7,152 matches
-
regelui Arthur, jucând un rol important în victoriile repurtate de acesta. De asemenea, mai este cunoscut pentru relația sentimentală cu Guinevere, soția lui Arthur și pentru rolul jucat în căutarea sfântului Graal. În literatură apare ca personajul principal al poemului epic francez ", le Chevalier de la Charrette" al lui Chrétien de Troyes. Povestea de dragoste dintre Lancelot și Guinevere este una dintre cele mai cunoscute povești din legendele legate de regele Artur. Între cei doi se înfiripează o iubire imposibilă, dar care
Lancelot () [Corola-website/Science/326098_a_327427]
-
al celebrei trilogii "The Lord of the Rings" ("Stăpânul inelelor"). Vestea ca Shore va compune muzica i-a luat pe unii prin surprindere, el fiind asociat mai mult cu filmele întunecate, amenințătoare și niciodată nu a compus muzica unui film epic de o asemenea amploare. Totuși, coloana sonoră a avut un succes masiv și i-a adus lui Shore primul premiu Oscar, precum și un premiu Grammy plus nominalizări la Globurile de Aur și BAFTA. În anul următor Shore a compus muzica
Howard Shore () [Corola-website/Science/326300_a_327629]
-
Stăpânul Inelelor" a devenit una dintre cele mai de succes coloane sonore din istorie și rămâne cel mai mare succes al carierei lui Shore. În 2004 Shore a colaborat din nou cu regizorul Martin Scorsese, de această dată pentru filmul epic "The Aviator". Pentru această coloană sonoră Shore a câștigat al doilea Glob de Aur, devenind astfel al doilea compozitor, după Alan Menken, care să câștige două Globuri de Aur consecutive la categoria Cea mai bună coloană sonoră. A primit de
Howard Shore () [Corola-website/Science/326300_a_327629]
-
Rahat Nusrat Fateh Ali Khan și a muzicianului englez Terry Edwards. Coloana sonoră "Apocalypto" este cea de-a treia colaborare a lui Horner cu Gibson. Horner a mai compus anterior muzica pentru filmele "The Man Without a Face" 1993, și epicul "Braveheart" din 1995, ambele în regia lui Gibson. Abătându-se de la repertuarul său de muzică de orchestră, Horner a imrpovizat în mare parte pentru coloana sonoră a "Apocalypto", utilizând o gamă largă de instrumente exotice, cum ar fi, Tromba Marina
Apocalypto (coloană sonoră) () [Corola-website/Science/326314_a_327643]
-
de trance dance și terapeutice, fiind situându-se pe poziția 4 în topul Backroads Music din 1998, pentru Cele Mai Bune Selecții în categoria World Music. Byron a colaborat cu binecunoscutul muzician, compozitor și inovatorul sunetului Steve Roach, pentru albumul epic pe 2 discuri, critic salutat The Serpent's Lair, lansat la casa de discuri Projekt Records, în septembrie 2000. Not without risk, a fost cel de-al doilea album solo a lui Byron. Wachuma's Wave, un album de colaborare
Byron Metcalf () [Corola-website/Science/326340_a_327669]
-
A ajuns în topurile a 15 țări diferite, inclusiv Statele Unite unde a debutat pe locul 29 în "Billboard" Hoț 100. Videoclipul însoțitor a primit aprecieri, fiind remarcat de unii critici că un ”spectacol pur” și unul dintre ”cel mai mare epic” al lui Gâgă. Prima piesă interpretată de Gâgă live de pe "Born This Way" a fost ”Yoü And I” la White Ție & Tiara Ball în 2010 la casa lui Elton John, la "The Today Show" în Rockefeller Center din New York și
Born This Way () [Corola-website/Science/322771_a_324100]
-
au fost prezentați ca o entitate omogenă și anonimă, creatorii serialului au introdus mai târziu conceptul unei Regine Borg și cel al unui centru de control. În același timp, reprezentanți ai colectivului Borg sunt folosiți ocazional drept cataliști în fire epice mai complicate. În "Star Trek", tentativele de a opune rezistență rasei Borg fac subiectul uneia dintre temele centrale, cu multe exemple de reușită, atât din partea fostelor sau actualelor drone, cât și din partea posibilelor victime. Sunt demonstrate și faptele că se
Borg () [Corola-website/Science/322841_a_324170]
-
formată din primele două cărți ale seriei, "Hyperion" și "Căderea lui Hyperion", ajungând ulterior să se refere la întreaga poveste, incluzând și "Endymion", "The Rise of Endymion" și o serie de povestiri. În cadrul cronologiei poveștii, Hyperion Cantos este un poem epic scris de personajul Martin Silenus. Dintre cele patru romane, "Hyperion" a primit premiul Hugo și premiul Locus în 1990; "Căderea lui Hyperion" a câștigat premiul Locus și premiul BSFA în 1991 și "The Rise of Endymion" a primit premiul Locus
Hyperion Cantos () [Corola-website/Science/322240_a_323569]
-
operă de dimensiuni neobișnuite, fiind de 15 ori mai voluminoasă decât Iliada. Sunt relatate luptele dintre cele două neamuri ariene, iar în final se face un elocvent apel la împăcare și la lupta comună împotriva răului. Opera abundă în scene epice de o incomparabilă grandoare, în scene de o emoțională umanitate și în descrieri de natură de un colorit extraordinar. Atribuită lui Valmiki, "Rămăyana" are dimensiuni mult mai mici. Acțiunea este mai unitară și mai simplă: refugierea unui prinț și lupta
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
opera O mie și una de nopți, o vastă culegere de povestiri datând din secolul al X-lea. Sursa acestora o constituie povestiri din India, Persia, Egipt și Arabia. În perioada secolelor XII - VIII î.Hr. cunoaște o mare dezvoltare genul epic, prin ciclurile de epopei din care s-au păstrat operele lui Homer, Iliada și Odiseea, și poemele lui Hesiod, Teogonia și Munci și zile. În secolele VII - VI î.Hr. se afirmă genuri și specii noi: poezia lirică (Alceu, Safo, Anacreon
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
și este ilustrată de Livius Andronicus, Titus Maccius Plautus și Quintus Ennius. Deși încă se mai resimte influența literaturii greci, romanii realizează o literatură originală. Cnaeus Naevius (c. 270 - 201 î.Hr.) ilustrează genul dramatic prin comedii, tragedii, dar și cel epic prin care prelucrează legendele greci și romane. În cadrul istoriografiei și al retoricii se remarcă Cato cel Bătrân (234 - 149 î.Hr.), Quintus Fabius Pictor (c. 254 î.Hr.-?), Lucius Cincius Alimentus și alții. În domeniul comediei se remarcă și Publius Terentius Afer
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
ca Shakespeare și Goethe, precum și alți creatori moderni și contemporani, au valorificat izvoare ale literaturii grecești și latine. Evul Mediu a fost în primul rând o perioadă de războaie și cuceriri. Reflectând evenimentele epocii, literatura a dezvoltat cu precădere genul epic. Avem de-a face cu poeme epice ample, care slăvesc vitejia unor eroi și care îmbină elementele istorice cu cele de legendă: Avem romane de inspirație antică: "Romanul Troiei" și "Romanul lui Alexandru cel Mare". În cadrul ciclului breton, avem: romanele
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
moderni și contemporani, au valorificat izvoare ale literaturii grecești și latine. Evul Mediu a fost în primul rând o perioadă de războaie și cuceriri. Reflectând evenimentele epocii, literatura a dezvoltat cu precădere genul epic. Avem de-a face cu poeme epice ample, care slăvesc vitejia unor eroi și care îmbină elementele istorice cu cele de legendă: Avem romane de inspirație antică: "Romanul Troiei" și "Romanul lui Alexandru cel Mare". În cadrul ciclului breton, avem: romanele referitoare la "Sfântul Graal" (printre care "Perceval
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
legendă a Broadway-ului, în rolul Elsei, Crăiasa Zăpezii, și de tânărul Jonathan Groff care îl interpretează pe Kristoff; cântecele de pe durata filmului vor fi interpretate de aceleași nume, filmul spune povestea unei prințese fără frică care pornește într-o călătorie epică alături de un alpinist zdrențăros, în căutare de aventură - animalul său de companie, un ren loial, și un om de zăpadă nefericit - pentru a-și căuta sora înstrăinată, ai cărei puteri de gheață au prins regatul într-o iarnă fără zori
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
LeRoy a ajuns să fie bine primit în industria filmului. În 1931 a regizat două filme cheie care l-au făcut vedeta pe Edward G. Robinson: "Five Star Final" (film nominalizat la Oscar care critica jurnalismul tip tabloid) și filmul epic clasic cu gangsteri "Micul Caesar". Din acel moment, LeRoy devine responsabil pentru o gamă variată de filme că regizor și producător. În 1938 el a fost ales ca șef al producției la MGM, unde a fost responsabil pentru decizia de
Mervyn LeRoy () [Corola-website/Science/329806_a_331135]
-
nga teoria në praktikë (Protonismul: Teorie în practică). Marinaj, care a fost invitat să fie editorul Translation Review, a tradus mai multe cărți din engleză în albaneză , și două din albaneză în engleză, printre care o colectție de poezie orală epică (împreună cu Frederick Turner (poet)) și a editat mai mult de 12 cărți în ambile limbi. Marinaj a primit Premiul Pjetër Arbnori pentru literatură din partea QNK, parte a Ministerului Culturii din Albania, în 2008.
Gjekë Marinaj () [Corola-website/Science/329877_a_331206]
-
-l găzduiește frecvent pe Dillinger. Șantajată de anchetatori, ea îl vinde poliției pe „Inamicul public nr 1”. Doi tineri cineaști o vor descoperi mai târziu în România, încercând să-i folosească secretele pentru un ipotetic film de cinema. Preluând motivul epic al unei glume literare improvizate în comun de un trio de scriitori ardeleni, cineastul improvizează, la rându-i, în serios însă, un thriller tip Buftea pe relația Anne-Dillinger. Pentru a disimula linia narativă săracă, realizatorul recurge la tertipul sofisticării inutile
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
drept exemplu și au început să adopte cu curaj în propria lor muzică melodii, formule melodico-ritmice și ornamentale și armonii de ansamblu folcloric. Precum în celelalte zone ale Olteniei și ale Munteniei, cele mai vechi cântece din Gorj sunt cântecele epice bătrânești, cunoscute ca balade. Deși în literatura română baladele cunosc mii de subiecte și teme, în localitățile gorjene se regăsesc doar câteva subiecte de balade. Aici cântecele epice se împart în următoarele categorii: Din repertoriul lăutarilor gorjeni de la sfârșitul secolului
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
Olteniei și ale Munteniei, cele mai vechi cântece din Gorj sunt cântecele epice bătrânești, cunoscute ca balade. Deși în literatura română baladele cunosc mii de subiecte și teme, în localitățile gorjene se regăsesc doar câteva subiecte de balade. Aici cântecele epice se împart în următoarele categorii: Din repertoriul lăutarilor gorjeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea erau nelipsite baladele, acestea constituind piesele de rezistență. Cântate întotdeauna de bărbați (de obicei primașii bandelor), ele aveau un
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
Aici este întâlnită o particularitate aparte față de restul cântecelor: este printre singurele balade în care soția, devotată până dincolo de moarte, se îngrijește să răzbune asasinarea bărbatului și apoi să-l îngroape precum în Baltagul lui Mihail Sadoveanu. Pe lângă creațiile populare epice, în județ au circulat de-a lungul timpului și cântări lirice. În multe din cântecele lirice apar rămășițe baladești: dialogul baladesc (element al cântecelor haiducești), discuția dintre cuc și turturea sau tendința de a se povesti fapte, evenimente după model
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
cu care ai venit.” Bill Sheehan de la "The Washington Post" a spus: "Plină cu elemente pline de viață, cu răsturnări de situație neașteptate, acțiuni lăsate în coadă de pește și momente de o cruzime atrăgătoare, "Dansul dragonilor" este o fantezie epică așa cum ar trebui scrisă: pasională, convingătoare, detaliată și plină de imagini. În ciuda unui număr de elemnte fantastice (dragoni, profeți, schimbători de formă și vrăjitoare), cartea - și seria ca întreg - pare ancorată în realitatea brutală a timpurilor medievale și are mai
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
Cinematografiei. Într-un articol publicat în revista Cinema (nr. 2/1976), Alice Mănoiu remarca următoarele: "„«În căutarea sentimentului pierdut» s-ar putea intitula cursa prin oraș. Important e că parfumul florilor singuratice persistă chiar atunci când grădina e năpădită de argumente epice prozaice, când filmul nu găsește totdeauna tonul elegant-amărui cu care admonestăm egoismul și afecțiunea drămuită, și lipsa de afecțiune, și lipsa de recunoștință, și încă multe alte absențe dintr-un bilanț sentimental falimentar”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Într-un interviu acordat în perioada filmărilor (1981) în revista Cinema, Malvina Urșianu își definea filmul, afirmând: "„Dacă „Liniștea din adîncuri” nu are epic, are în schimb idei. Ideea principală este condiția vieții și condiția morții analizate într-un anume climat social și într-un moment anume al istoriei, într-o situație limită a ei”". În cronica din revista Cinema (nr. 10/1983) scrisă
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
S-au avansat următoarele teorii în privința datei războiului Mahabharatei: Reconstrucția istoriei se bazează și pe detaliile textelor antice. Din punct de vedere lingvistic textele vedice pot fi clasificate în șapte straturi cronologice ca Rig vedice, Mantra, Samitha, Brahmana, Sutra, cele Epice(epopeice - Ramayana și Mahabharata) și Paninice. Cea de a doua perioada, cea a limbajului Mantra, include atât mantrele cât și limbajul prozei textelor (Paippalada și Shaunakiya), Rigvedei , Samitha(ce conține 75 de mantre ce nu se regăsesc în Rig Veda
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
că ar fi vorba de „o elegie legionară” ce a trecut de cenzură. Gradul ridicat de teoretizare al nuvelei a atras și unele critici. Astfel, filologul Mihai Gheorghiu afirma că nuvela nu reușește să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Nuvela „Adio!...” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Adieu!...”, în vol. "Bei den Zigeunerinnen: Phantastische Geschichten", Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1980; traducere de Edith Silbermann), engleză („Goodbye”, în vol. "Imagination and Meaning. The
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]