7,666 matches
-
parc există un monument creat recent, în anul 2000, "Monumentul Infanteriei Romane", cu ocazia împlinirii a 170 de la de la înființarea primelor unități de infanterie și a sărbătoririi forțelor terestre. Monumentul subliniază jertfa generațiilor de infanteriști care au servit tara sub drapel. Monumentul Infanteriei Romane a fost realizat de sculptorul Ioan Bolborea, este făcut din bronz, are o înălțime de 10,5 m, un diametru de 3 m și o greutate de 50 tone. În interiorul parcului sunt existente mai multe statui reprezentând
Aviatorilor () [Corola-website/Science/303441_a_304770]
-
fost comandată de viceprefectul Simion Probu-Prodan. Avea rolul de a interzice accesul trupelor maghiare pornite din Aiud spre centrul Munților Apuseni. Ioan Șuluțiu, tribun, se ocupa cu aprovizionarea cu muniție. Singura legiune românească despre care se știe că a avut drapel a fost Legiunea Auraria Gemina. Acesta era în culorile naționale actuale, albastru-galben-roșu, dispuse orizontal, cu culoarea roșie în partea inferioară. Hampa sa era în culorile naționale maghiare, roșu-alb-verde, pentru că era captură de război, fiind luată de la trupele ungare într-una
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
a pornit spre Țebea. Pe tot parcursul s-a cântat "Marșul lui Iancu" și "Deșteaptă-te, române!". Când primii oameni intrau în Țebea, ultimii din coloană abia porneau din Baia de Criș. În fruntea convoiului mergea un tânăr cu un drapel în culorile românești roșu-galben-albastru, drapate în negru. În momentul în care sicriul a fost coborât în groapă, s-au tras salve de pușcă, în semn de onoruri militare. Crucea de piatră a fost donată de preotul român Ioan Tisu, iar
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
de presă al P.N.Ț. „Dreptatea” titra: „P.C.R. nu poate ierta și nu va ierta d-lui Tătărescu actul publicat...”. Văzând că nu mai poate salva nimic, Tătărescu a încercat să se justifice într-un articol publicat în propria gazetă, „Drapelul”. El declara că participarea sa și a partizanilor săi la această guvernare a vrut să reprezinte o forță de echilibru și de armonizare în guvernul Groza. Toate încercările lui Tătărescu de a ieși dintr-o situație devenită imposibilă au fost
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
vechea regalitate Zhou: alegerea unei culori ( negru), a unui număr și a unui element cunoscut ca fiind favorabil dinastiei ( apa ) . Qin Shi Huangdi a ales numărul șase drept număr etalon și a domnit în virtutea elementului apă. El a hotărât ca drapelele și hainele să aibe culoarea neagră, culoare ce corespunde apei. Pălăriile oficiale au avut șase degete lungime, iar atelajele trăsurilor, șase cai . Acum, funcția regală nu mai este numai religioasă, suveranul jucând rolul unei autorități efective și dorește să își
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
cosmică și stabilește un echilibru între lumea divină și cea terestră, adică instituie Marea Pace. Mărturii concrete ale noii concepții sunt structura palatului imperial, care reproduce universul, alegerea modelului pentru care, a constelațiilor și aștrilor pentru decorarea hainelor și a drapelelor, impunerea unui anumit mod de viață pentru suveran. În sfârșit, descoperirea necropolei regale a demonstrat că poziția împăratului a fost reflectată și în arhitectura funerară. Acest statut este subliniat și prin dimensiunile incintei în care este amplasat mormântul, prin monumentalitatea
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
din iulie 1940 până în august 1944, monedele franceze au fost schimbate: deviza Republicii Franceze: a fost schimbată cu , iar Ordinul Securii de Război de la Vichy a înlocuit celelalte embleme. La Eliberare, americanii, împreună cu AMGOT, au încercat să impună Franței Bancnota drapel, însă Generalul Charles de Gaulle, președintele Guvernului Provizoriu al Republicii Franceze (GPRF), s-a opus și a dispus retragerea acestei monede, din circulație, începând din 27 iunie 1944, considerând-o drept o „contrafacere”, cu alte cuvinte, „o monedă falsă”. Revenit
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
și politician rus de origine română, de extremă-dreaptă, colaborator cu tenebroasa Ohrana (instituția țaristă de spionaj și diversiune) și participant activ al „Sutei Negre” (în ), organizație monarhistă extremistă și xenofobă creată de Ohrana. A fondat la Sankt Petersburg ziarul „Znamia” (Drapelul - în , 1903—1904) în care a publicat celebra mistificare și provocare antisemită Protocoalele înțelepților Sionului. Pаvel Alexаndrovici Crușeveanu s-a născut într-o familie rusă de moșieri scăpătați de origine moldoveană. A absolvit patru clase de gimnaziu la Chișinău. A
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
10 jucători, cele două triburi fuzionează intr-unul singur. De aici înainte, Probele sunt individuale. În general, după anunțul fuziunii, membrii noului trib se mută într-o singură tabără, își aleg un nou nume de trib și pictează un nou drapel. În Palau (sezonul 10) nu a fost vorba tehnic de o fuziune, deoarece tribul Koror a "distrus" tribul Ulong, câștigând fiecare probă de imunitate și decimând tribul Ulong. Ultimul membru Ulong a fost absorbit de Koror, iar numele tribului nu
Survivor () [Corola-website/Science/314707_a_316036]
-
podele, mobilă, decorațiuni interioare din lemn, mici articole de lemn, furnir și sprijină mai multe industrii înfloritoare din estul Canadei. Arțarul este foarte apreciat și de către fabricanții de mobilă și dulapuri. Din 1965, frunza de arțar se află în centrul drapelului național al Canadei, iar arțarul poartă frunzele care au devenit în timp cel mai proeminent simbol canadian, atât pe plan național, cât și internațional. Țintele și insignele cu frunze de arțar sunt purtate cu mândrie de către canadieni peste hotare și
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
ramură comună, un design aproape neschimbat din 1937. În timpul Primului Război Mondial, frunza de arțar a fost inclusă pe emblema Forțelor Expediționare Canadiene. Din 1921, blazonul regal al Canadei prezintă trei frunze de arțar ca emblemă distinctivă a Canadei. Odată cu proclamarea noului drapel al Canadei în 1965, frunza de arțar a devenit cel mai proeminent simbol canadian. În 1939, în timpul Celui de al Doilea Război Mondial, multe trupe canadiene utilizau frunza de arțar ca semn distinctiv, prezent pe insignele regimentelor și pe echipamentul
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
În 1957 culoarea frunzelor de arțar de pe blazonul Canadei a fost schimbată din verde în roșu, care este una dintre culorile oficiale ale Canadei. La data de 15 februarie 1965, steagul cu frunza roșie de arțar a fost inaugurat ca drapel național al Canadei.
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
înrolat în Hitlerjugendul austriac și după câteva luni s-a reîntors la Berlin unde și-a făcut o carieră rapidă în SA ajungând la gradul de SA-Sturmführer, responsabil cu agitația și demonstrațiile din zona Brandenburg . Poemul "Die Fahne hoch!" (Sus drapelul!) a apărut pentru prima oară în luna august 1929 în „Atacul” (în ), organul de presă al Sturmabteilung (SA) („Secțiunile de Asalt” naziste). "Die Fahne hoch!" a devenit "Horst-Wessel-Lied" și a fost intonat pentru prima oară la funeraliile lui Wessel. Acest
Horst Wessel () [Corola-website/Science/313519_a_314848]
-
mai scăzută. David Foot observă că generația X s-a desfășurat mai devreme în Canada (1958-1964) decât în Statele Unite ale Americii (1960-1966). Strauss and Howe numesc generația X și „a treisprezecea generație”, anume a treisprezecea ce are ocazia să vadă drapelul Statelor Unite ale Americii, de la Benjamin Franklin încoace. D.M. Gross și S. Scott scriau în 1990 despre americanii născuți în generația X, într-un articol publicat în revista „Time”: în România a apărut mai târziu decât în Occident, începând la finele anilor 1960
Generația X () [Corola-website/Science/314107_a_315436]
-
cortegiu care a pornit până la Dâmbovița, unde conform obiceiului, o cruce a fost aruncată în apă, pentru a fi scoasă de un tânăr. După aceea, cortegiul s-a întors la biserică, unde regele și principele au asistat la defilări de drapele și trupe. În 1971-1973 a fost reparată din nou, pentru că la cutremurul din 1940 îi căzuseră turlele. A fost apoi din nou reparată după cutremurul din 1977. În biserică se află în fața altarului racla cu moaștele Sf. Mucenic Ciprian, mai
Biserica Zlătari () [Corola-website/Science/314171_a_315500]
-
proclamației, preferând negocierea unor termeni cu Uniunea. William C.C. Claiborne, care fusese trimis personal de Madison pentru a prelua teritoriul în favoarea Statelor Unite, a refuzat clar legitimitatea guvernului Floridei de Vest. Skipwith a declarat că este gata să moară „pentru apărarea drapelului cu o singură stea”. În cele din urmă, însă, Skipwith, împreună cu legislativul, au renunțat la această atitudine și au acceptat proclamația lui Madison. Părțile din Florida de Vest aflate astăzi în statul Louisiana sunt denumite "parohiile Florida". Muzeul de Istorie
West Florida () [Corola-website/Science/314340_a_315669]
-
Brâncoveanu vă leato 7206 (1697-1698) sau (timpul a avut înrâurire asupra inscripției) din vremea lui Grigore al II-lea Ghica vă leato 7260 (1751-1752). Se află în centrul orașului. Statuia din bronz reprezintă un ostaș (de 1,80 m.) cu drapelul ridicat în curmeziș cu mâna dreaptă ca simbol al victoriei, stânga sprijinindu-se în țeava puștii al cărei pat atinge obeliscul. Acesta, în forma unui trunchi de piramidă este instalat pe un soclu; ambele executate din piatră albă au o
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
este un tricolor cu benzi verticale, albastru, galben și roșu, având un raport al proporțiilor de 1:2 între lățime și lungime. Drapelul de stat al Republicii Moldova este asemănător cu cele ale Andorrei și Ciadului, dar evident nu are nici o legătură cu acestea. Este deasemenea asemănător cu cel al României, dar diferă prin proporția dintre lățime și lungime (1:2, al Republicii Moldova față de
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
deasemenea asemănător cu cel al României, dar diferă prin proporția dintre lățime și lungime (1:2, al Republicii Moldova față de 2:3 al României), prin nuanța albastrului (cobalt în România) și prin prezența stemei Republicii Moldova pe culoarea galben. Evoluția istorică a Drapelului de Stat al Republicii Moldova, tricolorul, cu actuala amplasare verticală a culorilor - albastru, galben, roșu - cunoaște o cale lungă și glorioasă. Steagul îmbină vechiul însemn heraldic al Moldovei - tradiționalul cap de bour și culorile naționale ale neamului moldovenesc. Drapelele au existat
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
istorică a Drapelului de Stat al Republicii Moldova, tricolorul, cu actuala amplasare verticală a culorilor - albastru, galben, roșu - cunoaște o cale lungă și glorioasă. Steagul îmbină vechiul însemn heraldic al Moldovei - tradiționalul cap de bour și culorile naționale ale neamului moldovenesc. Drapelele au existat, cu certitudine, încă din timpul lui Bogdan, voievod al Moldovei, care cu ajutorul steagurilor sale și ale celor boierești a învins la 1359 oastea regelui Ungariei Ludovic de Anjou . Cel ce a ridicat la un nivel superior valoarea lor
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
Mare (1457-1504), întrucât toate cele 24 ținuturi ale principatului Moldovei aveau steagurile lor. Imaginea celui mai vechi steag moldovenesc de asemenea datează de pe timpurile marelui domnitor (1467). Diferite izvoare istorice atestă faptul că în sec. XV-XIX erau cunoscute mai multe drapele cu cromatică roșie, albastră, galbenă, adică culorile naționale au persistat de-a lungul timpului . Tricolorul a fluturat, conform unor descrieri de epocă, pentru prima oară, la 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (zona Comarnic-Prahova). Astfel, arborarea de către francezul Al.Vaillant
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
timpului . Tricolorul a fluturat, conform unor descrieri de epocă, pentru prima oară, la 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (zona Comarnic-Prahova). Astfel, arborarea de către francezul Al.Vaillant și slugerul Angelescu, însoțiți de țăranii și ciobanii din Comarnic, a tricolorului ca „drapel național al Principatelor Române . Basarabia, însă, pentru o perioadă de mai mult de 100 de ani (1812-1917), când teritoriul dintre Prut și Nistru se află sub dominație rusească, a fost privat de a avea drapel . În 1848, steagul adoptat de către
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
din Comarnic, a tricolorului ca „drapel național al Principatelor Române . Basarabia, însă, pentru o perioadă de mai mult de 100 de ani (1812-1917), când teritoriul dintre Prut și Nistru se află sub dominație rusească, a fost privat de a avea drapel . În 1848, steagul adoptat de către revoluționarii din principatele Moldova și Țara Românească a fost tricolorul albastru-galben-roșu orizontal (cu albastrul sus, galbenul la mijloc și roșul jos, conform semnificației: „Libertate (cerul albastru), Dreptate (ogoarele aurite), Frăție (sângele poporului”). În 26 aprilie
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
ca semn frățesc al moldovenilor și muntenilor” . Deviza scrisă pe flamuri era „DРЕПТАТЕ ФРЪЦІЕ” (Dreptate, Frăție) pe galben. Mișcarea de eliberare socială și națională a moldovenilor din stânga Prutului și Nistrului în agitatul și înnoitorul an 1917 a decurs sub flamura drapelului tricolor național. Din primăvara anului 1917 tricolorul (numit în documentele epocii: „steagul național”, „steagul românesc”, „drapelul Basarabiei”, „drapelul Republicii Moldovenești” etc.) a fost arborat în satele și orașele basarabene, precum și la Odesa, Kiev, Sevastopol, oriunde se aflau ostașii moldoveni . La
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
pe galben. Mișcarea de eliberare socială și națională a moldovenilor din stânga Prutului și Nistrului în agitatul și înnoitorul an 1917 a decurs sub flamura drapelului tricolor național. Din primăvara anului 1917 tricolorul (numit în documentele epocii: „steagul național”, „steagul românesc”, „drapelul Basarabiei”, „drapelul Republicii Moldovenești” etc.) a fost arborat în satele și orașele basarabene, precum și la Odesa, Kiev, Sevastopol, oriunde se aflau ostașii moldoveni . La 17-18 decembrie 1917 tricolorul a fost arborat de Georghe Mare pe clădirea din Tiraspol, unde se
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]