinea districtelor, cât și în etichetarea formală a sistemului. Relația pare să fie într-
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fruntea listelor partidelor mari sau chiar ale partidelor mici în cele câteva districte mari iar selecția candidaților se face de către conducerea centrală a partidelor. Cheia caracterului proporțional sau de altă natură a unui sistem electoral constă așadar atât în magnitudinea districtelor, cât și în etichetarea formală a sistemului. Relația pare să fie într-adevăr strânsă: patru din cele cinci sisteme bipartidiste din anii '50 și '60 au avut un sistem electoral cu majoritate simplă (al cincilea fiind Austria), în timp ce într-o
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sub umbrela generală a distincției între sistemele majoritare și sistemele proporționale (RP). A doua categorie traduce mai corect tiparele de vot ale alegătorilor, dar există multe diferențe în cadrul fiecăruia dintre cele două tipuri largi. O componentă esențială o constituie magnitudinea districtelor, cu alte cuvinte, numărul de mandate în fiecare district. Cu cât acest număr este mai mare, cu atât relația dintre mandate și voturi în sistemele proporționale este mai corectă, dar mai puțin corectă în sistemele majoritare, în special în sistemele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sistemele proporționale (RP). A doua categorie traduce mai corect tiparele de vot ale alegătorilor, dar există multe diferențe în cadrul fiecăruia dintre cele două tipuri largi. O componentă esențială o constituie magnitudinea districtelor, cu alte cuvinte, numărul de mandate în fiecare district. Cu cât acest număr este mai mare, cu atât relația dintre mandate și voturi în sistemele proporționale este mai corectă, dar mai puțin corectă în sistemele majoritare, în special în sistemele cu majoritate simplă, într-un tur. Există o tendință
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Political Parties, ediția 1954: 206-55). Problema a fost analizată prima dată cu adevărat sistematic la sfârșitul anilor 1960 de D.W. Rae în The Political Consequences of Electoral Laws (1967). Vezi și A. Lijphart, Democracies (1984: 150-68). Asupra efectului magnitudinii districtelor, vezi J.F.S. Ross, The Irish Electoral System (1959). Asupra "regulii cubului" și efectelor sale, vezi D.E. Butler, The Electoral System in Britain since 1918 (1963). Literatura despre referendumuri nu este încă foarte cuprinzătoare. Vezi Referendums: A Comparative Study, ed. D.E.
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
propriilor competențe. Conceptul că fiecare dintre cele două niveluri ar trebui să fie independent în propria sferă de competență este fundamental (Wheare, 1963: 1-14; Elazar, 1979: 13-17; Burgess, 1986). Aceasta nu înseamnă că nu există alte niveluri de guvernare, precum districte sau orașe; dar numai două, guvernul central și nivelul superior al unității componente, sunt "independente". Numele date acestor unități componente de nivel superior variază: ele sunt numite state în Statele Unite, Australia, India și unele țări federale din America Latină; sunt numite
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de exemplu, dreptul privat scoțian diferă de dreptul privat englez, în ciuda faptului că Marea Britanie este un stat unitar. În al doilea rând, între statele federale și autoritățile entităților componente, dar și, în unele cazuri, între autoritățile federale și orașe sau districte, s-a născut un spirit de "parteneriat", rezultatul fiind ocolirea autorităților entităților componente. Prin diverse mijloace, fie ele financiare (fonduri publice), administrative (circulare, acte normative secundare sau cu aplicabilitate locală sau chiar legi) ori socio-psihologice (întâlniri între experți) entitățile componente
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Congresului Statelor Unite se îndreaptă către membrii "seniori" ai comitetului (cu alte cuvinte, cei care au prestat un serviciu îndelungat) este privit ca nedemocratic. Cetățenii nu ar trebui controlați de un grup permanent de legislatori care, contând pe sprijinul electoratului din districtul lor, pot manipula procesul legislativ. Soluția pare a fi rotația forțată. Totuși, astfel de mișcări nu au fost până acum larg adoptate în forurile legislative ale țărilor care se consideră liberal-democratice. Aceasta poate deoarece membrii doresc să rămână membri; dar
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
anului. Totuși, adevărata activitate se realizează nu atât în cadrul întru-nirilor plenare, cât în cadrul comisiilor. Comisiile sunt cele mai dezvoltate în legislativele din țările occidentale. Legislatorii joacă adesea un rol considerabil prin faptul că ajută la rezolvarea problemelor alegătorilor sau ale districtului lor electoral. În modificarea propunerilor guvernamentale sau în supravegherea administrației și în descoperirea scandalurilor, aceștia au un rol mai mic. În chestiunile de politică generală, rolul lor este de obicei limitat, deși, dacă se concentrează într-o manieră specializată pe
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
dacă încălcarea constituției era flagrantă (McClosky, 1960: 180-7). În plus, de atunci, Curtea a încercat să își concentreze acțiunea asupra disputelor între state și federație direct sau indirect, precum în cazul unor chestiuni de integrare rasială sau al trasării limitelor districtelor electorale și nu asupra disputelor între guvernul federal și o versiune idealizată a constituției. Celebrul caz Brown vs. Comitetul pentru Educație (1954), care a scos în afara legii segregarea rasială în școli, exemplifică o astfel de acțiune împotriva unei autorități locale
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și eficiență, 66-68 și intervenție militară, 332-333, 335-336, 339 și legitimitate, 82-84 și partide politice, 157 și sisteme politice, 91-97 și stat administrativ, 325-326 D'Hondt, 195, 196 Dicey, 350, 351 diferențiere, 66, 67, 379 Dinan, D., 254 Disraeli, 158 districte electorale, 194, 196, 199 și delimitarea abuzivă, 197 districte uninominale, 197 vezi și sisteme electorale Downs, A., 175, 386, 388, 394 Downs, S.J., 269 Drewry, G., 321, 327 Dunn, W.N., 367, 375 Durkheim, E., 67 Duverger, M., 84, 88
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și legitimitate, 82-84 și partide politice, 157 și sisteme politice, 91-97 și stat administrativ, 325-326 D'Hondt, 195, 196 Dicey, 350, 351 diferențiere, 66, 67, 379 Dinan, D., 254 Disraeli, 158 districte electorale, 194, 196, 199 și delimitarea abuzivă, 197 districte uninominale, 197 vezi și sisteme electorale Downs, A., 175, 386, 388, 394 Downs, S.J., 269 Drewry, G., 321, 327 Dunn, W.N., 367, 375 Durkheim, E., 67 Duverger, M., 84, 88, 149, 152, 153, 155, 160, 199, 201, 206 E
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în treburile interne ale Moldovei reies foarte clar dintr-un raport din 20 mai 1857 trimis de Lannoy Godel (trimisul Austriei în Moldova) către Boul (ministrul de externe al Austriei) în care scria: „controlul preliminar al listelor electorale trimise din districte o să fie efectuată cu grijă de către Ministrul de Interne cu ajutorul unei persoane de încredere și mă voi angaja personal ca să fie îndepărtat orice nume, care nar fi deplin îndreptățiți să participe la alegeri după apariția înaltului firman. Mai mult, Lannoy
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
într-adevăr, pentru ONU, de dosarul violenței în școală. Administrația guineeană a educației a fost solicitată pentru a face un diagnostic al violenței școlare din Guineea. Fiecare direcție sau subdirecție încearcă să distingă cât mai clar fenomenul, pe sector sau district. Sunt produse un anumit număr de cifre (Republica Guineea, 2003). De exemplu, Alsény Camara vorbește despre o anchetă realizată de el însuși, cu ajutorul unor profesori, arătând existența a "nouăzeci și trei de clanuri" în școli, fenomen apărut relativ recent și
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]