7,011 matches
-
susține Dan Mănucă, Nicolae Petrașcu, prin studiul dedicat lui Mihai Eminescu, publicat în 1892, este primul critic care cercetează viața și opera acestuia într-o lucrare amplă; cu acest studiu, devine și primul critic care inițiază studiul formal al operei eminesciene. În publicațiile de critică literară de după 1892, el încearcă să practice o critică în primul rând pe criterii obiective și mai puțin pe aprecierea doar a gustului artistic; socotește opera literară ca fiind creată decisiv sub influența mediului social, a
Nicolae Petrașcu (scriitor) () [Corola-website/Science/310912_a_312241]
-
nr. 439 din 6 noiembrie 2000 s-a conferit medalia comemorativă "150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu" ... mai multor critici, istorici literari, poeți, editori, traducători, între care, la numărul curent 54 este și " (Germania), excelent traducător al operei eminesciene în limba germană"; Când a fost întrebat, în cursul unui interviu, de ce l-a elogiat pe Ceaușescu în poeme, Liebhardt a răspuns că aceste texte le-a confecționat numai din motive tactice, după ce fusese dat afară din redacția secției germane
Hans Liebhardt () [Corola-website/Science/309574_a_310903]
-
calități științifice și pedagogice G.C.Nicolescu, Ion Vitner (căruia i-a fost asistentă) și D.Păcurariu. Vitner alcătuise un curs despre rădăcinile sociale ale poeziei lui Eminescu, deviind în mod nejustificat spre Gherea, Cernâșevski, Belinski și Herzen, cu care opera eminesciană nu are nicio tangență! Doamna Elena Zaharia Filipaș menționează că erau cărți, de mare interes pentru studenții filologi, la care nu aveau acces, sau accesul era limitat. „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” a lui G. Călinescu fusese împărțită
Elena Zaharia Filipaș () [Corola-website/Science/309046_a_310375]
-
o adevărată bornă în istoria eminescologiei noastre. Structurat în ediția princeps în cinci volume, editate de Alexandru Rosetti la editura cea mai prestigioasă din epoca interbelică, "Editura Fundațiilor Regale Carol al II lea", cartea reprezintă cea mai completă a universului eminescian, de la cel liric, la teatru, proză sau publicistica literară sau politică. Primul volum conține o descriere exhaustivă a operei, cel de-a doilea conține izvoarele filosofice și culturale în capitolul "Eminescu în timp și spațiu", un al treilea capitol intitulat
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
motive iau ființă în opera poetului național. Astfel în "Tehnica interioară" sunt inventariate modalitățile estetice prin care elementele de decor pot fi internalizate, în timp ce în "Tehnica interioară" sunt evidențiate elementele de sintaxă, abaterile morfologice sau lexicale și prozodice specifice idiolectului eminescian. Dacă în ediția I criticul se ocupă exclusiv de biografia marelui povestitor din Humulești, în ediția a doua, din 1964, la volumul inițial se adaugă vaste considerații asupra operei. Contrazicând opinia că Ion Creangă ar fi un simplu autor popular
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
examinare analitică a comentariilor contradictorii privind receptarea lui Eminescu azi, căutând o linie de mijloc între pozițiile atât de antagoniste (pasionante) ale combatanților. Eseurile îndeamnă la cumpătare și deopotrivă la rigoare, la cunoașterea, înainte de toate, în profunzime a întregului operei eminesciene.” • "LITERATURĂ ȘI IDEOLOGIE" (Editura "Excelsior Art", Timișoara, 2013) „Sociolog ca pregătire universitară, cu o erudiție organic asimilată, cunoscător, ca puțini alții, al fenomenului literar românesc și european, având ca nucleu receptiv criteriul estetic, Adrian Dinu Rachieru, spirit echilibrat și obiectiv
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
și avocatul, publicistul și poetul I.N. Roman, care îl cunoscuse în tinerețe pe Eminescu. Cei doi au constituit, în 1931, un comitet numit „Pro-Eminescu”, ce a desfășurat, timp de trei ani, o utilă și bogată activitate de popularizare a operei eminesciene și de strângere a fondurilor necesare ridicării monumentului. Inaugurarea statuii a avut loc la ora 13:15, pe data de 15 august 1934, în prezența regelui Carol al II-lea și a fiului său, principele moștenitor Mihai, care se aflau
Bustul lui Mihai Eminescu din Constanța () [Corola-website/Science/310364_a_311693]
-
O poveste încântată / Care azi e-ntunecată... / De-unde ești revino iarăși, / Să fim singuri !» Este varianta definitivă, din 1 octombrie 1879, ivita după aproape un an de la „trăirea“ ei „dintâi“ în cadrul edenic din Câmpul Cerbului. Căci nu este text eminescian de sub pecetea tematica a "Naturii și Erosului", unde să nu se încerce "reeditarea perechii primordiale din raiul de dinaintea căderii în păcat, prin cuplul „protagonist“, El („poetul“) - Ea („iubita“)". Se pare ca Elenă Duțescu (Stoiculescu, după căsătoria cu un arendaș din
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
I“ de "Fragmente din Istoria Românilor" de Eudoxiu Hurmuzaki, lucrare ce i-a fost încredințată de Academia Română, în urma insistentelor lui Theodor Rosetti; Eminescu nu a semnat traducerea volumului I al "Fragmentelor"..., care a ieșit de sub tipar prin ianuarie 1879; paternitatea eminesciana a traducerii a fost stabilită de Ion Cretu, în 1961, iar «autenticitatea formelor de limbă folosite» (COtr, 605), ne dă certitudinea că poetul a supravegheat nemijlocit tipărirea „tomului I“, celelalte două fiind traduse mai tarziu (în 1900) de Ioan Slavici
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
nouă «limba veche și-nțeleaptă»,"făcute în vreme ce «...cetia pe Hammer, pentru a se documenta asupra înaintării turcilor în Europa» (COp, III, 225), adică "Geschichte des Osmanischen Reiches", după cum ne înștiințează G. Călinescu, fără a fi cunoscut la acea dată paternitatea eminesciana a traducerii "Fragmentelor"...; Eminescu ajunsese la Hammer prin intermediul lui Hurmuzaki. Elementele lexicale particulare întâlnite atât în traducerea "Fragmentelor"... cât și în "Scrisoarea III", datorită elaborării sincrone, ilustrează și teritoriul transpunerilor: a) «...îndrăznețul Sultan, simțindu-se mare în puterea să, se
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
băiet păduri cutreieram" - despre care notele lui Perpessicius relatează în acest sens: că ar fi compuneri «din 1878, cam de pe vremea când traducea (...) fragmentele lui Hurmuzaki» (EPpos, 647) - etc. Numind Câmpul Cerbului momentul biobibliografic floreștean-oltean, observăm că în planul creației eminesciene îi corespunde o etapă superioară, marcată de redescoperirea tematicii "Erosului / Naturii" cu fața în oglindă vârstelor pure, copilăria și adolescență, de compartimentul transpunerilor ca modalitate de «perspectivare epopeica», de cercetătorul neobosit, permanent, la izvoarele mitosofiei, ale folclorului, ale limbii, înfățișându
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
1989, la clasa profesorului Dem Rădulescu, având ca asistent pe Adriana Popovici. Este angajată la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din anul 1990 și până în prezent. În anul 2007 a câștigat Marele trofeu al Festivalului național de rostire a creației eminesciene "Luceafărul", pentru regia și interpretarea piesei "Abia înțelese". Apariții în spectacole ca: „ Livada de vișini” de A.P.Cehov, regia Andrei Șerban, „Ghetto” de Josua Sobol, regia Victor Ioan Frunză, „ Orfeu în infern” de T. Williams, regia Mihai Manolescu, „Bacantele” după
Liliana Hodorogea () [Corola-website/Science/310464_a_311793]
-
semănătorism" este un cuvânt derivat care provine de la „a semăna” - ceea ce dă de înțeles că reprezentanții acestui curent „seamănă” concepțiile lor în mediul sătesc. Ideologia grupării conține un amestec de puncte de vedere ale „Daciei literare”, propoziții-cheie din gândirea social-politică eminesciană, teza formelor fără fond, toate raportate la climatul socio-cultural al perioadei și vehiculate în numele a două deziderate fundamentale: ridicarea ruralilor prin cultură și Unirea. Principalele trăsături distinctive ale grupării sunt: Nici un scriitor remarcabil nu a fost integral sămănătorist, astfel încât putem
Semănătorism () [Corola-website/Science/304744_a_306073]
-
analfabet și neinițiat în „versificațiune”, dar pătruns de „geniul ascuns”; pribeag într-un univers trist și romantic, acest păstor rostește întâia oară "balada Miorița". Adept fidel al reflectării în literatura cultă a „specificului național”, criticul Garabet Ibrăileanu (1871-1936) preia sintagma eminesciană și întărește aceeași idee: „Ibrăileanu, de pildă, a stăruit în ideea că poezia populară e creată de un singur individ, așa cum s-a întâmplat și cu Miorița, pornită din «capul unui păstor genial din Carpați»”. Constantin Ciopraga(1992) reia această
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
mai multe poezii scrise de Mihai Eminescu. Iată un citat relevant din poezia sa, „Mai am un singur dor”: "Pătrunză talanga " "Al serii rece vânt" "Deasupră-mi teiul sfânt" "Să-și scuture creanga. Într-adevăr, s-a remarcat că în poezia eminesciană ""teiul este pomul preferat : sub el se culcă și dorm cei doi iubiți, în timp ce florile cad din pom și îi acoperă cu un covor parfumat. Altă dată parfumul teilor în floare, la umbra răchitelor, învăluie fericirea solitară a celor doi
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
a învins strigoiul, dar și-a pierdut propria șansă de a-și depăși condiția umană și de a pătrunde în Absolut. „Domnișoara Christina” este o nuvelă cu un filon fantastic îndepărtat extras din folclorul românesc și din poezia și proza eminesciană. Mircea Eliade a valorificat motive folclorice românești (strigoiul, ursita, ritualul magic, blestemul mistuitor, basmul povestit de Simina, descântecul băbesc din final), inspirându-se și din creațiile eminesciene. Autorul introduce citate din poeziile „Luceafărul” și „Strigoii” de Mihai Eminescu, dar și
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
un filon fantastic îndepărtat extras din folclorul românesc și din poezia și proza eminesciană. Mircea Eliade a valorificat motive folclorice românești (strigoiul, ursita, ritualul magic, blestemul mistuitor, basmul povestit de Simina, descântecul băbesc din final), inspirându-se și din creațiile eminesciene. Autorul introduce citate din poeziile „Luceafărul” și „Strigoii” de Mihai Eminescu, dar și din nuvela „Sărmanul Dionis”. Tentația de a depăși propria condiție existențială este o notă romantică comună atât nuvelei lui Eliade, cât și în textelor eminesciene citate mai
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
din creațiile eminesciene. Autorul introduce citate din poeziile „Luceafărul” și „Strigoii” de Mihai Eminescu, dar și din nuvela „Sărmanul Dionis”. Tentația de a depăși propria condiție existențială este o notă romantică comună atât nuvelei lui Eliade, cât și în textelor eminesciene citate mai sus. „Domnișoara Christina” reia tema dragostei imposibile a două personaje din lumi diferite din poemul „Luceafărul”, inversând însă rolurile feminine și masculine. Egor, ca și fata de împărat din poemul eminescian, este muritorul care respinge tentația absolutului, preferând
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
nuvelei lui Eliade, cât și în textelor eminesciene citate mai sus. „Domnișoara Christina” reia tema dragostei imposibile a două personaje din lumi diferite din poemul „Luceafărul”, inversând însă rolurile feminine și masculine. Egor, ca și fata de împărat din poemul eminescian, este muritorul care respinge tentația absolutului, preferând unei ființe superioare (domnișoara Christina, respectiv Luceafărul) o iubire pământească (Sanda, respectiv Cătălin). Domnișoara Christina rostește obsesiv versurile de chemare a Luceafărului, plutind cu o grație „mai mult sensuală decât lugubră, mai mult
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
pubertății. „Farmecul confuz” și „grația odioasă” a Siminei creează cititorilor amintiri complexe și sentimente de neliniște, contribuind la cristalizarea valorii literare a nuvelei. Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Nichifor este structurată în două acte, actul I având cinci scene, iar actul II trei scene. Există zece inserții de film pe cortină și pe pereții încăperilor. Compozitorul a insistat pe latura filozofică a romanului lui Eliade (cu evidente filiații eminesciene) și în special pe ideea întrepătrunderii permanente a planului material cu cel spiritual într-o poveste de dragoste damnată ce transgresează lumea profană și continuă „dincolo de vămile văzduhului”. Planul real este sugerat în actul I de muzica orchestrală tradițională, iar
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
la 7 mai. Până la declanșarea primului război, Goga s-a impus ca ziarist strălucit prin articolele publicate în revista "Țara noastră", ziarul "Epoca", "Adevărul", revista "Flacăra" și revista "România", proza sa jurnalistică fiind comparabilă, stilistic și tematic, cu a celei eminesciene. Articolele i s-au apropiat de valoarea operei unui prozator de vocație. Scrierile în proză (cuprinse în volumul "Precursori") au fost fie discursuri ținute în ședințele Academiei, fie cuvântări aniversare sau pur și simplu omagii aduse unor personalități ori prieteni
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
mai multe rânduri, în special în volumul Clasicii nostri. Luceafărul e o dramă a antinomiilor, fiind motivul fundamental ce se regăsește în întreaga inspirație a poetului". Despre Floare albastră afirma că e un embrion al marii lui opere, spectaculoasa oscilație eminesciană între ideea de moarte și viață. În studiul Eminescu, poet dificil se pronunța, poate cam categoric, împotriva popularității poetului, a asa-zisului curent eminescian, care nu s-ar fi produs, observând că destule versuri, sintagme sau poezii rămân neînțelese. Unicitatea
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
a poetului". Despre Floare albastră afirma că e un embrion al marii lui opere, spectaculoasa oscilație eminesciană între ideea de moarte și viață. În studiul Eminescu, poet dificil se pronunța, poate cam categoric, împotriva popularității poetului, a asa-zisului curent eminescian, care nu s-ar fi produs, observând că destule versuri, sintagme sau poezii rămân neînțelese. Unicitatea lui Eminescu, poet al visului dublu, teurgic și mitologic n-a mai fost repetată de nimeni și niciodată". Acest univers mirific va fi mereu
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
visului dublu, teurgic și mitologic n-a mai fost repetată de nimeni și niciodată". Acest univers mirific va fi mereu prezent în conștiința criticului și atunci când va comenta lirica secolului XX, care se îndruma pe alte căi decât ale romantismului eminescian. Deși orientat spre modernism, Streinu îi acordă lui Al. Macedonski un spațiu destul de limitat în cadrul capitolului Orientarea estetizanta din Istoria literaturii române. Pe larg e discutată noutatea ideilor lui poetice, unele în premieră mondială, ca transpoziția senzațiilor, apropierea poeziei de
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]